Biblioteca tradițională, un spațiu silențios, cu rafturi aliniate și un bibliotecar la birou, nu a dispărut, dar în mai multe orașe din Europa a fost reinventată radical. Nu prin digitalizare (sau nu doar), ci prin arhitectură. Clădiri industriale abandonate, tuneluri subterane și terenuri virane au fost transformate în spații de lectură care atrag nu doar cititori, ci și turiști. Pentru Târgu-Mureș, aceste exemple pot deschide o discuție despre ce ar putea deveni o bibliotecă în vremurile noastre.
Tilburg, Olanda – locomotivele înlocuite de cărți
LocHal este noua bibliotecă publică a orașului Tilburg. Un fost hangar de locomotive a fost transformat într-un loc public de întâlnire care a schimbat zona de „pe partea greșită a șinelor” într-un cartier mixt și vibrant. Clădirea datează din 1932 și a servit timp de peste 80 de ani ca depou pentru locomotivele căilor ferate olandeze. LocHal redefinește tipologia bibliotecii. Păstrând facilitățile tradiționale de împrumut de cărți, stimulează în același timp interacțiunea și crearea de cunoștințe noi.
Spațiul, cu o suprafață de aproximativ 11.200 de metri pătrați și o înălțime de 15 metri, este deopotrivă impunător și primitor. Holul de intrare funcționează ca o piață publică acoperită, cu mese mari de lectură care pot servi și drept podium, un spațiu de expoziție și un chioșc de cafea. Spațiul se pliază în trepte largi care pot fi folosite ca loc pentru evenimente cu peste o mie de spectatori. Vizitatorii sunt întâmpinați de grinzi masive de oțel, accente calde de lemn și fațade de sticlă care inundă spațiul cu lumină naturală. În interior, LocHal găzduiește mii de cărți alături de resurse digitale, zone de coworking și „laboratoare” creative pentru experimentarea cu tehnologie, textile și media.
Clădirea include și perdele textile uriașe proiectate de designeri olandezi, care creează zone flexibile pentru conferințe, expoziții și ateliere. De la deschiderea sa în ianuarie 2019, clădirea a câștigat premiul pentru Clădirea Anului la World Architecture Festival, plus alte opt distincții internaționale de arhitectură și design.
Seinäjoki, Finlanda și conectarea la moștenirea culturală
Seinäjoki a primit o nouă bibliotecă în 2012, când impresionanta clădire proiectată de JKMM Arkkitehdit, numită Apila (Trifoi), a fost finalizată. Privită de sus, forma bibliotecii seamănă cu un trifoi, iar designul a fost influențat de origami-ul japonez. Orașul, cu aproximativ 65.000 de locuitori, avea deja o bibliotecă celebră, cea proiectată de Alvar Aalto în 1965, parte a centrului civic pe care marele arhitect finlandez l-a conceput pentru Seinäjoki.
Biblioteca Aalto și Biblioteca Apila sunt conectate printr-un coridor subteran. În interiorul noii biblioteci, plafonul de beton brut face zigzaguri în sus și în jos pentru a încadra diferite secțiuni ale spațiului. O inspirație din filosofia lui Aalto a fost construirea unei zone de lectură într-o nișă de podea, menită să ofere o atmosferă intimă cititorilor fără a deranja vederea rafturilor. Nișa de podea include un pasaj spre un coridor subteran, care este o legătură funcțională cu clădirea existentă.
Proiectată pentru era digitală, biblioteca reduce prezența rafturilor de cărți, oferind în schimb locuri unde oamenii se pot aduna și citi, precum „treptele de lectură”. Zona pentru tineri include nișe în pereții de beton și „cutii de lectură” tapițate, iar copiii au un spațiu dedicat (Piilomaa) cu case de cărți aranjate pe teme.
Magdeburg, Germania – biblioteca deschisă non-stop
Ceea ce a început ca un ansamblu de 1.000 de navete goale de bere, asamblate de locuitorii din estul Germaniei, a evoluat într-o incredibilă bibliotecă publică în aer liber. Proiectată de Karo Architekten în colaborare cu locuitorii locali, proiectul revitalizează un cartier post-industrial din Magdeburg, creând un centru cultural unde cărțile sunt libere să fie luate și aduse înapoi, 24 de ore pe zi.
Povestea este remarcabilă. În 2005, orașul Magdeburg era în declin, cu 20% ocupare comercială, facilități comunitare limitate și niciun punct cultural focal. Fostul amplasament al bibliotecii centrale nu mai fusese ocupat de la un incendiu din anii 1980. Locuitorii din cartierul Salbke au adunat peste 20.000 de cărți donate și au construit un model la scară reală dintr-o mie de navete de bere, pe terenul viran al fostei biblioteci. Festivalul de lectură și poezie organizat în acest prototip temporar a atras finanțarea necesară pentru construcția permanentă.
În timpul procesului participativ, mai mulți cetățeni au cerut ca fațada să fie construită din materiale reciclate. A fost o coincidență fericită că, în aceeași perioadă, fațada modernistă din anii 1960 a unui magazin demolat din orașul Hamm era disponibilă în condiții foarte accesibile și într-o stare de întreținere surprinzător de bună. Modulele de aluminiu au fost reutilizate integral, fără nicio modificare structurală.
Locuitorii care se ocupă ei înșiși de cafeneaua de lectură și de bibliotecă o numesc „biblioteca încrederii”, așadar nu este nevoie de înregistrare și nu există niciun control. Poți lua o carte oricând, dar ar trebui să o aduci înapoi voluntar sau măcar să aduci una în loc. Rafturile nu se închid niciodată, iar biblioteca este deschisă 24 de ore pe zi. Ca o altă funcțiune comunitară, include și o scenă, folosită de școala elementară pentru piese de teatru, dar și pentru lecturi publice, concerte ale trupelor locale de tineri și alte evenimente culturale.
Ce ar putea face Târgu-Mureșul?
Orașul are câteva spații care ar putea găzdui o reinventare de acest tip: fosta fabrică de zahăr, hale industriale nefolosite, cazărmi nefolosite sau doar parțial folosite sunt toate oportunități de reconversie care așteaptă transformarea într-un concept modern, cu zone de coworking, laboratoare creative și spații de lectură neconvenționale. Lecția pe care aceste trei orașe o oferă este aceeași: o bibliotecă nu trebuie să fie doar un loc prăfuit unde stau cărțile, ci un loc de întâlnire care atrage atât localnici, cât și turiști.
Anunțuri gratuite din Maramures