Monitorizarea păsărilor și protejarea habitatelor acestora reprezintă unele dintre cele mai importante activități desfășurate în Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș, specialiștii reușind să identifice chiar și o pereche de buhe, o specie rară de răpitoare de noapte.
Directorul Parcului Național Cheile Bicazului-Hășmaș, Hegyi Barna, a declarat vineri, pentru AGERPRES, că activitățile de monitorizare se desfășoară pe tot parcursul anului și includ observații directe, identificarea speciilor după sunet, utilizarea camerelor de monitorizare și colectarea de date din teren.
De mare ajutor sunt inclusiv aplicațiile moderne de recunoaștere a sunetelor pentru identificarea speciilor.
În cazul unor specii precum cocoșul de munte, monitorizarea este realizată în special primăvara, în perioada ritualurilor de împerechere, când masculii pot fi observați în zonele de ‘rotit’.
Activitatea de monitorizare are loc, însă, și în timpul sezonului rece, întrucât sunt specii de păsări, cum ar fi ierunca, ciocănitoarea sau bufnița, care sunt active și pe timpul iernii.
Potrivit directorului Parcului, cu ajutorul camerelor de supraveghere s-a reușit identificarea pe teritoriul Parcului Național Cheile Bicazului-Hășmaș a unei perechi de buhe (Bubo bubo – denumirea științifică – n.r.), cea mai mare bufniță din Europa și cea mai mare pasăre răpitoare de noapte de pe continent.
Descoperirea este considerată importantă deoarece imaginile surprinse de camerele de monitorizare confirmă nu doar prezența speciei, ci și faptul că aceasta cuibărește în parc. Specialiștii au observat inclusiv un exemplar juvenil, semn că perechea are pui.
‘Am identificat pe camere că avem o specie de buhă, Bubo bubo, care este o specie destul de rară în România. Estimările arată că există în țară între 100 și 300 de perechi și, cu siguranță, o pereche din cele 300 este în Parcul Național Cheile Bicazului-Hășmaș. Este cea mai mare specie de bufniță din Europa. (…) Știam de existența ei, am auzit sunetul, dar nu știam dacă e un individ care e trecător prin zonă sau cuibărește. Acum suntem convinși că perechea cuibărește, pentru că am văzut și un juvenil, ceea ce înseamnă că perechea respectivă are și pui’, a explicat Hegyi Barna.
Potrivit acestuia, buha este extrem de sensibilă la deranjul produs de oameni, mai ales în perioada de cuibărire, iar activități precum deplasările cu ATV-uri sau motociclete în zonele stâncoase și izolate pot determina păsările să abandoneze cuibul.
De asemenea, și cocoșul de munte este sensibil la deranj, căutând zone greu accesibile, liniștite, pentru a cuibări și a-și crește puii.
‘Este o specie care este foarte sensibilă la deranj, la schimbările habitatului, la deranjul produs de om sau de activitățile umane. Am găsit cuiburi în zonele unde au fost doborâturi de vânt. Deci, arborii au fost doborâți, dar având în vedere că era zona de protecție în parc, arborii nu au fost exploatați. Și atunci, în zona aceea, fiind foarte greu accesibilă, și-au găsit locul. Și zonele respective pot fi adăpost pentru unele specii care necesită liniște și protecție pentru puii lor’, a mai arătat directorul Parcului Național Cheile Bicazului-Hășmaș.
O componentă a activităților de conservare derulate în parc o reprezintă și instalarea de cuiburi artificiale pentru speciile care depind de scorburile arborilor bătrâni.
Peste 150 de astfel de cuiburi au fost deja amplasate în parc, iar administrația intenționează să monteze alte câteva sute în cadrul unui proiect viitor.
Cuiburile sunt de mai multe dimensiuni și sunt folosite de diferite păsări, începând de la bufnițe până la speciile mici, cântătoare.
De asemenea, o altă activitate importantă derulată de administrația Parcului Național Cheile Bicazului-Hășmaș o reprezintă și inelarea păsărilor.
Hegyi Barna a subliniat că în fiecare toamnă sunt organizate tabere de educație ecologică dedicate copiilor și tinerilor din comunitățile aflate în vecinătatea parcului, unde sute de participanți pot observa cum păsările sunt capturate temporar, identificate, inelate și apoi eliberate.
Datele obținute oferă informații științifice valoroase despre migrație, supraviețuire și comportamentul acestor specii.
Potrivit sursei citate, monitorizarea constantă îi ajută pe specialiști să identifice speciile care trăiesc în parc, chiar și cele rare sau vulnerabile, și să protejeze zonele care reprezintă habitatul acestora.
Informațiile colectate sunt introduse într-o bază de date digitală și sunt folosite inclusiv atunci când sunt analizate proiecte sau investiții care ar putea afecta habitatele naturale din parc.
‘Când cineva vrea să facă ‘o dezvoltare’ într-un parc național, să construiască ceva și legea nu permite, tot timpul primim această întrebare: ‘dar voi ce protejați acolo?’ Și atunci, cu un click, putem să arătăm speciile de plante, de mamifere, de păsări care au fost identificate în zonă. (…) Există deja reglementări care limitează, în anumite zone, construcțiile și activitățile umane din Parcul Național, însă aceste reglementări sunt contestate în mod constant de cei care doresc extinderea activităților umane și spun că au fost în zonă de mai multe ori și nu au văzut decât iarbă. Și, de aceea, avem o bază de monitorizare a biodiversității și o bază de date care susțin aplicarea acestor legi’, a conchis Hegyi Barna. AGERPRES/(A, AS – redactor: Gina Ștefan, editor: Irina Poenaru, editor online: Anda Badea)
Anunțuri gratuite din Maramures