– Advertisement –
Ce să și faci în Gara din Bistrița, tolănit așa pe o bordură și așteptând să ajungă odată trenul cu pasagerii lui sictiriți cu tot? Privești în gol. Admiri garniturile ruginite. Socotești în gând câte zăbrele ar putea să aibă gardul de pe margine. Te prefaci că nu ai nici o vină…
Te lași pătruns până-n plăsele de albastrul impecabil de deasupra.
Admiri în șoaptă trenurile de demult. Cine știe câte or fi văzut de-a lungul anilor ? Te încearcă o vagă senzație de stimă în fața trenurilor de pe vremuri.
Ai în sfârșit vreme să admiri peisajul urban între două trenuri.
Te oprești pentru câteva momente și asupra acestei pungi de plastic: O pungă firavă care nu reușește nicicum să țină piept vântului. Și zburătăcește așa fără sens pe peron. Flutură în vânt zălog de legământ – ar cânta pionierii de pe vremuri cu piepturile pline de un nedisimulat sentiment patriotic.
Punga plutește câteva minute bune. Se lasă în voia vântului și se rostogolește – goală, fără niciun țel precis – peste trotuarul de beton. La o pală mai puternică reușește chiar să se înalțe cam un metru deasupra asfaltului. Victoria nu durează mult. Vântul o culcă la pământ repejor. O trimite după gardul ruginit, spre depozitul de utilaje care nu mai folosesc nimănui la nimic.
Ce să și faci în Gara din Bistrița dacă nu să admiri natura încremenită din jur…?
Anunțuri gratuite din Maramures