Sibiu 100% | România văzută de turiști
Sibiu100.ro continuă seria articolelor semnate de turiști care au vizitat România și au acceptat să ne împărtășească experiențele lor. Sunt povești personale despre locurile descoperite, oamenii întâlniți și amintirile care rămân după întoarcerea acasă.
De această dată, o cunoaștem pe Mar, din Barcelona, Spania, care a călătorit prin România alături de un grup Weroad. A pornit la drum cu puține așteptări și cu imaginea unei țări asociate cu urși, vampiri și peisaje. Mai bine de un an mai târziu, vorbește despre România cu un zâmbet și cu dorința de a reveni.
În povestea ei, drumul trece prin București, Sinaia, Brașov, Viscri, Sighișoara, Turda și Sibiu, apoi continuă pe Transfăgărășan. La Sibiu, un atelier de gastronomie și dans tradițional devine experiența preferată a grupului. Dincolo de traseu, ceea ce o impresionează cel mai mult sunt oamenii și felul în care aceștia o fac să se simtă binevenită.
Publicăm mai jos textul original în limba engleză, urmat de traducerea în română.
Povestea originală în limba engleză
From the place where the earth got tired of being brown.
Mar | Barcelona, Spain
‘Well… let’s see how this goes’ was the idea that came up in my mind when I was told I would be travelling by car around Romania with a group of people for one week. For a 30-year-old girl from Barcelona who had never heard much about that country, I didn’t have any expectations besides ‘bears, vampires, and landscape’.
I was not wrong, but I was not even close to what it really is. In a one-week road trip, I was lucky enough to see pretty much everything, but, of course, not all the areas of this country. And nowadays, after more than one year, I still have the desire to return and discover more in the back of my mind.
As someone who travels the world for work, there are some places that are more likely to be chosen than others. Sunny beaches, small islands, and sea air are my top three when I can choose where to go. But in this case, I learnt a lesson by letting myself feel a country that doesn’t fit into my top three ingredients for a perfect trip. What is it that makes you come back from a trip with a smiling soul? A difficult question with an easy answer: the people you come across. And that’s what defines Romania for me. Welcoming, open-armed, and happy people. Early in my trip, another question came to my mind: what makes these people be like that?
The places we called home
We started in Bucharest, of course. The most connected city, where all the group members could arrive easily. A mixture of old and new, a sunset to remember, walking around the old streets and feeling safe. One of those places where you love to be and where you could spend your time just admiring the vibes.
Two days there, and we took our cars and started the journey to Sinaia. Fairytale castles with lots of history and surrounded by huge forests and green areas. We didn’t know it then, but that green feeling would be with us during the rest of the trip. After that, we drove through the Bușteni area, wandering through the mountains from our cars and feeling small at the same time. We spent a couple of days in Brașov. Of course, we had to visit an ethical bear sanctuary and Bran Castle. We randomly found an outdoor food festival. Was it planned? No. Was it crazy BBQ with meat and food whose names were impossible to remember? Yes. Did we lose track of time while singing, eating, and drinking? Also.
The next day, there was a long journey ahead, but it was totally worth it so we could enjoy lots of different places in the same country. We arrived at the small village of Viscri, and from there we drove to Sighișoara. And wow. That place was cute and beautiful, like in a romantic movie. After a quick snack in Sighișoara, we went straight to the Turda Salt Mines, where we could drive a tiny canoe at 120 meters deep into the mine. Something I’m pretty sure you cannot do anywhere else in the world. And after that, we ended our day driving to Sibiu, where we would do the activity we liked the most on our entire trip.
The next day was easy: a walking tour, the feeling of being observed, and entering random doors to cross streets. In the afternoon, we got that kind of lucky you only get once in a while, and we could join a cooking and dancing class featuring real, traditional food and the Romanian way to party. It was so, so good; we didn’t want to leave that house.
But we had to, because the next day we had to cross the Transfăgărășan road, stopping at Bâlea Lake and reaching Vidraru Lake for some kayaking and swimming with great and smiley people. And after food and rest, we drove again to Pitești, where we slept for one night before getting the cars back to Bucharest.
And what do you do in Bucharest on a rainy day? Go to the thermal baths. Because… I’m just a girl. We spent around three hours there. I even took a nap in a hammock before returning our vehicles and finding the spot for our last dinner together.
So… what now?
I’m going to be honest: every time someone asks me about Romania, I always say the same thing. I explain to them that I went without any expectations and came back loving it. It surprised me in a good way in every aspect, and I will always recommend that people start discovering the world and experience a place as it is. Maybe that’s what travelling is all about: letting yourself be surprised by places you never thought you would fall for, meeting people who make you feel welcome without even trying, and coming back home with a little piece of somewhere else inside you. Romania wasn’t on my list of dream destinations, but somehow, more than a year later, it’s still a place I talk about with a smile and a place I know I want to return to.
Why people always travel to find themselves? And why it needs to be in places like India, Nepal or Vietnam? Now I know that you can also find yourself in Romania drinking Palinca with new friends in a random house of a family you’ve just met.
Traducerea în limba română
Mar | Barcelona, Spania
Din locul în care pământul s-a săturat să fie maro
„Ei bine… să vedem cum o să fie” a fost gândul care mi-a trecut prin minte când am aflat că urma să călătoresc o săptămână cu mașina prin România, alături de un grup de oameni. Eram o fată de 30 de ani din Barcelona, care nu auzise prea multe despre această țară, așa că nu aveam alte așteptări în afară de „urși, vampiri și peisaje”. Nu mă înșelam, dar eram departe de ceea ce este România cu adevărat. Într-o săptămână de călătorie cu mașina, am avut norocul să văd câte puțin din toate, deși, bineînțeles, nu toate regiunile țării. Iar astăzi, după mai bine de un an, încă păstrez undeva, în minte, dorința de a reveni și de a descoperi mai mult.
Călătoresc prin lume pentru serviciu, iar unele locuri au mai multe șanse decât altele să intre pe lista mea. Plajele însorite, insulele mici și aerul mării sunt cele trei lucruri pe care le caut atunci când pot alege unde să merg. De data aceasta însă, am învățat ceva lăsându-mă să simt o țară care nu se încadra în cele trei ingrediente ale călătoriei mele perfecte.
Ce te face să te întorci dintr-o călătorie cu sufletul zâmbind? O întrebare dificilă, cu un răspuns simplu: oamenii pe care îi întâlnești. Iar pentru mine, asta definește România. Oameni primitori, cu brațele deschise și bucuroși. Încă de la începutul călătoriei, mi-a venit în minte o altă întrebare: ce îi face pe oamenii aceștia să fie așa?
Locurile cărora le-am spus acasă
Am început, bineînțeles, în București. Orașul cu cele mai bune conexiuni de transport, unde toți membrii grupului puteau ajunge ușor. Un amestec de vechi și nou, un apus de ținut minte, plimbări pe străzile vechi și sentimentul de siguranță. Unul dintre acele locuri în care îți place să fii și unde ți-ai putea petrece timpul pur și simplu savurând atmosfera. După două zile acolo, ne-am luat mașinile și am pornit spre Sinaia. Castele de poveste, cu multă istorie, înconjurate de păduri uriașe și de verdeață. Nu știam atunci, dar senzația aceea de verde avea să ne însoțească în tot restul călătoriei.
Apoi am trecut prin zona Bușteniului, cutreierând munții cu mașinile și simțindu-ne, în același timp, atât de mici. Am petrecut câteva zile în Brașov. Bineînțeles, trebuia să vizităm un sanctuar pentru urși, unde bunăstarea animalelor este respectată, și Castelul Bran. Din întâmplare, am dat și peste un festival gastronomic în aer liber. Era în plan? Nu. A fost un grătar pe cinste, cu carne și mâncăruri ale căror nume erau imposibil de ținut minte? Da. Am pierdut noțiunea timpului cântând, mâncând și bând? Și încă cum.
A doua zi ne aștepta un drum lung, dar a meritat din plin: am putut să ne bucurăm de atât de multe locuri diferite, în aceeași țară. Am ajuns în sătucul Viscri, iar de acolo am mers cu mașina la Sighișoara. Și… uau! Locul acela era atât de cochet și de frumos, ca într-un film romantic. După o gustare rapidă în Sighișoara, am mers direct la Salina Turda, unde ne-am putut plimba cu o canoe micuță la 120 de metri adâncime, în mină. Sunt aproape sigură că nu poți face asta nicăieri altundeva în lume. Apoi ne-am încheiat ziua mergând cu mașina spre Sibiu, unde urma să avem parte de activitatea care ne-a plăcut cel mai mult din întreaga călătorie.
A doua zi a fost lejeră: un tur pe jos, senzația că suntem priviți și intrări prin uși alese la întâmplare, ca să trecem de pe o stradă pe alta. După-amiaza, am avut genul acela de noroc care te găsește doar din când în când: am putut participa la un atelier de gătit și dans, cu mâncare tradițională autentică și cu felul românesc de a petrece. A fost atât, atât de bine, încât nu mai voiam să plecăm din casa aceea.
Dar a trebuit să plecăm, pentru că a doua zi urma să străbatem Transfăgărășanul, să ne oprim la Lacul Bâlea și să ajungem la Lacul Vidraru, pentru caiac și înot, alături de oameni minunați și zâmbitori. După ce am mâncat și ne-am odihnit, am pornit din nou spre Pitești, unde am dormit o noapte înainte să ne întoarcem cu mașinile la București. Și ce faci în București într-o zi ploioasă? Mergi la băile termale. Pentru că… sunt și eu o fată. Am petrecut acolo vreo trei ore. Am apucat chiar să trag un pui de somn într-un hamac, înainte să predăm mașinile și să găsim locul pentru ultima noastră cină împreună.
Și acum ce urmează
O să fiu sinceră: de fiecare dată când cineva mă întreabă despre România, spun același lucru. Le explic că am plecat fără nicio așteptare și m-am întors îndrăgostită de ea. M-a surprins plăcut din toate punctele de vedere și le voi recomanda mereu oamenilor să pornească să descopere lumea și să trăiască un loc așa cum este el.
Poate că despre asta este, până la urmă, călătoria: să te lași surprins de locuri de care nu credeai că te vei îndrăgosti, să întâlnești oameni care te fac să te simți binevenit fără niciun efort și să te întorci acasă purtând în tine o bucățică din altă parte. România nu era pe lista destinațiilor mele de vis, dar, cumva, după mai bine de un an, este încă un loc despre care vorbesc zâmbind și în care știu că vreau să mă întorc.
De ce călătoresc oamenii mereu ca să se regăsească? Și de ce trebuie să fie în locuri precum India, Nepal sau Vietnam? Acum știu că te poți regăsi și în România, bând pălincă alături de prieteni noi, într-o casă oarecare, la o familie pe care abia ai cunoscut-o.
Anunțuri gratuite din Maramures