Un detectorist surprins cu drona într-un sit arheologic din Sălaj a reaprins disputa dintre specialiști și „vânătorii de comori”. Mulți arheologi au reclamat braconajul și siturile ciuruite de gropi, în timp ce amatorii de detecție își apără hobby-ul și susțin că fac servicii statului român.
Detectorist surprins cu drona într-un sit din Sălaj. Foto: Dan Culic. Facebook
Au trecut mai mult de trei decenii de când primele detectoare de metale au ajuns pe piața românească, iar între timp numărul posesorilor de astfel de aparate a crescut exponențial.
Sunt, potrivit unor statistici, peste 20.000 de oameni care dețin în România detectoare de metale, instrumente folosite pentru „căutarea comorilor”, în principal a obiectelor de patrimoniu ascunse în pământ. O parte dintre bunurile descoperite sunt predate autorităților, în schimbul unor recompense, în timp ce alte obiecte valoroase pot rămâne necunoscute.
De-a lungul timpului, „vânătorii de comori” dotați cu tehnică modernă de reperare a artefactelor au stârnit controverse. Mulți arheologi s-au arătat deranjați de practicile acestora, printre motive numărându-se intrarea neautorizată în siturile arheologice și distrugerile provocate în aceste locuri.
Fostul procuror general al României, Augustin Lazăr, atrăgea atenția, într-o declarație pentru „Adevărul”, asupra efectelor răspândirii detectoarelor moderne de metale și asupra fenomenului căutătorilor de comori.
„Fenomenul este în creștere pe plan internațional, iar detectoriștii pot circula liber în spațiul Schengen. Este o stare de pericol major. Siturile trebuie păzite mai bine, inclusiv cu echipamente video funcționale. Lipsa sau nefuncționarea supravegherii video este cea mai mare vulnerabilitate. Aceasta permite oricărui aventurier să vină din Europa, să facă un raid-fulger după «comoara regilor daci» și să dispară fără urme, lăsând sute de gropi, cum s-a mai întâmplat cu vânătorii de comori din Praga”, afirma acesta.
El a amintit de cei patru cehi care au efectuat săpături ilegale în cetățile dacice Costești, Blidaru și Piatra Roșie, lăsând în urmă sute de gropi. Aceștia intrau în situri cu motocicletele și se filmau în timp ce căutau comori.
În apărarea lor, unii detectoriști susțin că „ajută” statul român să recupereze piese de patrimoniu care altfel ar fi rămas necunoscute.
Alții susțin că activitatea de detectorist, pe care o descriu ca fiind una de „arheolog amator”, rămâne doar un hobby, prin care nu urmăresc obținerea unui profit. „Ne întâlnim și cutreierăm dealurile, câte o zi, fără să ne gândim la ce am putea descoperi. Oricum, adesea scoatem capace de bere, conserve, deșeuri metalice”, relatează unul dintre pasionații de detecție.
România rămâne extrem de ofertantă pentru amatorii de detecție, atât din România, cât și din afara țării, prin numeroasele locuri care au păstrat urme ale istoriei antice și medievale, chiar și în afara siturilor arheologice, dar și prin nenumăratele legende despre comorile ascunse.
„Puține sunt satele din Ardeal în care nu există vreo tradiție despre vreo comoară ascunsă în cutare ruină de cetate ori în cutare gorgan (n.r. movilă). În nopțile lungi de iarnă, la zarea focului binefăcător, povestesc bătrânii ce se spune – din moși, din strămoși – despre fel de fel de comori, care de care mai bogată și conținând scule mai prețioase”, scria istoricul Iulian Marțian, la începutul secolului XX.
Acesta amintea însă, încă de atunci, de credințele românilor în „blestemul comorilor”.
„Dar nu este dat oricărui pământean de rând să poată pătrunde la ele, căci cele mai multe stau sub paza duhurilor necurate și dacă întâmplător se găsește un om mai slab de fire, acela trebuie să moară de moarte năpraznică. Altele, iarăși, stau sub afurisenie, și cei ce le găsesc se nefericesc din cauza lor până la a șaptea viță”, afirma publicistul.
În ultimii ani, în spațiul public au apărut tot mai des, pe lângă relatările despre tezaurele descoperite de pasionații de detecție și predate autorităților, și știri despre situri arheologice braconate. Unul dintre cele mai recente cazuri a fost semnalat în Sălaj, unde un arheolog a surprins un bărbat care căuta obiecte cu detectorul de metale într-un sit cunoscut. Relatarea sa a stârnit reacții contradictorii în rândul detectoriștilor.
„La fiecare ieșire întâlnești sute de gropi”
Arheologul Dan Culic, specialist în cadrul Direcției Județene pentru Cultură Sălaj, a reclamat pe pagina sa de Facebook amploarea fenomenului braconajului arheologic, după ce a surprins un bărbat care căuta obiecte cu detectorul de metale într-un sit arheologic cunoscut din județ.
Specialistul a observat întâmplător activitatea acestuia, în timp ce se deplasa cu mașina, și a folosit o dronă pentru a verifica de la distanță ce se întâmpla. Apoi a sunat la 112, iar polițiștii au intervenit. Potrivit relatării sale, bărbatul a continuat să folosească detectorul chiar și în timp ce se îndrepta spre agenți. Mai mult, acesta a recunoscut că știa că se află într-un sit arheologic, dar considera că nu face nimic greșit, deoarece pentru el căutarea obiectelor vechi era doar un hobby.
„Este deranjant să vezi, ca arheolog la Direcția Județeană pentru Cultură Sălaj, că la fiecare ieșire, chiar și în timpul liber, întâlnești sute de gropi în aproape 95% dintre siturile arheologice reperate și vizualizate. Fenomenul acesta a luat un avânt extraordinar începând din timpul pandemiei, amplificat, probabil, de toate reclamele și reel-urile de pe rețelele de socializare”, a transmis Dan Culic pe pagina sa de Facebook.
Arheologul susține că în Sălaj există câteva sute de persoane autorizate să dețină detectoare de metale, însă în ultima vreme mai puțin de zece dintre acestea au predat piese arheologice. În opinia sa, fenomenul a scăpat de sub control, iar legislația și măsurile luate de autorități nu reușesc să limiteze distrugerile.
Postarea a fost distribuită în grupul de Facebook „DetectieMetal – Comunitatea Arheologilor Amatori din România”, unde a provocat reacții contradictorii. Unele comentarii au pus sub semnul întrebării chiar utilitatea cheltuielilor pentru cercetarea arheologică, în timp ce altele au conținut atacuri la adresa celor care solicită protejarea siturilor.
Groapă săpată de un căutător de comori. Foto: Dan Culic. Facebook
„Am instalat o aplicație pentru detecție și am rămas uimit de câte situri arheologice avem în țară… Sunt curios câți bani cheltuiește în continuare statul cu arheologia și dacă se merită…”, a scris un membru al grupului.
Alte intervenții au avut un ton ostil față de demersul arheologului.
„Mai lăsați-ne cu patrimoniul și istoria voastră, că nu este nimeni stăpân pe nimic… Dar unii dintre voi vă luați meseria de sclavi prea în serios… Rămâneți sclavi în continuare și lăsați oamenii în pace”, a comentat un utilizator.
Un alt membru al grupului a contestat dreptul specialistului de a interveni, invocând proprietatea asupra terenului.
„Ați luat-o razna cu siturile voastre rău de tot, zici că-s pământurile voastre? Moștenirea voastră din familie? Bă, care e treaba ta ce face cutare? E pe pământul tău? Când o fi pe pământul tău, atunci să comentezi”, a adăugat acesta.
Alții au cerut împrejmuirea siturilor și despăgubirea proprietarilor ale căror terenuri sunt supuse restricțiilor. Unul a criticat și evidența siturilor din Repertoriul Arheologic Național (RAN), invocând dificultatea identificării celor neînregistrate, deși, potrivit relatării lui Dan Culic, bărbatul surprins de acesta recunoscuse că știa unde se afla.
„Haideți, fraților, să renunțăm la agricultură, că avem situri. Sunteți nebuni? O să murim ca proștii de foame pentru situri. Dacă sunt așa importante, îngrădiți-le, despăgubiți oamenii pe terenuri pentru 50 de ani, cât ar fi produs pe teren. Spuneți că intră în situri care nu sunt trecute în RAN. Păi de unde să știe un detectorist că a făcut nu știu cine sit? Puneți-vă întâi voi la punct și apoi dați vina pe detectoriști”, a susținut acesta.
Același comentator a respins ideea că numărul redus al predărilor ar indica neapărat ascunderea descoperirilor.
„Chiar și așa, cu predatul. Credeți că la fiecare ieșire un detectorist găsește ceva? Cine știe cum să se găsească. De atâția ani pământurile au fost bătute de detectoriști. Ce a fost la suprafață s-a găsit demult. Este normal să scadă în timp rata predării. Nu se mai găsește nimic, de-asta nu se mai predă”, a afirmat acesta.
Tupeul cehilor care au răvăşit cetăţile dacice: intrau cu motoarele în situri şi se filmau săpând după comori
Replica detectoriștilor: distrugerile ar fi provocate de lucrările agricole
Dan Culic a mai atras atenția asupra fenomenului căutătorilor de comori și îîn februarie 2026. Atunci a publicat pe Facebook imagini și informații despre distrugerile provocate în siturile arheologice din Sălaj, inclusiv în castrele romane și în obiective aflate în patrimoniul mondial UNESCO.
Piese abandonate. Foto: Dan Culic. Facebook
„În castrul roman de la Românași, braconierul și-a sortat prada, lăsând pe marginea șanțului piese arheologice despre care nu știa ce sunt. Dacă fragmentele de aplică romană, fragmentele unei chei romane și ale unor tesserae militares nu au prezentat interes, fiind aruncate, oare cu ce au plecat acasă?”, se întreba atunci arheologul.
Dan Culic a criticat și lipsa unei reacții ferme din partea breslei arheologilor, afirmând că specialiștii ar trebui să exercite o presiune mai mare asupra autorităților pentru schimbarea legislației și protejarea patrimoniului arheologic.
„Lipsa unei coeziuni profesionale și a presiunii breslei asupra factorilor de decizie ai statului duce la astfel de situații. Dacă breasla ar reacționa, ar putea exercita o presiune reală asupra statului pentru reglementări serioase privind această activitate”, nota acesta pe pagina sa de Facebook.
Căutător de comori. Foto: Dan Culic. Facebook
„Să fim foarte clari încă de la început: Breasla detectoriștilor autorizați condamnă ferm orice încălcare a legii și orice pătrundere cu detectoare de metale în siturile arheologice! Respectarea legii nu este negociabilă. Tocmai de aceea, nu putem accepta ca întreaga comunitate să fie stigmatizată pe baza unor presupuneri nefondate, în timp ce adevăratele cauze ale distrugerii sunt trecute sub tăcere”, se arată în postarea publicată de pagina „Detectoare de metale”.
„Așa cum se vede clar din aer, fostul castru roman este împărțit în cel puțin 6 proprietăți private distincte, cu culturi diferite și stadii diferite de lucrare. Aici se ară adânc, an de an. Utilajele agricole sunt cele care răscolesc stratul arheologic, scot piesele la suprafață după fiecare arătură proaspătă și le distrug iremediabil. Nicio clipă nu se ia în calcul că aceste resturi au ieșit la lumină odată cu ultima brazdă sau că, poate, chiar proprietarii terenurilor le-au cules de pe câmp, păstrând ce li s-a părut interesant și lăsând pe loc resturile neidentificabile”, susține acesta.
De la comorile Sargeției la aurul căutat cu detectoare
Fascinația pentru comori i-a cuprins pe români din vremuri străvechi, iar descoperirile unor mari tezaure au intrat în istorie. Una dintre cele mai cunoscute relatări privește comoara găsită la mijlocul secolului al XVI-lea în Sargeția, râul identificat în vechile cronici cu Streiul. Gheorghe Șincai descria cum niște pescari ar fi descoperit aurul printre rădăcinile unui copac.
„Mergea nişte pescari români cu şeicile din Mureşu în Streiu şi, legându-şi luntrile cu un trunchiu, au zărit că sclipeşte ceva. Vrând să scoată din apă ceea ce stricase prin rădăcinile lemnului şi cercând mai de adinsul, pescarii au aflat şi mai mulţi galbeni, mai cu seamă de ai lui Lisimahu, craiul Traciei, cu inscripţie grecească. Cum am înţeles din oameni vrednici de credinţă, la 400.000 de galbeni şi mulţi sloi (n.r. piese) de aur au aflat”, relata Gheorghe Șincai, în „Hronica Românilor”.
1/11
Bratari dacice Foto Daniel Guta jpg
Locul și împrejurările descoperirii au rămas controversate. Cercetătoarea Iudita Winkler considera mai plauzibilă găsirea tezaurului într-o cetate dacică din Munții Orăștiei decât într-o construcție ascunsă sub apele Streiului.
La începutul secolului al XIX-lea, descoperirea unor comori în împrejurimile Sarmizegetusei Regia (localitatea Grădiștea de munte) a declanșat o adevărată goană după aur.
„Oamenii au pornit o adevărată migraţie spre Grădişte. Fiecare om sărac spera că fabuloasele comori ce se ascund printre ruine îl vor scăpa odată pentru totdeauna de mizerie şi-l vor face bogat. Grupurile ce se îndreptau spre munţi cu topoare, sape, lopeţi, au atras pe drum şi pe oamenii ce prăşeau porumbul de la marginea satelor. Munca se oprea, iar fiecare om sănătos mergea spre Grădişte”, consemna istoricul Sigismund Jakó în lucrarea „Cercetări arheologice la cetatea Grădiştea Muncelului” (1966).
Secretele celor mai prețioase tezaure din România. Aurul cu care se împodobeau anticii VIDEO
„Oamenii ieşeau din sate noaptea, pe furiş, şi înfruntau munţii ce-şi dormeau somnul iernatic. Nici ploile de toamnă, apele mari, drumurile de neumblat, nici frigul năprasnic, nici primejdiile din pădurile pline de fiare nu puteau speria iobagii apăsaţi de sărăcie, în goana lor după noroc”, scria Sigismund Jakó.
Descoperirile au condus la primele cercetări ample desfășurate în anii 1803–1805, la Sarmizegetusa Regia, care au scos la iveală monumente ale fostei capitale dacice.
După 1990, Sarmizegetusa Regia și împrejurimile sale au devenit ținte ale grupărilor de braconieri arheologici, care s-au folosit de detectoare de metale pentru a ajunge la comori. Potrivit anchetatorilor, în 1996 a fost sustras un tezaur de cel puțin 3.000 de monede Koson, iar în 1998 a fost descoperită și traficată o comoară de peste 30 de kilograme de monede antice din aur. În anii următori, cel puțin 24 de brățări spiralice dacice și alte tezaure de aur și argint au fost scoase prin săpături neautorizate și vândute pe piața internațională de antichități.
Cum au ajuns detectoarele de metale în România
Primele detectoare performante pentru acea vreme au apărut pe piața românească la începutul anilor ’90, fiind importate din Occident. În 1992, o firmă din Timișoara promova aparate aduse din Germania, prezentând atât utilizările lor practice, cât și posibilitatea descoperirii unor comori.
„Aceste detectoare sunt utilizate cu succes pentru a localiza obiecte metalice îngropate în pământ, în pereți, în rocă și în apă. Ele permit depistarea nu numai a comorilor (atâtea câte mai există), ci și, mai prozaic, a conductelor, a cablurilor telefonice și a cablurilor de înaltă tensiune, a unor obiecte metalice ascunse recent sau cu mult timp în urmă, precum și recuperarea unor obiecte despre care se știe sau se bănuiește că se află pe fundul unor ape curgătoare sau stătătoare”, informau administratorii firmei.
În 1994, firma C.Scope comercializa detectoare importate din Anglia, la prețuri între 700 și 1.200 de dolari.
„Cereri de cumpărare au venit, în special din Transilvania”, declara George Peterson, reprezentantul firmei.
Câțiva ani mai târziu, acesta afirma că societatea vânduse peste 100 de aparate, precizând că vânătorii de comori preferau să rămână discreți. Alți români își procurau detectoarele direct din Occident și reveneau în țară pentru a căuta tezaure în împrejurimile Sarmizegetusei Regia.
În prezent, mii de români dețin legal astfel de aparate, însă autorizația de deținere nu le permite să caute obiecte în orice loc. Pentru obținerea acesteia, persoanele fizice trebuie să aibă cel puțin 18 ani și să se adreseze inspectoratului județean de poliție de la domiciliu sau Poliției Capitalei. Documentația include cererea, actul de identitate, dovada proprietății asupra detectorului și dovada achitării taxei de 10 lei. Potrivit procedurii publicate de Ministerul Afacerilor Interne, cererea se soluționează în zece zile de la depunerea documentației complete.
Accesul cu detectoare și utilizarea lor în situri arheologice, în zonele de interes arheologic prioritar și în zonele cu patrimoniu arheologic reperat necesită autorizarea prealabilă a Ministerului Culturii. Încălcarea acestei obligații constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la șase luni la trei ani, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 43/2000.
Descoperirile arheologice întâmplătoare trebuie anunțate primarului localității în cel mult 72 de ore. Legea nr. 182/2000 prevede și obligația predării bunurilor culturale mobile descoperite întâmplător, în același termen, primarului unității administrativ-teritoriale în care au fost găsite.
Anunțuri gratuite din Maramures


