Reindustrializarea Europei trece prin România, dar nu automat. De ce contează Sibiu în noua hartă industrială a continentului și ce riscă dacă nu accelerează

Reindustrializarea Europei nu mai este un concept abstract, ci o realitate în construcție, iar România se află într-un punct critic între oportunitate și risc. „Europa se reconfigurează. Lanțurile de aprovizionare se redesenează, iar companiile caută stabilitate, proximitate și eficiență. În acest context, România are o oportunitate reală”, a declarat Adriana Cioca, președinta Camerei de Comerț Elveția-România, în cadrul conferinței „Reindustrializarea Europei. De ce contează Sibiul pentru producătorii din Elveția”, organizată la Sibiu, unde oameni de afaceri și industriași s-au reunit pentru a evalua poziția României, stadiul industriei și direcțiile de dezvoltare.

Reindustrializarea începe la Bruxelles. Testul real este în România

 Mutarea lanțurilor de producție mai aproape de piața europeană, presiunile geopolitice și nevoia de securitate economică au schimbat regulile jocului industrial. Europa nu mai caută doar costuri mici, ci stabilitate, tehnologie și reziliență.

În acest nou context, România, implicit Sibiu, apare pe radarul investitorilor nu ca o simplă piață periferică, ci ca o posibilă verigă strategică. „Nu mai vorbim doar despre costuri competitive, ci despre un ansamblu de factori: poziție strategică, acces la piața europeană, tradiție industrială și capital uman valoros”, a subliniat Adriana Cioca.

Dar această oportunitate nu vine garantat. România nu este singura țară care concurează pentru aceste investiții. Diferența nu o vor face avantajele teoretice, ci capacitatea de execuție.

Europa începe să vorbească din nou despre putere, industrie și autonomie. De data aceasta, nu doar în termeni politici, ci și economici. De la avertismentele lui Mario Draghi privind riscul dezindustrializării până la apelul comisarului european Stéphane Séjourné pentru o strategie „Made in Europe”, tonul s-a schimbat. Întrebarea este dacă acest nou discurs se va opri la Bruxelles sau va coborî, concret, până în orașe precum Sibiu, scria Tribuna Financiară în 8 februarie. Și a coborât în dezbaterea organizată de Camera de Comerț Elveția-România, la Sibiu, în cadrul căreia oameni de afaceri, leaderi și manageri de business, au opinat asupra avantajelor și dezavantajelor Sibiului, în particular, și României, în general.

Avantajele: energie, oameni, poziție

 Unul dintre cele mai clare avantaje structurale este energia. Într-o Europă afectată de volatilitate și crize energetice, România oferă un mix rar întâlnit în regiune.

„România are unul dintre cele mai solide mixuri de producere a energiei din țările din regiune. Avem de toate”, a explicat Florin Frunză, CEO MET România Energy, referindu-se la combinația de hidro, nuclear, gaz și regenerabile. Mai mult, investițiile în creștere în energie verde și în capacități de stocare, în fază incipientă, consolidează această poziție.

Securitatea energetică a devenit un criteriu decisiv pentru investiții. „Poate deveni o chestiune existențială pentru o companie”, avertizează Frunză, subliniind că România este mai bine poziționată decât multe state europene în acest sens.

Al doilea avantaj major este capitalul uman. Investitorii străini confirmă constant calitatea forței de muncă.„Am găsit oameni extraordinar de bine pregătiți, meseriași fantastici”, a spus Mike Greub, Managing Director Katadyn Production România, care activează în țară de peste două decenii, cu o unitate de producție la Brașov.

La acestea se adaugă poziția geostrategică. România devine relevantă inclusiv în perspectiva reconstrucției Ucrainei și ca poartă logistică prin Portul Constanța și infrastructura în dezvoltare.

Dezavantajele: impredictibilitate, birocrație și riscul de a pierde capitalul uman

 Dacă avantajele sunt clare, riscurile sunt la fel de vizibile pentru investitori.

„Cel mai mare risc este imprevizibilitatea și incertitudinea”, spune Tudor Avram, director general CEDES România. Instabilitatea politică și lipsa unui cadru predictibil afectează deciziile pe termen lung, chiar dacă restul indicatorilor sunt favorabili.

Experiența practică a investitorilor scoate în evidență și probleme sistemice. „Sunt foarte multe lucruri care nu se rezolvă dacă nu știi pe cineva”, remarcă Mike Greub, indicând dependența de relații informale și viteza redusă a administrației.

În paralel, România se confruntă cu o problemă structurală majoră: pierderea forței de muncă. „Cea mai mare problemă este să oprim drenajul de creiere”, avertizează Alin Șchiopu, CEO Hofstetter Environmental Switzerland.

Paradoxal, același capital uman care atrage investiții este și cel mai vulnerabil punct al economiei.

Dincolo de low-cost: cum poate România urca în lanțul valoric

Unul dintre mesajele centrale ale conferinței a fost nevoia de schimbare de paradigmă. România nu mai poate concura doar prin costuri.

„Viitorul este despre echilibru între cost, calitate, tehnologie și sustenabilitate”, a punctat Adriana Cioca.

Această tranziție presupune investiții în digitalizare, automatizare și industrie inteligentă. România are un avantaj specific: poate face salturi rapide, nefiind blocată în sisteme vechi. „Nu tehnologia este problema, ci oamenii și procesele”, explică Tudor Avram, subliniind că transformarea digitală ține de disciplină organizațională și adaptare.

În același timp, presiunea lipsei de personal devine un catalizator. „Pe termen scurt este o frână, dar pe termen mediu este un motor pentru automatizare”, adaugă Avram, GM CEDES România.

Industria viitorului: energie, tehnologie și sustenabilitate

 Direcțiile în care România ar putea deveni competitivă sunt deja conturate.

Energia și infrastructura energetică oferă un avantaj pentru industrii mari consumatoare, dar și pentru investiții în producție de energie verde. În paralel, tehnologia și digitalizarea creează premise pentru dezvoltarea unor centre de producție avansată și R&D, așa cum demonstrează cazul CEDES, care a evoluat de la o unitate de producție la o organizație complexă cu 12 departamente.

Sustenabilitatea nu mai este o constrângere, ci o oportunitate economică. „Reglementările de mediu sunt o oportunitate de a inova și de a crește”, spune Alin Șchiopu. România a ajuns deja să producă local echipamente de mediu și să exporte masiv.

Economia circulară devine, la rândul ei, un nou vector industrial, generând cerere pentru tehnologii, servicii și infrastructură.

Sibiu, exemplu de ecosistem care funcționează

 În această ecuație, Sibiul este prezentat ca un model de dezvoltare coerentă.

„Sibiul este o locație economică matură, care și-a demonstrat stabilitatea și reziliența”, a declarat viceprimarul Helmut Lerner. Argumentele sunt concrete: balanță comercială pozitivă, investiții constante în infrastructură și extinderea companiilor existente.

Orașul oferă conectivitate, infrastructură modernă și un ecosistem educațional activ, inclusiv prin dezvoltarea învățământului dual. „Sibiul este un magnet pentru forță de muncă și produce forță de muncă calificată”, a subliniat Lerner.

Modelul Sibiu arată că dezvoltarea industrială nu ține doar de politici naționale, ci de capacitatea locală de a construi ecosisteme funcționale.

România are toate ingredientele necesare pentru a deveni un hub industrial regional. Dar succesul nu este garantat.

„Riscul este să ne complacem și să nu valorificăm oportunitățile”, avertizează Florin Frunză.

Reindustrializarea Europei nu se va distribui uniform. Capitalul va merge acolo unde găsește predictibilitate, infrastructură și capacitate de execuție.

România este în joc. Dar nu automat în avantaj.

FOTO: Răzvan NEGRU