Cluj Innovation Days 2026: Între suveranitate digitală și adaptare umană
Cluj Innovation Days 2026 a reunit la finalul lunii mai, la Cluj-Napoca, elitele tehnologice ale Europei, într-un moment în care tranziția către Inteligența Artificială (AI) a încetat să mai fie o promisiune teoretică, devenind o realitate urgentă. Ediția din acest an a trecut dincolo de simple dezbateri și a funcționat ca un punct de convergență pentru liderii industriei, cercetători și decidenți politici, marcând totodată pași concreți pentru ecosistemul digital al României.
Evenimentul, organizat de clusterul Cluj IT, ca parte a inițiativei Digital Innovation Hub 4 Society (eDIH4Society), a punctat momente cheie care vor defini peisajul tehnologic național în următorii ani.
O „Europă” tehnologică prin parteneriate concrete
Conferința a debutat cu anunțuri care schimbă arhitectura sprijinului pentru inovare în România. Clusterul Cluj IT și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (ICI) din București au semnat un acord strategic de cooperare. Importanța acestui parteneriat depășește sfera locală: institutul bucureștean gestionează proiectul AI Factory în România, o componentă esențială a strategiei europene. La nivel continental, Uniunea Europeană finanțează acum o rețea strategică formată din 13 astfel de structuri AI Factory și 5 proiecte de anvergură de tip AI GigaFactory, România fiind astfel ancorată direct în acest efort de suveranitate tehnologică.
Totodată, succesul modelului eDIH4Society a determinat Comisia Europeană să aprobe finanțarea pentru etapa 2.0 a proiectului, începând cu 1 iulie. Această nouă fază marchează nu doar o continuare, ci o extindere geografică majoră, aducând expertiza și serviciile gestionate de la Cluj și în Regiunea de Sud-Vest a țării.Andrei Kelemen: Dincolo de prejudecățile tehnologice
Deschizând lucrările conferinței, Andrei Kelemen, CEO al Cluj IT, a lansat un apel la realism: societatea umană se confruntă cu transformări care se produc cu o viteză uimitoare, pentru care nu avem încă un răspuns coerent. Kelemen a ilustrat prăpastia dintre percepție și realitate printr-un experiment revelator prezentat în cadrul evenimentului: critici de artă au respins o pictură (fragment din Renoir) ca fiind „fără suflet” sau „lipsită de valoare” imediat ce li s-a comunicat, în mod intenționat fals, că a fost generată de un algoritm.
Pentru Andrei Kelemen, acest caz este o dovadă clară a prejudecăților adânci care ne blochează înțelegerea potențialului real al AI. „Formulele de cooperare sunt esențiale pentru ca Europa să facă față concurenței care vine dinspre America de Nord și Asia”, a subliniat el, definind Cluj Innovation Days ca o platformă necesară pentru a facilita această convergență între industria IT, antreprenori și cercetare științifică.
Companiile în fața oglinzii: Experimentare vs. Rigiditate
Dacă la nivel strategic discursul este despre cooperare, realitatea din teren a companiilor arată o cu totul altă imagine. Denisa Cristache, reprezentanta Accenture, a prezentat o radiografie dură a adoptării AI în mediul privat, bazată pe studiile companiei sale. Cifrele sunt un semnal de alarmă: doar 18% dintre companii reușesc, în prezent, să utilizeze Inteligența Artificială pentru a genera plusvaloare reală.
Cauza principală nu este lipsa tehnologiei, ci o barieră culturală. Doar 17% dintre angajați se simt suficient de în siguranță pentru a experimenta cu AI și, mai important, pentru a accepta eșecul ca parte integrantă a procesului de învățare. „Noua paradigmă a Inteligenței Artificiale presupune o schimbare fundamentală: tranziția de la joburi statice la o cultură a învățării continue și a experimentării,” a explicat Cristache. Ea a subliniat că eficiența tehnologiilor este limitată drastic de faptul că acestea funcționează adesea „în silozuri”, fără a fi interconectate, ceea ce blochează scalarea inovației la nivelul întregii organizații.
Această dificultate de adaptare a companiilor la nivel micro se reflectă într-o problemă sistemică la nivel macro. Antonio Grosso, director pentru afaceri publice în cadrul European Digital SME Alliance, a adus în discuție conceptul de „suveranitate digitală”, care rămâne, pentru moment, un obiectiv îndepărtat. Grosso a punctat cifrele îngrijorătoare ale pieței europene: 70% din piața de cloud din Europa este controlată de giganți americani, iar investițiile Uniunii Europene în cercetare și dezvoltare reprezintă doar 7% din totalul global.
Pentru Grosso, această subfinanțare cronică și dominația tehnologică externă reprezintă riscuri economice directe pentru Europa. „Suntem într-o cursă contra cronometru. Fără un efort concertat și investiții masive, economia europeană riscă să devină un simplu consumator de tehnologie, fără a avea controlul asupra infrastructurii critice pe care se va clădi viitorul,” a avertizat acesta în cadrul dezbaterilor de la Cluj.
Educația și provocările unei noi ere: Viziunea asupra transformării prin AI
Dezbaterea s-a mutat firesc către pilonul educațional, o zonă profund marcată de incertitudinile noilor tehnologii. Rectorul Universității Babeș-Bolyai și fost ministru al Educației, psihologul Daniel David, a abordat direct temerile societății: impactul asupra sănătății mintale și riscul pierderii locurilor de muncă. Este firesc, a punctat acesta, ca adoptarea Inteligenței Artificiale să nască astfel de temeri. Totuși, David a oferit o perspectivă pragmatică: deși riscurile sunt reale și unele deja s-au manifestat, ele nu sunt inevitabile. „Nimeni nu ne forțează să utilizăm Inteligența Artificială într-o manieră dăunătoare”, a subliniat el, propunând în schimb o abordare proactivă și controlată.
O preocupare frecventă în mediul academic vizează riscul ca AI să afecteze capacitatea studenților de a memora informații esențiale. În fața acestui risc, rectorul UBB a sugerat că soluția nu este interzicerea tehnologiei, ci dezvoltarea unor strategii metaeducaționale, prin care studenții să fie ghidați să interiorizeze valoarea adevărului, dincolo de simpla accesare a informației brute.
Profesorul David a propus o viziune clară a integrării AI în educație, structurată pe trei faze distincte:
- Faza actuală, în care AI preia automatizarea sarcinilor repetitive și administrative.
- Faza de tranziție, unde tehnologia devine un „agent însoțitor”, un sprijin pentru profesori și studenți în procesul de educație.
- Faza viitoare, destul de îndepărtată, a „profesorilor virtuali” – aceștia ar fi antrenați și monitorizați strict de profesori umani pentru a oferi suport atunci când profesorii umani nu sunt disponibili.
Aceeași logică a integrării controlate poate fi aplicată și în psihologie. Pentru a ilustra potențialul benefic al tehnologiei, prof. David a oferit un exemplu elocvent: lucrul cu copiii cu autism sever. Aceștia, deși au dificultăți majore în a învăța abilități sociale prin interacțiunea directă cu alți oameni, s-au arătat capabili să preia aceste competențe de la roboți. Totuși, rectorul UBB a trasat o linie roșie: controlul uman. Indiferent de cât de avansate devin aceste sisteme, ajungând poate la un punct în care vor fi percepute ca entități cu drepturi și obligații, creând practic „două specii inteligente” pe planetă, este vital să impunem constrângeri și limitări clare. „Trebuie să ne asigurăm că noi controlăm Inteligența Artificială și nu invers”, a avertizat Daniel David.
O nouă fază pentru eDIH4Society: De la hardware la transformare digitală
Unul dintre cele mai ambițioase proiecte din domeniul transformării digitale, Digital Innovation Hub for Society (eDIH4Society), și-a demonstrat viabilitatea în prima sa etapă. Proiectul a oferit servicii de digitalizare pentru peste 145 de companii private și peste 50 de instituții publice și spitale din Regiunea de Nord-Vest a țării.
Andrei Kelemen, directorul general al clusterului Cluj IT, a anunțat oficial începerea etapei eDIH4Society 2.0, programată pentru 1 iulie. „Am semnat contractul de finanțare cu Comisia Europeană și ne aflăm în etapa de securizare a cofinanțării naționale”, a precizat acesta. Kelemen a subliniat că, dacă în prima fază serviciile au fost oferite gratuit prin subvenționarea a 50% din costuri de către Uniunea Europeană și restul de 50% prin cofinanțarea statului român, noua etapă aduce o extindere geografică strategică: serviciile vor fi disponibile acum și companiilor și instituțiilor publice din Regiunea de Sud-Vest, pe lângă cele din Nord-Vest.
Din perspectiva autorităților de management, acest proiect a marcat o schimbare de paradigmă. Petrică Ciupitu-Istrate, director de monitorizare în cadrul OIPSI, a calificat eDIH4Society drept un succes național. „Acesta a contribuit la maturizarea digitală a peste 500 de firme la nivel național, dar, mai important, a forțat o transformare a mentalității în sectorul public”, a explicat el. Ciupitu-Istrate a remarcat că, după două decenii în care statul a finanțat aproape exclusiv achiziția de echipamente hardware și software, acest hub a demonstrat că adevărata nevoie este transformarea proceselor și a modului de lucru.
Această schimbare de paradigmă a fost resimțită și în mediul privat. Edgar Zoltan, managerul proiectului, a adăugat că succesul a constat tocmai în faptul că abordarea a fost total diferită de proiectele europene clasice, punând accent pe livrarea de valoare imediată pentru beneficiari, nu doar pe respectarea unei birocrații rigide.
Viitorul care a început, deja, azi
Una dintre cele mai provocatoare dezbateri ale Cluj Innovation Days 2026 a fost dedicată relației dintre tehnologiile emergente, inteligența artificială și generațiile viitoare. Discuția a explorat modul în care inovația transformă societatea și piața muncii, concluzia fiind că progresul nu depinde doar de performanța algoritmilor, ci de oamenii care îi dezvoltă și îi direcționează.
Bogdan Teodorescu, masterand în astronomie la Universitatea din Viena (cu licență UBB), a deschis seria perspectivelor tinere, punctând importanța critică a comunicării științifice. „Sensul este ceea ce contează acum, mult mai mult decât colectarea datelor sau calculele în sine”, a afirmat el. Într-o eră în care AI calculează rapid, valoarea umană rezidă în capacitatea de a interpreta, contextualiza și a da înțeles rezultatelor. Teodorescu a semnalat totodată o lacună sistemică: studenții sunt copleșiți de sarcinile administrative și academice, iar abilități precum prezentarea în fața unor audiențe diverse sau luarea deciziilor în incertitudine nu sunt încă integrate explicit în curriculă.
Din perspectiva industriei, Gergő Tóth-Batizán (Accenture Romania) a contrazis temerile privind dispariția locurilor de muncă, anticipând în schimb o evoluție a acestora către „gândire sistemică”. Companiile caută acum angajați care pot naviga între lumea tehnică și cea operațională. „Nu căutăm experți tehnici singulari, ci oameni care înțeleg sisteme și pot colabora într-un mediu hibrid uman-AI”, a explicat acesta, subliniind importanța workshop-urilor în care studenții rezolvă probleme reale de la clienți reali.
Profesorul Radu Silaghi-Dumitrescu (UBB) a completat tabloul cu o analiză asupra distanței culturale dintre generații. Acesta a avertizat asupra pericolului „comunicatorilor de clișee” – cei care folosesc termeni precum „revoluționar” pentru inovații modeste. Misiunea universității rămâne aceeași: a învăța studenții să guste cunoașterea și să exercite judecata critică, mai ales într-un context în care instrumentele digitale exponențiale pot crea iluzia competenței.
Această nevoie de „realitate” a fost susținută și de Răzvan Bretoiu (Linify), care a propus o abordare de „integrare radicală” a cercetătorilor. „Înaintea oricărei integrări tehnice, vreau ca cercetătorii să fie prezenți la ședințele cu clienții. Să vadă problema reală”, a punctat el. Mentalitatea trebuie să fie una de aproape de utilizator, evitând izolarea în laboratoare.
În finalul acestei secțiuni, Sofia Tsekeridou (expertă cu 25 de ani de experiență în proiecte UE) a evidențiat importanța mentoratului pentru tinerii cercetători. Deși proiectele europene oferă oportunități de colaborare transfrontalieră imense, acestea cer competențe complexe de negociere și prezentare în consorții multiculturale. „Când tinerii văd cercetători cu experiență care le arată cum și-au comercializat rezultatele sau cum au navigat un proiect european, devin mai motivați să urmeze același drum”, a concluzionat Tsekeridou.
Panelul „AI and the Future of Work”: Între pilotul automat și controlul uman
Una dintre sesiunile centrale ale conferinței a fost panelul intitulat „AI and the Future of Work: Skills, Jobs and Transformation”, moderat de Konstantinos Georgiou, project manager la SKILLAB. Pe scenă au urcat experți cu perspective diverse din Irlanda, Spania, Belgia și România, oferind o radiografie complexă a unei schimbări care nu mai poate fi amânată.
Pilotul trebuie să știe să piloteze
Ernestina Menasalvas, profesoară la Departamentul de Informatică al Universității Politehnica din Madrid, a deschis dezbaterea cu o analogie sugestivă: un avion poate zbura pe pilot automat, dar când apar turbulențele, pilotul trebuie să fie capabil să preia controlul. „Poți să te bazezi pe AI, dar numai dacă știi ce îi ceri, dacă înțelegi cunoștințele din spatele lui și, mai ales, dacă tu ești cel care ia decizia finală”, a punctat Menasalvas.
Aceasta a lansat un avertisment ferm la adresa sistemelor universitare: modelul clasic, bazat pe un singur examen final, este deja depășit. Într-o lume în care tehnologiile predate azi riscă să devină inutile până la prima promovare a studentului, rolul universității nu mai este doar de a furniza cunoștințe tehnice, ci de a cultiva gândirea critică. Menasalvas a ridicat o problemă pe care mulți profesori o evită: dacă nu schimbăm modul de evaluare, vom continua să formăm studenți care „copiază și lipesc” cel mai bine, în loc să formăm oameni care știu să decidă.
Industria vrea oameni care judecă, nu oameni care execută
Dave Feenan, director general al Digital Technology Skills din Irlanda, a adus în discuție un model național de succes, construit pe o colaborare strictă între stat, industrie și universități. În Irlanda, taxele salariale ale companiilor sunt colectate și reinvestite exclusiv în programe de formare profesională. „Când am creat cursurile de AI, nu am pornit de la teorie, ci am întrebat industria: ce competențe reale așteptați?”, a explicat Feenan.
Acest model a creat o punte între livrarea academică și piața muncii, oferind Irlandei un avantaj competitiv. Totuși, Feenan a atras atenția că transformarea actuală este diferită de revoluțiile industriale trecute; aceasta nu afectează doar fabricile, ci lovește la toate nivelurile. Cel mai optimist aspect semnalat de acesta a fost capacitatea AI de a democratiza antreprenoriatul: „Pentru prima dată, AI oferă condiții ca oamenii obișnuiți să nu mai candideze pentru locuri de muncă, ci să le creeze. O microîntreprindere cu doi-trei oameni și câțiva agenți software poate deveni un jucător viabil pe piață, iar Europa trebuie să susțină acest model prin politici adaptate”.
Loredana Bucșeneanu (ARISA, Digital SME Alliance), care coordonează o inițiativă finanțată de Uniunea Europeană ce reunește peste 70 de organizații din 23 de țări, a oferit unul dintre cele mai lucide diagnostice ale sesiunii. „Nu avem o problemă de motivație. Avem un sistem defect prin design”, a punctat ea. Bucșeneanu a explicat că, deși atât angajații, cât și companiile – în special IMM-urile – sunt conștiente că AI le va transforma activitatea, participarea la programe de recalificare rămâne scăzută din cauza a trei bariere structurale majore:
- Timpul: Într-un IMM, o oră petrecută în training este o oră în care nu se generează venituri imediate, costul fiind vizibil, în timp ce beneficiile sunt greu de cuantificat pe termen scurt.
- Rigiditatea ofertei: Cursurile actuale sunt adesea prea statice și academice, nereușind să răspundă nevoilor practice urgente ale unui antreprenor.
- Decalajul de încredere: Mulți angajați, în special cei din managementul de mijloc, se auto-exclud din procesul de învățare, crezând că AI este doar despre „cod și matematică avansată” și că nu li se adresează lor.
„Responsabilitatea pentru recalificare nu poate sta pe umerii individului. Guvernele, industria și alianțele ca a noastră trebuie să construiască această infrastructură împreună”, a concluzionat Bucșeneanu.
Riscurile legale și responsabilitatea companiilor
Flavius Florea (Wolf Theiss) a adus discuția în zona pragmatismului juridic, avertizând asupra riscurilor concrete care pot afecta companiile chiar acum. Acesta a menționat Articolul 22 din GDPR, care protejează angajații împotriva deciziilor luate exclusiv de sisteme automatizate în procese precum angajarea sau monitorizarea performanței, fără intervenție umană. De asemenea, Florea a atras atenția asupra discriminării algoritmice – AI-ul putând amplifica prejudecățile existente în date – ceea ce clasifică sistemele de HR drept „risc ridicat” sub incidența AI Act.
Un alt punct critic atins a fost cel al proprietății intelectuale. „Dacă o companie dezvoltă cod în întregime prin AI, fără implicare umană semnificativă, acel cod nu va fi deținut de respectiva companie. Simpla acțiune de a scrie un prompt nu conferă drepturi de autor”, a subliniat Florea. Predicția sa pentru 2030 este însă optimistă: companiile europene care investesc acum în conformitate și guvernanță vor deveni partenerii preferați ai jucătorilor globali.
Rolul Statului: între reglementare și încurajare
Viorel Băltărețu, antreprenor și fost secretar de stat, a folosit o analogie istorică pentru a ilustra riscul reglementării excesive: legea britanică ce obliga o persoană să meargă în fața mașinilor cu un steag și un fluier pentru a avertiza pietonii. „Mă întreb dacă nu cumva facem același lucru acum cu AI-ul: nu protejăm cetățenii, ci încetinim viitorul”, a spus acesta.
Băltărețu a definit trei roluri esențiale pentru stat în acest context:
- Comunicarea clară: Explicarea concretă a beneficiilor AI pentru cetățeni, antreprenori și angajați.
- Stimulente financiare: Crearea unor pârghii reale pentru adoptarea tehnologiei și formarea forței de muncă.
- Modelul de demonstrație: Sectorul public trebuie să devină o platformă de testare; când cetățenii văd servicii guvernamentale simplificate prin AI, tehnologia devine legitimă în ochii lor.
Băltărețu a concluzionat că poziția României, aflată în prezent pe ultimul loc în Uniunea Europeană la adoptarea AI, nu reprezintă o sursă de rușine, ci o oportunitate enormă. „Trebuie să lucrăm împreună cu oamenii, nu în jurul lor”, a adăugat acesta, subliniind că succesul depinde de capacitatea de a include societatea în acest proces de schimbare.
Inovația din laborator: Lecția lui Cristian Presură
Dincolo de politicile europene și strategii, inovația rămâne un act uman profund. Jurnalistul Florin Zubașcu a adus în fața publicului o discuție revelatoare cu fizicianul Cristian Presură despre cum o idee poate parcurge drumul de la un experiment de vineri după-amiaza până la o tehnologie adoptată de zeci de milioane de oameni.
Presură, cercetător la Philips Research Eindhoven, a demontat mitul invenției planificate, oferind exemplul senzorului optic de ritm cardiac din smartwatch-uri. „Nu poți planifica o invenție. Măsuram viteza sângelui în artere și am văzut că am un semnal cardiac bun. Mi-am zis: îl pun într-un ceas”, a povestit fizicianul. La acel moment, tehnologia era considerată un „gadget” pentru sportivi, dar intuiția sa a pus bazele senzorilor care astăzi echipează aproape toate dispozitivele purtabile din lume.
Această poveste a servit drept bază pentru o analiză asupra culturii inovației. Philips Research a funcționat în perioada sa de glorie ca un veritabil Silicon Valley european, oferind cercetătorilor „libertate intelectuală și timp pentru idei nebunești”. Presură a avertizat însă asupra erodării acestei culturi, remarcând cu îngrijorare că, în interviurile recente, candidații demonstrează cunoștințe tehnice fundamentale din ce în ce mai precare. „Inginerii care știau să facă lucruri au fost baza. Pe măsură ce oamenii au știut din ce în ce mai puțin, am văzut cum esența s-a pierdut”, a punctat el.
În ceea ce privește Inteligența Artificială, fizicianul a recunoscut că a trecut printr-o etapă de teamă existențială, pe care a depășit-o doar prin studiu riguros de la cursuri de Python până la analiza modelelor tehnice. „Dacă înțelegi cum gândește AI-ul, ești deasupra lui”, a conchis acesta, oferind o lecție de realism tehnologic: indiferent cât de avansat este software-ul, hardware-ul va rămâne întotdeauna coloana vertebrală a oricărei inovații.
Urgența unei noi paradigme
Cluj Innovation Days 2026 a demonstrat, dincolo de orice dubiu, că abilitățile erei AI nu sunt nici pur tehnice, nici pur umane, ci se află la intersecția lor. Experții prezenți au evidențiat faptul că dezvoltarea talentelor și a inovației nu mai poate depinde de eforturi izolate, ci de un dialog autentic și constant între generații, domenii și culturi diferite.
O dovadă palpabilă a acestei nevoi de coeziune a fost marcată chiar în cadrul conferinței prin semnarea acordului de parteneriat strategic dintre Cluj IT și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (ICI) București. Acest demers, care ancorează eforturile locale în proiectul național AI Factory și aliniază România la efortul european de suveranitate tehnologică, reprezintă exact tipul de colaborare necesară pentru a transforma viziunea în realitate.
Conferința s-a încheiat cu o notă de urgență. Uniunea Europeană dispune de talent, de resurse și de o capacitate legislativă remarcabilă, însă îi lipsește o viteză de adaptare corespunzătoare. Concluzia finală a evenimentului este că succesul României și al Europei în această cursă globală depinde, în final, de capacitatea de a conecta aceste elemente — talentul, educația și curajul antreprenorial — într-un sistem integrat, înainte ca decalajul tehnologic să devină imposibil de recuperat.
Articol susținut de Cluj Innovation Days
Anunțuri gratuite din Maramures