Lacul de acumulare Vârșolț, una dintre sursele de apă potabilă pentru mai multe localități din județul Sălaj, inclusiv municipiul Zalău și orașul Șimleu Silvaniei, a ajuns la cel mai scăzut volum de apă din ultimii zece ani, pe fondul secetei hidrologice prelungite și al temperaturilor ridicate din această vară.
Peisajul de la Vârșolț este unul neobișnuit pentru această perioadă. De pe drumul care leagă Zalăul de Crasna, în jurul lacului poate fi observată o bandă lată de teren uscat, albicios și puternic crăpat, care până anul trecut era acoperită de apă.
Pe suprafețele rămase fără apă se găsesc numeroase scoici, unele de dimensiuni considerabile, singurele indicii vizibile că locul a făcut parte, nu cu mult timp în urmă, din luciul lacului.
Într-o zonă cu puțină umbră, câțiva pescari continuă să vină la lac, deși spun că nivelul apei a scăzut atât de mult, încât au fost nevoiți să-și mute în repetate rânduri undițele către luciul de apă rămas.
”A scăzut foarte mult apa. Deja am mutat bețele de pescuit de trei ori mai spre lac. Nici peștii nu mai trag în această perioadă secetoasă”, spune unul dintre pescari.
Un alt pescar, care afirmă că vine la Vârșolț de aproximativ 40 de ani, spune că nu își amintește de o perioadă similară de secetă.
”Eu vin aici la pescuit de peste 40 de ani, dar de mult nu a mai fost așa secetă. Cred că adâncimea apei a scăzut cu trei metri”, afirmă acesta.
Potrivit directorului Sistemului de Gospodărire a Apelor (SGA) Sălaj, Cristian Crișan, scăderea volumului de apă este una importantă.
”Este o scădere semnificativă a cantității de apă din acumularea Vârșolț. Dacă în mod normal avem circa 14 milioane de metri cubi, acum am ajuns la cinci milioane de metri cubi. A fost o perioadă fără precipitații, dar și cu temperaturi ridicate, care produc evaporarea apei. Avem o medie zilnică de evaporație de opt litri pe metru pătrat”, a declarat Crișan, pentru AGERPRES.
Potrivit acestuia, seceta a dus și la diminuarea severă a aportului de apă în lac, până la secarea celor trei cursuri de apă care alimentează acumularea, respectiv Mortăuța, Crasna și Colițca.
În aceste condiții, autoritățile au decis reducerea temporară a cantității de apă furnizate operatorului regional. Debitul destinat Companiei de Apă Someș a fost redus de la 170 de litri pe secundă la cel mult 145 de litri pe secundă, diferența urmând să fie asigurată din aducțiunea de la Tarnița, din județul Cluj.
Datele prezentate de ABA Someș-Tisa pentru începutul lunii august arată amploarea secetei hidrologice din acest spațiu hidrografic. În bazinul hidrografic Crasna și în bazinele afluenților Someșului Inferior și Someșului Mic, scurgerea reprezenta sub 10% din norma multianuală. În alte bazine hidrografice, debitele se situau, de asemenea, mult sub valorile normale ale perioadei.
La 12 stații hidrometrice era înregistrat debit zero, fiind semnalate fenomenele de ”sec” sau ”băltire”, iar la 15 stații se înregistra debitul minim istoric absolut. La alte 34 de stații, respectiv aproximativ o treime din totalul punctelor de monitorizare hidrometrică, fusese atins sau depășit recordul minim de debit pentru data de 5 august.
În același context, ABA Someș-Tisa preciza că gradul de umplere al principalelor acumulări care constituie surse de apă brută era cuprins între 33% și 93%, iar singura acumulare care prezenta risc din perspectiva rezervelor disponibile era Vârșolț. Stocul de apă din această acumulare reprezenta cel mai redus volum înregistrat în ultimii zece ani.
Potrivit Companiei de Apă Someș, sistemul zonal Vârșolț deservește, în județul Sălaj, o parte din municipiul Zalău, orașul Șimleu Silvaniei și mai multe localități rurale. În prezent, aducțiunea din Tarnița reprezintă principala sursă de alimentare pentru sistemul regional, reducând dependența de acumularea Vârșolț.
Directorul sucursalei Sălaj a Companiei de Apă Someș, Marcel Zaharie, a declarat pentru AGERPRES că operatorul folosește din lacul Vârșolț, încă din primăvară, doar cantitatea minimă necesară.
”Noi încă din aprilie-mai luăm din lacul Vârșolț doar minimul necesar, pentru alimentarea cu apă a unei părți din Zalău, Șimleu Silvaniei și alte câteva localități. Principala sursă de alimentare cu apă este, în prezent, aducțiunea de la Tarnița. Nu am dorit să sistăm alimentarea cu apă de la Vârșolț, pentru că asta ar pune probleme în cazul în care, la un moment dat, am dori repornirea instalațiilor. Menținem furnizarea apei de la Vârșolț la minimul necesar”, a precizat Marcel Zaharie.
El a adăugat că, în prezent, nu sunt probleme în alimentarea cu apă a populației.
”Dacă apa mai scade mult în lacul Vârșolț, poate se va ajunge și la decizia sistării furnizării de apă din această sursă. În acest caz, vom găsi soluții pentru furnizarea apei doar de la Tarnița”, a spus directorul sucursalei Sălaj a Companiei de Apă Someș.
Acumularea Vârșolț, amplasată pe râul Crasna, a fost realizată în perioada 1976-1979. Inițial, proiectul prevedea o acumulare nepermanentă, destinată atenuării undelor de viitură și apărării împotriva inundațiilor, însă ulterior aceasta a fost pusă în exploatare ca acumulare permanentă, având și rolul de sursă de apă pentru localitățile din zonă.
Datele Administrației Bazinale de Apă Someș-Tisa indică o suprafață a acumulării de aproximativ 456 de hectare, o lungime de aproape 3,8 kilometri și o adâncime medie de 8,7 metri în zona centrală. Lacul are atât rol de alimentare cu apă potabilă, cât și de atenuare a undelor de viitură, agrement și pescuit.
Alexandru Brumar, care a lucrat o mare parte din viață la acumularea Vârșolț, spune că un nivel atât de scăzut al apei nu a mai întâlnit din anii ’90.
El își amintește că, la începutul anilor ’90, în lac se efectuau lucrări de dragare pentru îndepărtarea nămolului depus pe fundul acumulării.
”La începutul anilor ’90, mai făceam dragarea fundului lacului pentru îndepărtarea nămolului. Știu că aveam un utilaj de dragare adus din Timiș, cu un motor diesel de la un tanc rusesc, care consuma 50 de litri de motorină pe oră. Utilajul mai avea șase motoare electrice, alimentate de la același motor de tanc. Ulterior, am vrut să modernizăm utilajul, să-i punem un motor electric, dar s-a renunțat la idee și a ajuns la fier vechi”, povestește Alexandru Brumar.
Acesta a fost implicat și în lucrările de punere în siguranță realizate în 2012, în cadrul unui proiect destinat diminuării riscurilor în cazul producerii calamităților naturale și pregătirii pentru situații de urgență, cu o valoare totală de peste 53 de milioane de lei, finanțat de Ministerul Mediului printr-un împrumut de la Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare.
Lucrările au urmărit îmbunătățirea siguranței barajului în exploatare și au inclus realizarea ecranului de etanșare din corpul barajului, reprofilarea canalului de evacuare în aval și reparații la deversorul de ape mari. Au fost, de asemenea, plantați arbori pe conturul lacului pentru stabilizarea malurilor și protecția sanitară, iar pentru reducerea transportului aluvionar în acumulare au fost executate lucrări de apărare a malurilor, reprofilări ale albiilor și praguri de fund.
În prezent, însă, principala problemă nu este siguranța construcției, ci cantitatea de apă disponibilă.
De pe malul Vârșolțului, diferența față de anii cu precipitații normale este vizibilă cu ochiul liber: suprafețe întinse de fund al lacului au rămas descoperite, iar pământul, uscat și brăzdat de crăpături, contrastează cu zonele în care apa mai rezistă.
Pentru moment, alimentarea populației nu este pusă în pericol, datorită aportului asigurat prin aducțiunea de la Tarnița. Însă evoluția situației depinde de cantitatea de precipitații care va ajunge în bazinul hidrografic al Crasnei și de cât timp va continua perioada cu temperaturi ridicate și debite reduse.
Reprezentanții administrației apelor fac apel la toți utilizatorii să folosească responsabil resursele disponibile, în condițiile în care seceta hidrologică afectează o mare parte din spațiul hidrografic Someș-Tisa. AGERPRES/(AS – redactor: Sebastian Olaru, editor: Tina Dumitrescu, editor online: Gabriela Badea)
Anunțuri gratuite din Maramures