La o zi după ce a sugerat că Donald Trump l-ar susţine dacă ar candida la preşedinţie, vicepreşedintele JD Vance s-a mişcat stânjenit în Biroul Oval în timp ce şeful său era întrebat despre acea remarcă.
„Este o persoană foarte talentată şi un om foarte bun”, a spus Trump despre bărbatul care stătea în spatele său, cu un zâmbet forţat, săptămâna aceasta. „Dar, literalmente, nu cred că am discutat vreodată despre asta”, a afirmat preşedintele, lăsând afirmaţia neconfirmată.
Pe măsură ce campania pentru alegerile intermediare din Congresul SUA s-a intensificat, vizibilitatea vicepreşedintelui a crescut. Dacă Trump şi Vance chiar nu au discutat încă despre perspectivele sale prezidenţiale, ei se află cu siguranţă în minoritate la Washington, potrivit The Guardian.
Deşi multe aspecte ale acestei epoci politice rămân ieşite din comun, întrebarea fundamentală care planează asupra lui Vance este una pusă de zeci de ani: funcţia de vicepreşedinte este o rampă de lansare sau un dar otrăvit pentru cei care îndrăznesc să aspire la cea mai înaltă funcţie în stat?
După ce a petrecut doar doi ani ca senator al SUA înainte ca Trump să-l aleagă în 2024 ca partener de campanie, Vance a intrat în campania electorală în ultimele săptămâni ca un veteran experimentat – ţinând discursuri electorale în numele candidaţilor republicani, în timp ce partidul se luptă să-şi menţină controlul asupra Senatului şi Camerei Reprezentanţilor din SUA, pe fondul scăderii drastice a popularităţii lui Trump.
El a organizat mitinguri în state precum Iowa, Florida, Texas, Alaska, Georgia, Michigan şi statul său natal, Ohio, într-o odisee care străbate ţara în lung şi-n lat, comparabilă cu cea a lui Trump, care le-a spus alegătorilor să se comporte de parcă el ar fi pe buletinul de vot.
Având în vedere că secretarul de stat Marco Rubio – considerat pe scară largă principalul său rival pentru următoarea nominalizare republicană – se concentrează pe stingerea incendiilor declanşate de agenda globală a lui Trump, analiştii consideră că turneul electoral al lui Vance este conceput ca o repetiţie generală pentru o candidatură la preşedinţie în 2028. Fiecare oprire îi permite să-şi creeze contacte şi să câştige bunăvoinţă, pe care le va putea folosi în cazul probabil în care va candida pentru nominalizare în mai puţin de doi ani.
Matthew Dallek, istoric politic la Universitatea George Washington, a afirmat că Vance încearcă să-şi „construiască capital politic” cu scopul de a face mişcarea lui Trump „Make America Great Again” (MAGA) „să-şi amintească că a fost un soldat bun”.
De nenumărate ori în ultimii doi ani, Vance a trecut în modul de „explicator-şef”, oferind o naraţiune mai acceptabilă în urma declaraţiilor, impulsurilor sau deciziilor politice mai extreme ale lui Trump. Criticii au etichetat această practică drept „sane-washing”, prin care vicepreşedintele, cu o mare dexteritate verbală, încearcă să-şi folosească abilităţile lingvistice pentru a normaliza declaraţii sau acţiuni care, altfel, ar fi considerate bizare.
În ultimele luni, Vance – după ce a publicat o carte despre convertirea sa la catolicism – a justificat un meme postat de Trump pe platforma sa Truth Social, care părea să-l înfăţişeze pe acesta ca pe Iisus Hristos. De asemenea, a încercat să nege, sau cel puţin să reinterpreteze, cuvintele lui Trump atunci când acesta le-a spus jurnaliştilor că nu s-a gândit la situaţia financiară a americanilor în contextul războiului cu Iranul.
Chiar weekendul trecut, l-a apărat pe preşedinte împotriva acuzaţiilor de corupţie în cadrul unei dezbateri publice organizate de CBS, când i s-a spus că mulţi alegători erau îngrijoraţi de faptul că Trump ar fi câştigat bani din criptomonede.
„Puteţi aduce tot felul de critici la adresa politicilor şi deciziilor noastre, dar nu am văzut niciodată dovezi că Donald Trump s-ar fi îmbogăţit”, a răspuns Vance. Averea personală a lui Trump a crescut de la 2,3 miliarde de dolari în 2024 la 6,5 miliarde de dolari în acest an, potrivit Forbes.
Comentariile sale de susţinere servilă au fost, fireşte, bine primite de Trump, dar ele evidenţiază totodată problemele cu care s-ar putea confrunta Vance în încercarea de a deveni moştenitorul preşedintelui în fruntea mişcării MAGA. Deşi loialitatea necondiţionată este moneda de schimb în rândul republicanilor dominaţi de Trump, strânsoarea de fier a preşedintelui asupra partidului reprezintă o provocare fundamentală pentru oricine speră să iasă din umbra sa şi să-şi afirme o personalitate independentă menită să atragă baza electorală.
Soarta primului vicepreşedinte al lui Trump, Mike Pence – care a trebuit să fie evacuat într-un adăpost subteran din Capitoliul SUA pe 6 ianuarie 2021 – serveşte drept avertisment salutar cu privire la preţul ridicat pe care autonomia îl poate impune.
„Vance are două opţiuni”, a susţinut Kurt Bardella, un fost membru al personalului republican din Congres care a părăsit partidul în 2017. „Fie să-l urmeze pe Trump până la insula irelevanţei, fie să se despartă de el şi să-i atragă mânia”.
„Niciuna dintre opţiuni nu este grozavă”, a adăugat el. „Realitatea politică este că oricine este legat de Trump se va confrunta cu o reacţie electorală negativă. Trump va continua să erodeze normele democratice pe măsură ce strânsoarea sa asupra puterii slăbeşte. Acest lucru îi va forţa pe oameni precum Vance să se afle în poziţii de nesuportat, pe care s-au dovedit incapabili să le gestioneze. Vor trebui fie să se angajeze şi mai mult în nebunie, fie să se despartă de el şi să-şi alieneze baza electorală de care are nevoie pentru a câştiga nominalizarea”.
Chiar dacă Vance ar încerca o ruptură definitivă după ce şi-ar asigura nominalizarea republicană, precedentele istorice nu sunt încurajatoare.
Al Gore a încercat să se distanţeze clar de Bill Clinton după ce a devenit candidatul democrat în 2000. „Mă aflu aici ca o personalitate de sine stătătoare”, a declarat el la convenţia partidului, în încercarea de a evita o reacţie electorală negativă legată de procedura de destituire a preşedintelui de atunci, din cauza aventurii sale cu Monica Lewinsky, o stagiară la Casa Albă.
În cele din urmă, Gore a pierdut alegerile în faţa lui George W. Bush – pierzând chiar propriul său stat, Tennessee, unde fusese senator al SUA – în ciuda faptului că l-a exclus pe Clinton din campania electorală.
Prin urmare, Vance are opţiuni limitate în ceea ce priveşte modul în care se poate promova pentru preşedinţie.
„Nici măcar JD Vance nu are încă o teorie completă a cazului său, care să explice de ce ar trebui să fie preşedinte”, a spus Rick Wilson, fost strateg republican care conduce în prezent Proiectul Lincoln, o iniţiativă anti-Trump.
„El va încerca să vadă cum evoluează lucrurile şi va spune: «O să văd cum arată situaţia la jumătatea anului 2027, apoi îmi voi adapta mesajul, campania şi personalitatea la ceea ce cred că va aduce victoria.» Dar asta nu este chiar ceva care funcţionează în era autenticităţii în care se presupune că trăim acum. Este mai greu ca oricând în politică să se prefacă cineva că ar fi altcineva”, a spus Wilson.
La baza acestei abordări de aşteptare stă reputaţia lui Vance de „metamorf”, capabil să renunţe la principiile pe care le susţinea anterior. Cu ani înainte de a deveni susţinător al lui Trump, s-a declarat un „opozant ferm al lui Trump”. L-a etichetat pe Trump drept „heroină culturală” şi şi-a exprimat temerile că acesta ar putea fi „Hitlerul Americii”, înainte de a forma o alianţă cu el după ce primul mandat prezidenţial s-a încheiat în 2021.
Rolul pe care şi l-a atribuit singur Vance, acela de „purtător de cuvânt şef” al lui Trump, îi permite să se prezinte ca „tot ce iubiţi la Donald Trump, fără nebunia şi haosul”, a sugerat Bardella.
Însă atacurile personale virulente ale lui Vance la adresa candidaţilor democraţi din alegerile de la jumătatea mandatului, precum candidatul la Senat din Kansas, Adam Hamilton, şi James Talarico, care se află într-o cursă extrem de strânsă cu republicanul Ken Paxton, susţinut de Trump, pentru Senatul din Texas, ar putea prefigura o altă armă pe care o campanie prezidenţială a lui Vance ar putea-o folosi: demonizarea adversarilor.
Vance va trebui să se promoveze în faţa a două categorii de public, potrivit lui Joe Walsh, fost congresman republican care acum este democrat: baza de susţinători MAGA a lui Trump şi electoratul mai larg, după ce va câştiga nominalizarea.
„Nu se poate promova în faţa celui de-al doilea public dacă nu reuşeşte să-l convingă pe primul, iar asta înseamnă să rămână fidel lui Trump şi să adopte pe deplin ideologia MAGA”.
Însă identitatea de dreapta a lui Vance a devenit atât de bine conturată, a susţinut Walsh, încât exprimarea unor opinii care ar atrage susţinătorii lui Trump nu ar necesita prea mult efort de simulare.
„Nu ştiu ce crede el de fapt, dar a adoptat multe dintre aceste convingeri Maga”, a spus el. „JD Vance este mai pro-Putin decât îşi dau seama oamenii – mai pro-Rusia, mai anti-Ucraina. JD Vance este foarte sceptic faţă de Israel. Vance are într-adevăr multe dintre convingerile mişcării MAGA”.
Ceea ce i-ar putea pune beţe în roate aspiraţiilor sale prezidenţiale, cred unii observatori, nu este ideologia, ci personalitatea.
După ce a fost batjocorit în repetate rânduri pentru comportamentul său stângaci în campania electorală din cadrul alegerilor prezidenţiale din 2024, Vance rămâne o prezenţă enervantă pe scena electorală, încercările sale de umor eşuând adesea.
Această trăsătură a ieşit în evidenţă săptămâna trecută în oraşul Tyler din Texas, când un susţinător a strigat: „Te iubesc”.
„Şi eu te iubesc, domnule. Într-un mod cu totul platonic, ca să fie clar. Eu sunt vicepreşedintele, nu James Talarico”, a spus el, referindu-se la candidatul democrat la Senat, a cărui orientare sexuală a fost pusă sub semnul întrebării în repetate rânduri de Vance şi de alţi republicani, fără dovezi sau motive evidente.
Tara Setmayer, fostă directoare de comunicare republicană la Capitol Hill, a afirmat că incapacitatea lui Vance de a transmite autenticitate îi ameninţă statutul de favorit. „Oricât de mult ar crede JD Vance că este moştenitorul evident al mişcării MAGA, nu este aşa. Există multă consternare în legătură cu el. Nu a câştigat deloc în totalitate baza de susţinători MAGA”.
Wilson este de acord că Vance a fost perceput ca un înlocuitor nesatisfăcător de către mulţi susţinători înverşunaţi ai lui Trump şi a afirmat că ascensiunea sa către nominalizarea republicană nu era asigurată.
„JD Vance nu este Donald Trump şi nu va fi niciodată”, a spus el. „Alegătorul modern din întreaga lume nu este interesat de o versiune „Diet Trump”. Ei vor experienţa completă.
Cel mai mare obstacol dintre toate, a susţinut Dallek, ar putea fi tendinţa funcţiei de vicepreşedinte de a deveni un dar otrăvit. Au trecut aproape patru decenii de când ultimul vicepreşedinte în funcţie a câştigat alegerile prezidenţiale.
„Din punct de vedere istoric, funcţia de vicepreşedinte a fost considerată o slujbă groaznică – cu foarte puţină putere şi care nu reprezintă un punct de plecare prea bun”, a spus el. „Este dificil, încă de la început, pentru un vicepreşedinte să câştige, practic, un al treilea mandat, şi există un motiv pentru care acest lucru s-a întâmplat doar o singură dată în epoca modernă [cu George H.W. Bush în 1988].
„Nu este niciodată cea mai bună rampă de lansare către preşedinţie, mai ales atunci când americanii urăsc establishmentul, consideră că Washingtonul este corupt şi nu au încredere în cei aflaţi la putere. JD Vance este încă în mare măsură supus legilor politicii viceprezidenţiale – şi, în acest sens, cred că este similar cu mulţi dintre predecesorii săi”.
Anunțuri gratuite din Maramures