Vineri, prima zi a festivalului, a avut loc deschiderea oficială în curtea interioară a Primăriei Sibiu.
M-a impresionat modul de a interacționa al directorului festivalului, dl. Constantin Chiriac.
Mi s-a părut autentic și artistic în alegerea sa de a recita versuri; iar cum sunt de partea poeziei mi-a plăcut mult această abordare de a aduce poemele în viața cetății. A trebuit să plec înainte de finalizarea evenimentului întrucât avea loc la Mănăstirea Ursulinelor deschiderea expoziției Ștefan Câlția – Transilvania Extravaganza, eveniment căruia i-am dedicat un articol separat. În Piața Mare am urmărit o parte din spectacolul Călătorie prin cosmos al Compagniei Luca Piallini urmat de concertul de pe scena mare condus de maestrul dirijor Cristian Măcelaru.
Sâmbătă, a doua zi, am participat la turul organizat cu ocazia expoziției Ștefan Câlția – Transilvania Extravaganza, iar restul zilei l-am alocat vizitării orașului și plimbărilor pe superbele sale străzi înguste.
A urmat spectacolul Metamorfoza în regia lui Yuri Kordonsky. Scenografia este semnată de Oana Micu: pe scenă este montat un cub rotativ, care e de fapt camera lui Gregor Samsa, personajul principal al piesei, interpretat de Marius Turdeanu. Acesta se trezește de dimineață și începe pregătirile pentru a pleca la slujbă. Însă lucrul acesta nu se mai întâmplă, el nu-și va mai părăsi camera. Încet, încet își dă seama că s-a schimbat ceva la el. Între acte, cubul se rotește ușor pe scenă, creând o atmosferă misterioasă, la limita dintre realitate și vis. Elementele camerei încep să fie dispuse altfel decât pentru un locatar obișnuit, devine evidentă ideea că acesta s-a metamorfozat într-o insectă. Mi-a plăcut cum aceasta a fost întruchipată inițial prin trei actori, mai apoi prin cinci, care se deplasau sincronizat.
Duminică, a treia zi de festival, am început-o cu o vizită la Muzeul Brukenthal, în special pentru a vedea capsula Ștefan Câlția amenajată în Cabinetul de curiozități al Baronului Samuel von (câteva tablouri, desene, gravuri, obiecte).
A urmat un timp extrem de plăcut petrecut în compania lui Gigi Căciuleanu în cadrul conferințelor speciale FITS.
Discuția a fost moderată de Octavian Saiu și a inclus un material video realizat cu coregrafa Miriam Răducanu.
La sfârșitul conferinței a fost lansat un superb album dedicat lui Miriam R., care s-a epuizat repede (nu erau nici prea multe exemplare, editate de Centrul Național al Dansului).
Ziua a continuat pentru mine la Fabrica de Cultură unde am văzut expoziția FAUST300 cu imagini de arhivă din iconicul spectacol al lui Silviu Purcărete.
Au urmat trei spectacole, care mi-au plăcut și mi s-a părut că au format un triptic destul de inspirat.
Prima a fost FREEDa, o superbă biografie coregrafică a Fridei Kahlo (în regia Kjarei Wurst) în care alternează poetic două personaje: Frida tânără (Tara Darlami) și Frida matură (Georgeta Capraroiu).
În producția Teatrului Național din Strasbourg, Valentina, regia Caroline Guiela Nguyen, am fost martorii unor emoționate situații cărora trebuiau să le facă față Valentina, de 9 ani, proaspăt înscrisă la o școală în Franța și mama ei, româncă necunoscătoare a limbii franceze, la aflarea unui diagnostic dificil pentru cea din urmă.
Seara am încheiat-o cu Valparaiso Vals a Teatrului de Balet din Sibiu, regia Gigi Căciuleanu. Piesa are la bază întâlnirea autorului, în tinerețe, cu portul Valparaiso din Chile, cu oamenii acestuia și cu marea, această poartă spre libertate – cel puțin interioară – pe care a accesat-o din plin și unde a învățat să-și “acordeze zările”, privind în depărtare nesfârșita mare.
Luni. Săptămâna a început cu conferința de deschidere a Bursei Internaționale de Spectacole, care reunește companii, artiști, instituții și operatori culturali. În drum spre următoarea conferință FITS, cea a lui Silviu Purcărete, am văzut pe pietonala Bălcescu Carnavalul fanteziei (BoCirk, Cehia), un happening cu animale viu colorate care au adus zâmbete în special pe chipurile copiilor.
La Sala Thalia a avut loc, cu preludiul unei ploi torențiale (tradiționale, aș zice, în ultimii ani în Sibiu pe durata festivalului) concertul poematic al lui Miguel Gane Ce am lăsat între noi, un spectacol despre iubire, despărțire, dezrădăcinare, și feminitate. A urmat Urmașii zeilor (regia Wim Vandekeybus), o reinterpretare a miturilor poetice grecești, în care nu a existat doar dans ci și cinematografie, unele scene ale spectacolului fiind proiectate, precum și happening artistic și poezie. Coregrafia a fost spectaculoasă, dansatorii expresivi. Ziua am terminat-o la MOYA – un singur suflet, un spectacol de circ contemporan, o ramură a artelor performative cu care sunt mai puțin familiarizat. De asemenea, un loc cheie al festivalului este Ziarul orizontal unde l-am prins pe Dan Perjovschi lucrând / desenând în stilul specific binecunoscut, reacționând la temele social-politice ale zilelor.
În ultima zi a FITS 2026 am participat la conferința lui Matei Vișniec, în care a vorbit despre inspirație și despre cărți pentru copii. Am aflat astfel că cei din familia domnului Vișniec sunt implicați în lumea cărților, fie prin scris, fie prin ilustrare de carte pentru copii (soția dânsului, scenografa Andra Bădulescu Vișniec).
Fascinația Portugaliei am descoperit-o printr-un concert fado, susținut de Fado ao Centro feat. Luís Travassos, unde publicul a fost invitat să participe activ.
Apoi am vizionat spectacolul Lungul drum al zilei către noapte, producția Teatrului Național “Radu Stanca” din Sibiu, în regia lui Timofey Kulyabin, spectacol câștigător al Premiului UNITER în anul 2026 pentru cel mai bun spectacol. Un spectacol fascinant, plin de tensiune pe tot parcursul lui, în care trecutul și prezentul se suprapun și se amestecă. Festivalul s-a terminat pentru mine printr-un scurt dar reușit one-man performance studențesc, Imposibilitatea morții, de Julia Lupașcu, acompaniată la violoncel de Katie Harrison.
Să ne vedem cu bine și la FITS 2027!
