În periodicul „Săptămâna”, „gazetă economică-culturală a orașelor Bistrița și Năsăud” (an. I, nr. 21, din 18 august 1928), ce apărea la Bistrița, pro. Ștefan Lupu scrie pe prima pagină articolul „Glasul revolverului”, iar M. Buia publică textul „Ziua copilului”.
- Patru pagini din acest număr sunt dedicate „Serbării câmpenești din Nepos și dezvelirii unui monument istoric”. Comitetul organizator a lansat în luna mai 1928 un „APEL către toți intelectualii descendenți ai grănicerilor din comuna Nepos, jud. Năsăud”, prin care a luat „inițiativa de a se întruni cel puțin o dată pe an toți intelectualii […] care trăiesc „răzlețiți în diferite părți ale țării la o serbare câmpenească […] la data de 15 Iulie în hotarul comunei natale pe plaiurile unde mai întâiu ne-a fost dat să vedem zorii zilei și pe pământul strămoșesc, care ne-a adăpostit în aurora copilăriei noastre. […] Pentru ca serbarea să fie la înălțimea scopului urmărit rugăm pe fiecare să-și comunice părerile, ce le-ar avea, d-lui inspector medic-veterinar Pavel Tofan, la primăria orașului Cluj. Programul întrunirii va fi comunicat tuturor la timp”. Precizăm că în 1928, „fruntașa comună Nepos număra 12% intelectuali din totalul locuitorilor”. În numele Comitetului aranjator, Pavel Tofan a înaintat oficiului parohial din Nepos o adresă către protopop cu invitația „de a binevoi să sfințească după datina strămoșească un monument, o cruce de marmură, un semn de venerație în amintirea strămoșilor în mijlocul hotarului depe Valea Carelor (Valea lui Rareș)”. Crucea era „din marmură, zidită în bloc de ciment, care purta pe fațadă gravat cu litere mari de aur un epitaf cu conținut istoric, ce preamărea memoria străbunilor lor, foști arcași de ai lui Ștefan cel Mare și Petru Rareș, morți pe aceste plaiuri”. Iată și epitaful:
„Călătorule!
Oprește-te, închină-te, pleacă a ta frunte
Pe plaiuri sfinte
Odihnesc oseminte
De-ale strămoșilor cu plete cărunte!
Vărărenii, vechi păzitori de cetate,
Iubindu-și glia pentru dreptate
Au fost multe secole prigoniți,
Dar au ieșit din lupte oțeliți!
Strănepoții lor, drept amintire,
Le înalță acest monument,
Cu pietate și caldă iubire,
Călătorule! Oprește-te dar!
Închină-te’n fața acestui altar”.
Alături de acest monument, din inițiativa inspectorului Pavel Tofan, „s’a săpat o fântână zidită și acoperită, având de două părți bănci late din beton”. Comitetul condus de Pavel Tofan a avut „colaboratori pe harnicii neposeni Silivan Grivase și Dr. Ion Istrate, grefieri la Curtea de Apel din Cluj, Ioan Popițan (profesor la Cluj), Vasile Chiforu (subșef serv. zoot. san. vet. Cluj), Teodor Istrate (grefier la jud. urbană Cluj) și Ioan Istrate (înv. dir. în Nepos”.
Serbarea a început în 15 iulie 1928 sub patronajul „D-lui Dr. Dionisiu Loginu, prefectul județului Năsăud”, originar din Nepos. După liturghie, „s’a oficiat un parastas pentru odihna sufletelor tuturor părinților morți”, parastas oficiat de părintele protopop G. Moldovan și preotul Petru Tofan. „A urmat vizitarea unei frumoase și bine aranjate expoziții de cusături și țesături naționale într-o sală a școlii primare, unde un comitet compus din d-nele Dr. Elena Bratu și Elena Tofan din Cluj, precum și Tiberia Dr. Borbola din Tiha-Bârgăului au decernat 12 premii pentru cele mai frumoase lucruri. Într’o altă sală s-au distribuit 80 premii pentru cei mai frumosși, bine ținuți și bine îngrijiți copii între 2-6 ani. Aprecierea s’a făcut de către d-nele Elena I. Loginu (Oradea), Anuța I. Teodorescu (Bistrița) și Leontina D. Maior (profesoară în Cristurul-săcuiesc)”. Apoi, tot poporul, în frunte cu muzica militară, „au ieșit 4 km la locul monumentului și fântânii”. În continuare, este redat cuvântul protopopului Moldovan, cel care a sfințit monumentul și fântâna. Apoi, a vorbit Pavel Tofan, care a spus, printre altele: „Astăzi, când înfigem această cruce în pământul răzășesc, prin care preamărim memoria arcașilor iubiți ai voevozilor Ștefan cel Mare și Petru Rareș, cari ne-au fost străbunii noștri, noi, cei adunați pe aceste plaiuri sfinte, vom cimenta cu atât mai mult legăturile dintre noi, dând pildă grăitoare urmașilor ce vor veni. Strămoșii au fost forțați de împrejurări să-și părăsească glia și să se retragă cam pe la 1600 în Satul cel Vechiu, care s’a numit Vărarea./ Astăzi, noi, cei mici, răsăriți a treia oară din cenușe, am renăscut în locul mândrei comune Nepos, întocmai ca legendara pasăre Phoenix. Mulți ani de suferințe și lupte grele au avut de purtat vechii răzeși, arcașii vestiți porecliți de străini „Vărăreni”! De-abia pe la 1760, odată cu coborârea împăratului neîncoronat Iosif al II-lea în mijlocul supușilor săi a cercetat și pe strămoșii noștri în cuibul lor, retras din calea oamenilor, sus pe valea Jedii, în dreapta Someșului Mare. El a ascultat păsurile în urma luptelor purtate sute de ani cu Sașii, vecinii lor de la sud și vest, înțelegându-le doleanțele, le-a dat câștig de cauză, exprimându-se fără ezitare cu memorabilele cuvinte „Salve sis tu parva, Romuli nepos”, adică „Să fii mântuită tu, mică nepoată, a lui Romul”. El a dispus ca locuitorii Vărării să se mute din Satul cel Vechiu, pe locul unde astăzi vedem așezată frumoasa noastră comună, dându-le înapoi hotarul, care era ocupat cu forța dela ei, de către coloniștii sași”. După aceea, a luat cuvântul studentul V. Petri, îmbrăcat în costum național, din cuvântul căruia spicuim: „Frați Grăniceri, Ne-am adunat astăzi aici în comuna Nepos, pentru a prăznui amintirea atâtor generații de Români, cari s’au ridicat, au crescut și au trăit pe aceste meleaguri, apărându-le adeseori cu prețul piepturilor și sângelui lor”. Odată cu înființarea Regimentului II de Graniță din Năsăud, printre cele 44 de comune grănicerești s-a numărat și Neposul. Neposenii sunt „mândri de descendența lor din rândurile grănicerilor, au cugetat că este o poruncă pentru ei faptul de a arăta generațiilor cari se ridică nobleța sângelui și originii lor cu scopul de a face neuitată munca, năzuințele și faptele înaintașilor, cari au ținut neștirbit românismul pe aceste plaiuri ale țării, au luat inițiativa de a ridica monumentul […] ca un omagiu adus străbunilor noștri”. V. Petri le readuce aminte ascultătorilor că „încă din ziua de 6 Novembrie 1918, înainte de a se făuri pacturile dela Alba Iulia și de a intra armatele române, Pavel Tofan, însoțit de o mică gardă (Dr. Ionel Scridon, plutonierul-major Domide și Colța) […], de pe treptele bisericii noastre a vestit tuturor, ruperea cătușelor de secole și eliberarea neamului de jugul milenar, jurând cu toții să ne vărsăm sângele pentru unirea cu frații noștri și să dăm ascultare numai Marelui Rege al Românilor” (n. n., Regele Ferdinand I). Directorul școlii a prezentat „documentul care cuprinde numărul actual al intelectualilor ieșiți din această comună, cum și toți capii de familie și numărul membrilor lor, spunându-le că acest monument să le fie un simbol, o adevărată Mecă”. Primarul Silivan Lupu „a mulțumit inițiatorilor ridicării acestor mărturii istorice, preia și promite că va pune toată grija pentru păstrarea lor. A urmat un prânz comun. Muzica militară a cântat deosebite bucăți clasice și diferite dansuri, iar corul studenților universitari a cântat cântece naționale. Elevul absolvent de liceu Ariton Rogneanu a declamat „Dela Nistru pân’ la Tisa”. Foarte frumos și cu deosebit talent a declamat d-ra Veronica Chifor „Dușmancele”. Pe pajiștea verde s-a încins o horă mare, apoi s’a continuat în sălile și curtea școlii până dimineața”. În continuare, sunt redate „Câteva dintre scrisorile trimise cu ocazia serbării”. Enumerăm câțiva corespondenți: „Andron Petri (fost învățător în Nepos, cu domiciliul în Năsăud), Anton Precup (paroh arhidiacon on. în Rebrișoara), Pamfiliu Grapini (arhidiacon paroh. în Șanț)”. Sunt publicate și „Câteva impresii dela străini, cari au participat la serbare”. Dr. Elena Bratu a descris cu lux de amănunte filmul serbării de la Nepos. La rândul său, Albu Ilariu face un scurt istoric al acestei comune, amintind că la acest eveniment au asistat intelectuali neposeni din București, Cluj, Oradea, Iași, Bistrița, „împreună cu peste 5000 persoane din popor, veniți din 8 comune de pe Valea Someșului”. Albu Ilariu a remarcat și prezența câtorva personalități ale vremii: „Dr. Dionisiu Loginu (prefect de Năsăud, cu familia), Dr. Elena Bratu (avocat în Cluj), Pavel Tofan (inspector med. vet. în Cluj, cu familia), Leonida Sonea (șef-contabil în Bistrița, cu familia), Dr. Traian Login (avocat în Rodna), D-na Tiberia Dr. Borbola (Tiha-Bârgăului), Dr. Ioan Bratu (avocat în Cluj, cu familia), Onoaie Nicolae (avocat în Năsăud), Ioan I. Login (cons. financiar în Oradea, cu familia), P. Teodorescu (șeful siguranței în Bistrița, cu familia), căpitan Dumitru Alexandru (aviator, Iași), căpitan Eitel Ioan și Ududac Ștefan (în Bistrița, cu familiile), Dr. N. Boeriu (medic, Sângeorz-Băi) prof. Peia (Sângeorz-Băi), prof. Haliță Alexandru (Sângeorz-Băi, cu familia), protopop G. Moldovan, preot Rusu Vasile (Mititei, cu familia), preot Petru Tofan (Romuli, cu familia), preot Ioan Bal (Ilva-Mică, cu familia), preot E. Ștefănuțiu (Feldru, cu familia), Onoe Grigore (Bistrița, cu familia), preot Emil Pop (Șieu Odorheiu, cu familia), prof. preot C. Flămând (Bistrița, cu familia), d-na văd. ing. Pop Simion, Dionisiu Marica (cu familia), Viorel Grivase (judecător, Cehul Silvaniei), Dr. Ioan Moldovan (avocat în Dej, cu familia), prof. Ionel Crișan (Cluj), ing. Ieronim Buzilă (Ilva-Mică), Dr. Constantin Boca (medic veterinar, Rodna), Dr. Fr. Payer (medic veterinar în Năsăud, cu familia), prof. Dionisiu Maior (Cristurul secuiesc, cu familia), prof. O. Ghitia (Cluj, cu familia), Dr. Hoffman (Cluj, cu familia) familia văd. Ludovica Istrate, familia Petru Lupu (Năsăud), familia Androne Petri (învățător, Năsăud), familia notar Baizath (Rebra), Chifor Veronica (învățătoare), Silivan Dumitru (învățător, Tărpiu), Gavrilă Istrate (otelier, Năsăud, cu familia), Ioan Lazăr (comerciant, cu familia, aranjatorul bine asortatului bufet), Dumitru Login (comerciant, Maieru, cu familia), Aurel Anghelușiu (comerciant, Năsăud), sublocotenent Ianul Clement (Bistrița), sublocotenent Sângeorzan Liviu (Feldru), sublocotenent Neamțiu Coriolan (Feldru), nenumărați elevi și eleve de licee, originari din Nepos”. De menționat că „Dr. Hoffmann a filmat scenele mai frumoase desfășurate cu această ocazie”. În final, Pavel Tofan face un nou apel „Către descendenții intelectuali din comuna Nepos” către toți fiii comunei Nepos, rugându-i „de a aduna întreg materialul referitor la această comună în vederea întocmirii volumului „Monografia comunei Nepos”, care va fi „comoara noastră cea mai prețioasă, juvaerul, pe care trebuie să-l lăsăm posterității”. Printre altele, el scrie că „Avem numiri ca: „Balta Doamnei”, semn că pe aceste locuri au umblat membri din familia domnitoare a Moldovei, având trecătoare peste Someș, „Vadul Plopilor” ce duce pe „Valea Carelor” și „Cetate” la târgul din Bistrița. La fel este „Valea Frâua”, care răspunde la „Valea Doamnei”. „Avem numiri topografice de o frumusețe neîntrecută, adaugă Pavel Tofan, care denoată pe proprietarii vechi ai deosebitelor părți de hotar, precum „Valea lui Stan”, „Stârcii”, foști boieri moldoveni. Avem lunca „Doroeșului”, „Piciorul Grofului”, „Groapa Armanului”, „Fața Nucului”, „Zăpodea Vulpenilor și Mâțenilor”, „Cămara Împăratului”, „La Găină”, „La Scaune”, „Merii și perii lui Tofan”, „Fața Juatului”, „În Gârliciu”, „Valea lui Ivaș”, „Fântâna Blencii”, „Fântâna Tâlharului”. Apoi, pe altă parte de hotar avem frumoasele numiri ca: „La Șaduri”, „La Grădini”, „La Cotețe”, „La Meri”, „Tăul Pisicii”, „Tăul lui Popițan”, „Dealul lui Pătrău”, „Zimbriță”, „Bâdiul” și alte multe numiri”. […] „Aceste numiri își au legendele și poveștile lor, dar mai avem, zice Pavel Tofan, o mulțime de nume rămase în gura bătrânilor noștri, cari cu vitejia lor au apărat viața și avutul consătenilor lor. Amintim pe haiducul „Nichita”, „Grozav”, „Dumitru”, dintre cei vechi. Mai noi, „Popițan”, „Crăciun”, „Login” și „Dumitru”, precum și alte nume, ale căror fapte și vitejii este timpul să le înregistrăm pentru posteritate”.
- Din rubrica „Știri diverse” aflăm că „Locuitorul Radu Gavrilă de 56 ani, ferar din comuna Caila, fiind la pescuit, s’a înecat în apa Sărata în satul Blăjenii-de-Jos. Soția și copiii, cari erau pe mal, nu i-au putut da nici un ajutor. Cadavrul a fost pescuit de către alți locuitori”.
- La rubrica „Știri din Bistrița” citim că „Locuitorului Măluțan Vasile, din comuna Slătinița, focul i-a distrus complet casa și grajdul, cauzându-i pagube de peste 30000 Lei”.
- La fel s-a întâmplat și în comuna Vermiș, „unde focul a ars grajdurile grajdurile și alte anexe locuitorilor Weber Ioan și Maria Fleischer”.
- De asemenea, în comuna Jelna, „focul a distrus o șură a locuitorului Benesch Mihai”.
Icu Crăciun
Anunțuri gratuite din Maramures