Între 25 și 28 iunie 2026, Târgu Mureșul își sărbătorește din nou orașul. Cea de-a 29-a ediție a Zilelor Târgumureșene se desfășoară pe parcursul a patru zile, în mai multe zone ale orașului: Cetatea Medievală, Piața Teatrului, strada George Enescu și Piața Victoriei. Două scene principale, cu zeci de artiști, spectacole, gastronomie și activități pentru toate vârstele. Sărbătoarea debutează joi, 25 iunie, în Cetate, cu un concert al Filarmonicii UMFST, și se încheie duminică seara cu tradiționalul foc de artificii. Capetele de afiș merg de la Alina Eremia, Voltaj, Șuie Paparude și Follow the Flow până la Kökény Attila, Keresztes Ildikó sau Blahalouisiana, într-un line-up care reflectă caracterul bilingv al orașului. Un program relativ încărcat, dar niciun sponsor, ci organizator este, ca de obicei, Primăria Târgu Mureș. Cu alte cuvinte, toată distracția e pe nota noastră de plată. Dacă vrem să ne îmbătăm cu apă caldă, putem menționa că modelul e familiar oricărui oraș din România, nu e ceva brevetat la Târgu Mureș. Însă cum arată aceeași sărbătoare a orașului în vestul Europei, acolo unde tradiția evenimentelor urbane este mult mai veche?
Viena: trei milioane de oameni și nicio intrare plătită
Cel mai spectaculos exemplu vine din capitala Austriei. Donauinselfest, organizat anual pe insula de pe Dunăre, este, după numărul de vizitatori, cel mai mare festival de muzică din lume, conform Cărții Recordurilor în limba germană, cu aproximativ trei milioane de oameni în trei zile. Scara este amețitoare: în jur de 200 de artiști pe 16 scene, cu aproximativ 700 de ore de program, întinse pe circa 4,5 kilometri de mal.
Cele două lucruri care îl fac cu adevărat relevant pentru o comparație cu Târgu Mureșul sunt accesul și finanțarea. Intrarea este liberă, fără bilete, fără brățări și fără înregistrare, iar festivalul a crescut de la prima ediție din 1984 fără să introducă vreodată venituri din bilete. Banii vin din altă parte: accesul gratuit este posibil datorită organizatorilor, angajaților, partenerilor și sponsorilor, la care se adaugă sprijinul orașului.
Mai există o particularitate care i-ar suna cunoscut oricărui român: dimensiunea politică. Organizatorul este filiala vieneză a Partidului Social-Democrat (SPÖ Wien), în cooperare cu Primăria Vienei și cu numeroși parteneri locali, fiind, practic, evenimentul-emblemă al partidului care guvernează orașul. La fel ca la noi, sărbătoarea rămâne și un instrument de imagine, diferența fiind că povara financiară este împărțită masiv cu mediul privat, nu e nicidecum suportată integral din bugetul local.
Freiburg: intrare liberă, dar costuri acoperite din pahare
Modelul german al sărbătorii de oraș arată altfel decât marele spectacol vienez. La Freiburg, Weinfest-ul (sărbătoarea vinului) transformă în fiecare an piața din jurul catedralei: timp de șase zile, Münsterplatz stă sub semnul vinului din Baden, cu peste 60 de producători regionali și mai mult de 400 de vinuri, iar intrarea este gratuită.
Interesant este însă mecanismul de finanțare, diferit atât de cel românesc, cât și de cel vienez. Pentru organizarea festivalului în centrul orașului apar costuri ridicate de infrastructură și securitate, însă intrarea rămâne gratuită, iar vânzarea paharelor contribuie semnificativ la acoperirea cheltuielilor. La acestea se adaugă o garanție de un euro pe sticlă și o parte din încasări donată pentru întreținerea catedralei. Cu alte cuvinte, accesul rămâne liber pentru toți, dar o bună parte din costuri este recuperată din consum și din suveniruri, nu din taxele cetățenilor. Organizatorul nu este nici el primăria în sens strict, ci FWTM, compania de turism, economie și târguri a orașului Freiburg.
Există și un al doilea model german, complet diferit: cel al micilor sărbători de stradă. Straßenfest-urile, cele mai intime forme de sărbătoare germană, presupun străzi închise traficului, unde localnicii instalează mese și formații locale cântă, fiind adesea organizate de asociații de cartier, nu de birourile municipale de turism. Este modelul comunitar, „de jos în sus”, în care orașul rămâne mai degrabă gazdă decât finanțator.
Rudolstadt: varianta cu bilet, dar cu altă logică
Nu toate sărbătorile vestice sunt gratuite. Festivalul de la Rudolstadt, unul dintre cele mai importante evenimente de folk și world music din Europa, funcționează pe modelul opus celui vienez: bugetul este acoperit în principal din vânzarea biletelor și din sponsorizări, iar în 2025 un bilet pentru toate cele patru zile a costat 132 de euro.
Ce merită reținut este modul în care își ține costurile sub control. Muzicienii de stradă, alții decât numele mari, nu primesc niciun onorariu și nicio decontare a transportului, ci doar acces gratuit și cazare în campingul festivalului. La fel ca la Târgu Mureș, evenimentul folosește orașul ca scenă: se desfășoară în mai multe locații, printre care ruinele castelului Heidecksburg, piața centrală și parcul Heinepark, fiecare cu mai multe scene. Este modelul care arată că o sărbătoare urbană poate fi finanțată și de publicul care o consumă, cu prețul, însă, al renunțării la accesul universal gratuit.
Franța: aceeași zi, în toată țara și (în principiu) niciun artist plătit
Modelul francez este, poate, cel mai radical dintre toate. „Sărbătoarea orașului” s-a transformat aici într-o sărbătoare a tuturor orașelor în aceeași zi: Fête de la Musique. Lansată în 1982 de Jack Lang, ministrul Culturii de atunci și de compozitorul Maurice Fleuret, sărbătoarea are loc în fiecare an pe 21 iunie, de solstițiul de vară, când muzicieni amatori și profesioniști cântă gratuit în spații publice, străzi, parcuri, piețe. Ideea de pornire a fost una de democratizare: obiectivul declarat era să scoată în stradă cele cinci milioane de francezi care, potrivit unui sondaj din 1982, cântau la un instrument.
Particularitatea franceză ține de model: spre deosebire de un festival obișnuit, toate concertele sunt gratuite pentru public, iar artiștii nu sunt plătiți. Organizarea este descentralizată: Ministerul Culturii coordonează evenimentul la nivel național, iar primăriile se ocupă de logistica locală, organizatorii trebuind să obțină o autorizație gratuită de la primărie, în vreme ce multe dintre evenimente sunt puse la cale de primării, dar și de asociații locale, magazine, școli și cafenele de cartier. Rezultatul este uriaș la scară națională: în jur de un milion de muzicieni și cântăreți amatori, 18.000 de concerte și peste zece milioane de spectatori.
Italia: voluntarii din Pro Loco, motorul sărbătorii
În Italia, sărbătoarea orașului are două forme apropiate. Festa del Santo Patrono este o zi specială, celebrată în orașe și localități din toată Italia pentru a cinsti sfântul patron local, în timp ce Sagra leagă sărbătoarea de un produs sau un fel de mâncare tradițional.
Cheia modelului italian este însă cine le face. Aceste festivaluri sunt comunitare, organizate de regulă de localnici, voluntari sau de asociații precum grupurile Pro Loco, nu de firme comerciale, implicând orășeni de toate vârstele, de la pregătirea mâncării până la montaj și servire. Numele spune totul: Pro Loco înseamnă, în latină, „în favoarea locului”, iar multe sărbători sunt organizate de aceste asociații tocmai pentru a strânge fonduri pentru comunitate. Concret, la o sagra dintr-un orășel din provincia Vicenza, 80 de oameni au lucrat ca voluntari pentru a pregăti unul dintre cele mai mari evenimente ale sezonului, încheiat cu foc de artificii la miezul nopții. Este modelul în care orașul nu „produce” sărbătoarea, ci o face comunitatea însăși, cu administrația în rol de partener.
Spania și sărbătoarea sfântului patron
Spania oferă, prin La Mercè de la Barcelona, exemplul cel mai complet de fiesta mayor, adică marea sărbătoare a orașului în cinstea sfântului patron. Sărbătoarea, ținută în onoarea patroanei orașului în jurul datei de 24 septembrie, este Festa Major a Barcelonei, iar din 1902 a devenit modelul pentru aproape toate sărbătorile de oraș din Catalonia.
Scara și principiul accesului sunt remarcabile: La Mercè se desfășoară pe patru-cinci zile, cu peste 500 de activități gratuite în tot orașul, peste 100 de concerte gratuite pe 16 scene și între 1,5 și 2 milioane de participanți. Iar finanțarea seamănă izbitor cu modelul vienez: toate momentele din program, de la cele mai populare până la cele mai sofisticate, sunt gratuite, implicarea unui număr mare de grupuri și entități fiind marele secret, la care se adaugă sprijinul sponsorilor privați și al companiilor colaboratoare. Un detaliu cu rezonanță mureșeană: din 2007, Barcelona invită în fiecare an un oraș din lume să participe activ la La Mercè, o variantă la scară mare a întâlnirilor cu delegațiile din orașele înfrățite pe care le regăsim și la Târgu Mureș.
Ce putem să înțelegem din toate aceste modele?
Păi în primul rând acela că în vest, modelul dominant nu este cel în care primăria suportă singură costurile, ci unul în care povara este împărțită: prin sponsorizări masive, ca la Viena și Barcelona; prin recuperarea unei părți din costuri din consum, ca la Freiburg; prin muncă de voluntariat și asociații comunitare, ca la sagrele italiene sau la Straßenfest-urile germane; prin renunțarea la onorarii, ca la Fête de la Musique din Franța; sau prin bilete, ca la Rudolstadt. Pe când o soluție și la noi? dacă tot vorbim de austeritate.
Anunțuri gratuite din Maramures