Serviciul Public Județean Salvamont Hunedoara marchează astăzi două decenii de la momentul în care s-a decis oficial înființarea sa: „Nu era doar o nouă etapă administrativă.
Era începutul unei promisiuni făcute muntelui și oamenilor: că indiferent de vreme, de oră sau de risc, cineva va veni.
În spatele acestui început au stat oameni care au crezut că salvarea montană trebuie dusă la cel mai înalt nivel de profesionalism”, scrie Eduard Zaiu.
Este doar unul dintre cei care au alcătuit prima echipă de salvatori montani din județ alături de Cotăneanu Marinel, Dinu Radu, Crăciunean Florin, Borbinceane Sandu și Oaida Ovidiu.
„Ne preocupă îndeaproape siguranța dumneavoastră. Astfel oferim servicii de salvare montană și în mediul subteran speologic, acționând rapid și eficient în diferite situații, alături de echipe bine pregătite, 24 de ore din 24, 7 zile din 7” – așa se prezintă cei de la Serviciul Județean Salvamont Hunedoara.
În spatele acestor cuvinte stă o echipă de oameni care nu doar că iubesc muntele, ci îl înfruntă în orice anotimp pentru a salva viețile celor aflați în dificultate, în căutări obositoare și pline de pericole, zi sau noapte.
15 Iunie 2006 este ziua când începea oficial activitatea primilor salvatori montani angajați ca profesioniști, dar salvarea montană în județul Hunedoara are o istorie bogată și un drum lung care pe care câțiva entuziaști au pornit încă din anul 1975. În prezent, Serviciul Public Județean Salvamont Hunedoara funcționează ca instituție cu personalitate juridică în subordinea Consiliului Județean Hunedoara. Organigrama cuprinde două formații de salvare montană – Hunedoara Retezat și Valea Jiului – şi, din 2017, o echipă salvaspeo.
Ziua aniversară îi prinde pe salvamontiștii hunedoreni într-un moment greu, când reformele dictate de la București au tăiat adânc în activitatea serviciului: „Nimeni nu prea are chef să sărbătorească. Suntem doar 19 angajați cu totul și am rămas cu vreo 20 de voluntari din cei 60 de odinioară. Posturile sunt blocate, nu se mai pot face angajări, am rămas fără norma de hrană, ne-au tăiat sporurile, chiar și cel de condiții periculoase, iar orele suplimentare nu se mai plătesc. De parcă ai putea să îi spui celui care cere ajutor noaptea, să sune dimineață. Nu înțeleg de ce suntem tratați precum cei care fac muncă de birou”, oftează directorul Salvamont Hunedoara, Ovidiu Bodean.
Practic, se lucrează la un sfert din capacitatea operativă. Puțini și fără mulți voluntari, cei de la Salvamont au trebuit să renunțe la mai multe baze de permanență în munte: „Dacă înainte aveam mereu câte 5-6 băieți la Baza Râușor, acum, în caz de alarmă, se pleacă din orașe. Am renunțat și la cea de la Pietrele, la Zănoaga, am rămas cu două baze una la Bucura și alta la Buta, posibil să avem și Poiana Pelegii. Guvernanții poate nu înțeleg că este una să pleci de urgență de la 2 mii de metri să faci salvare montană și alta să gonești din orașe către munte, când se dă alarma. Acum, plecăm câți suntem și câți putem. Nu mai putem asigura nici asistența la tot felul de competiții sportive din zona montană. Ne zbatem ca peștele pe uscat! Unde mai pui că avem bani de funcționare doar până în luna a noua a anului 2026. De atunci predăm cheia președintelui sau cine o fi premier! Înțelegem că este criză economică la nivel național, dar nu ar trebui să fie criză umană. Nu poți lăsa un om pe munte! Noi lucrăm cu oameni, nu cu piese de schimb!”, se revoltă Ovidiu Bodean.
Cu un județ înconjurat de munți și locul trei în țară ca număr de peșteri, Salvamont Hunedoara are una dintre cele mai complexe arii de acoperit, operează în cele mai dure medii atât pe munte cât și în zone cu dificultate. Sunt anual în jur de 500 de cazuri transportabile gestionate de salvamontiști: „Câți suntem, ne facem treaba cât de bine putem. Omul rănit nu trebuie să simtă absența noastră din munte în caz de pericol”, susține Bodean.
Lipsa susținerii de la nivel central, plus legislația care îi dezavantajează, pare să taie din entuziasmul salvatorilor montani din urmă cu 20 de ani. Eduard Zaiu a surprins minunat efortul acestor oameni care, în urmă cu două decenii, își uneau forțele în sprijinul vieții, în lumea de piatră a înălțimilor: „Și de atunci…
au fost mii de kilometri urcați prin ploaie, ger, viscol și întuneric.
Au fost telefoane care au sunat în miez de noapte.
Au fost sărbători lăsate pe jumătate.
Au fost copii așteptând acasă.
Au fost familii care au înțeles că muntele cheamă înainte de orice.
Au fost vieți salvate.
Dar au fost și răni care nu se văd.
Pentru că nu toate luptele salvatorului montan se duc pe stâncă.
Unele se duc în liniște… în minte… în suflet.
Au existat colegi care au plecat prea devreme dintre noi și care au lăsat un gol imposibil de umplut.
Au existat colegi care au continuat să răspundă prezent, deși purtau în interior oboseala, presiunea, imaginile grele și povara unor ani în care au fost mereu cei puternici pentru alții.
Pentru că salvatorul montan nu își permite să cedeze când altcineva depinde de el.
Și tocmai de aceea, această uniformă înseamnă mai mult decât vede publicul.
Înseamnă curaj.
Înseamnă sacrificiu.
Înseamnă tăcere.
Înseamnă puterea de a merge înainte chiar și atunci când sufletul este greu.
Astăzi se împlinesc 20 de ani de când Salvamont Hunedoara nu a însemnat doar un serviciu.
A însemnat speranță.
Pentru cei rătăciți.
Pentru cei răniți.
Pentru cei care, într-un moment critic, au avut nevoie să știe că nu sunt singuri.
20 de ani de profesionalism.
20 de ani de misiuni.
20 de ani de oameni care au ales mereu drumul cel mai greu — drumul spre cel aflat în nevoie.
Respect tuturor salvatorilor montani!
Cinste celor care au construit acest drum!
Și recunoștință celor care au rămas pentru totdeauna parte din această familie.”
Laura OANA
