Cea mai dubioasă serie de crime din istoria României a avut loc în perioada comunistă. Patru femei au fost omorâte la Poiana Brașov, dintre care două în același an și aceeași lună. Nici până astăzi nu este cunoscut autorul, iar specialiștii spun că Securitatea a mușamalizat totul.
Poiana Brașov în perioada comunistă Foto: arhiva
Propaganda comunistă lustruise peisajul infracțional românesc în așa fel încât țara noastră părea un paradis al nonviolenței și unul dintre cele mai sigure locuri de pe Pământ. De altfel, propaganda acelor vremuri, culmea, mai prinde și astăzi, iar imaginea idilică a unei Românii Socialiste cu o infracționalitate redusă s-a propagat și după 1990. Evident, era doar un mit.
În realitate, infractorii existau. Nu duceam lipsă nici de criminali în serie, ba chiar dintre cei mai feroce din istoria modernă a României. Dar oamenii aflau doar crâmpeie de realitate prin metoda „radio-șanț”, adică la bursa bârfelor, la piață, la serviciu sau pe balcon, în cartier. Și asta fiindcă, în România comunistă, crimele și faptele violente nu erau mediatizate aproape deloc, deoarece regimul dorea, așa cum deja am precizat, să promoveze imaginea unei „societăți socialiste perfecte”. Propaganda oficială susținea că infracționalitatea gravă este o boală a capitalismului și că, într-o țară comunistă, cetățenii trăiesc în deplină siguranță, iar omorurile sau tâlhăriile sunt fenomene izolate sau inexistente.
Ziarele vremii, precum Scînteia sau România liberă, erau pline de realizări economice, recolte-record și vizite oficiale. Știrile despre crime, violuri sau accidente grave erau complet interzise. Singurele cazuri care ajungeau uneori în presă erau cele folosite ca „exemple educative” pentru populație. Acestea erau prezentate succint, de obicei după ce făptașul fusese deja prins și condamnat, pentru a demonstra eficiența Miliției și a Justiției.
În plus, au fost și câteva cazuri cu crime feroce, brutale, rămase un adevărat mister. Adică nu a fost găsit niciodată făptașul, deși Miliția mobilizase efective considerabile. Ba chiar au fost și cazuri serioase în care Securitatea a mușamalizat totul. Iar un astfel de caz a fost „Operațiunea Bradul”. Patru femei, inclusiv turiste din Occident, au fost omorâte cu bestialitate într-un interval relativ scurt de timp. Cu toate acestea, nici după mai bine de jumătate de secol, nimeni nu știe cine a fost criminalul. Se presupune că făptașul a fost ascuns de Securitate, fiind un mare ștab din protipendada comunistă și a organelor represive.
Prima victimă
Povestea începe în anul 1969. Mai precis, pe 21 septembrie 1969, în zona stațiunii de la Predeal. Maria Sârcă, o tânără muncitoare necalificată de la Fabrica de Panificație Timișoara, primise un bilet de odihnă prin sindicat. Putea să stea 12 zile la Predeal, la o vilă abia construită. Era necăsătorită și foarte frumoasă, precizau martorii oculari. La numai 24 de ore de la cazare, tânăra nu mai era în viață. Trupul i-a fost descoperit în zona căii ferate. Fusese ucisă cu brutalitate. Cel mai probabil, a fost lovită cu un fier în zona capului. Criminalul a târât-o în șanț și a abandonat-o. Cadavrul a fost zărit de mecanicii de locomotivă. Autopsia efectuată a dezvăluit faptul că tânăra a murit ștrangulată. Totodată, era goală de la brâu în jos, în poziție ginecologică (pe spate, cu picioarele depărtate). Era prima crimă.
„Mamaia de la munte” și o crimă care a băgat în sperieți străinii
Au trecut 5 luni de la crima din zona Predealului și Miliția nu a găsit vinovatul pentru uciderea tinerei muncitoare de la Fabrica de Panificație Timișoara. Lucrurile s-au complicat în momentul în care un turist vest-german cazat la Poiana Brașov, împreună cu un grup din țara sa, a raportat la Miliție dispariția soției sale, Gisela Borman. Avea 37 de ani și era o femeie foarte frumoasă. După numai 24 de ore, în dimineața zilei de 19 februarie 1971, în spatele complexului Poiana Ursului de la Poiana Brașov a fost găsit cadavrul nemțoaicei. Respecta același mod de operare. Fusese ștrangulată, era goală pe jumătate și în poziție ginecologică. Cadavrul era abandonat la rădăcina unui brad.
„Ultima dată fusese văzută în viață la 2 februarie, în jurul prânzului, când plecase spre complexul Mercur ca să vândă câteva obiecte de lenjerie. Cercetările preliminare, făcute de Miliția și Procuratura Brașov, au stabilit că victima fusese violată și ștrangulată, iar mobilul părea a fi jaful, deoarece dispăruse suma de 220 de lei, pe care o avea la ea, și un ceas cu brățară de aur. Durata mare de timp care se scursese de la data dispariției până la găsirea cadavrului îndepărtase orice corp delict și făcuse aproape imposibilă folosirea metodelor clasice de investigații. Găsirea autorului avea să fie foarte dificilă”, preciza cercetătorul Mădălin Hodor în „Anatomia unei anchete trucate de Securitate”, în Revista 22.
Situația era cât se poate de gravă. Mai ales că era vorba despre o turistă occidentală, iar incidentul păta imaginea României Socialiste. În plus, pregătirile pentru ediția a patra a Festivalului „Cerbul de Aur” erau în toi, iar zvonurile despre crime circulau deja peste tot. Ancheta a fost preluată de însuși inspectorul general al Miliției, general-maiorul Nicolae State. Era a doua crimă.
De precizat faptul că, în acea perioadă, Poiana Brașov devenise un soi de „Mamaia de la munte”, fiind frecventată de protipendada comunistă, dar și de turiștii străini. În acea perioadă au fost introduse primele teleschiuri, telescaune și telecabine pentru a deservi pârtiile de pe Masivul Postăvaru. În anii ’70 apăruseră unități emblematice în stil alpin european, destinate atât turismului de masă pentru „oamenii muncii”, cât și protocolului de partid sau oaspeților străini. Deși prezentată ca o realizare a socialismului pentru odihna muncitorilor (prin bilete sindicale), Poiana Brașov a devenit rapid locul favorit de vacanță sau de vânătoare pentru Nicolae Ceaușescu, demnitari comuniști și delegații străine. Tocmai de aceea, crimele care se succedau deranjau profund la nivelul conducerii partidului.
Cum a fost salvată din ghearele lui Ion Rîmaru o tânără pe care odiosul criminal în serie voia s-o violeze şi s-o ucidă
Soția colonelului de la Securitate și „Operațiunea Bradul”
Și, pentru ca situația să devină cu adevărat un coșmar, în seara zilei de 21 februarie 1971, un bărbat care se recomandase ca fiind colonel de Securitate reclama dispariția soției sale, Ana Pereanu, în vârstă de 51 de ani. Erau turiști veniți din București și, după ce au fost la patinoarul de la Poiana Brașov, femeia s-a despărțit de grup și nu mai era de găsit.
Pe data de 22 februarie 1971, la numai trei zile de la găsirea cadavrului nemțoaicei, în apropierea Restaurantului Coliba Haiducilor a fost găsit și cadavrul soției colonelului de Securitate. Modul de operare a fost asemănător. Femeia a fost ștrangulată și posibil abuzată. Era clar că aveau de-a face cu un criminal în serie care se găsise să opereze chiar în stațiunea ștabilor comuniști și a turiștilor străini, tocmai când se apropia Festivalul „Cerbul de Aur”.
„Dată fiind gravitatea situației, la 4 martie 1971, Inspectoratul General al Miliției emite Ordinul nr. 07099, prin care se solicita tuturor inspectoratelor județene ale Ministerului de Interne să participe la operațiunea de găsire a criminalului. Securitatea este și ea angrenată în căutare, rețeaua informativă fiind dirijată spre a afla orice detaliu relevant pentru cazul care purta numele de cod «Bradul»”, preciza Mădălin Hodor, în același articol, pentru aceeași publicație. Era a treia crimă.
Criminalul opera pe sub nasul Miliției și al Securității
Deși au fost implicați agenți de Miliție și Securitate din mai multe județe, care efectiv răscoleau împrejurimile, coșmarul a continuat. Pe 1 aprilie 1971, la Predeal, de această dată, într-o zonă împădurită, este descoperit un alt cadavru. Situația era efectiv trasă la indigo: o femeie ștrangulată și mai apoi violată.
Cadavrul aparținea Mariei Blănaru, de 34 de ani, din Cisnădie. Era normatoare la întreprinderea din localitate și venise la un curs de specializare. A fost văzută ultima oară de angajații de la recepție, după ce a cerut informații privind locul unde se desfășura cursul. Era cea de-a patra victimă. În acel moment, era clar că milițienii aveau de-a face cu un criminal în serie. Au fost mobilizate resurse uriașe. Au fost anchetați direct peste 4.000 de oameni și au fost percheziționate 71.000 de locuințe.
Peste 7.000 de indivizi cu probleme psihice au fost, de asemenea, căutați și cercetați. „Nu există pentru noi, la ora actuală, o problemă mai importantă decât aceasta, de a descoperi odiosul criminal care a acționat în zona Brașovului”, preciza generalul-maior Nicolae State, șeful Inspectoratului General al Miliției în 1971. Nicolae Doicaru, șeful DIE, a dat dispoziția ca făptașul să fie găsit în 60 de zile.
Cum a ajuns un colonel de Securitate pe lista suspecților
Cercetarea documentelor din acea perioadă de către cercetători precum Mădălin Hodor a scos la iveală informații interesante despre acest caz. În primul rând, s-a ajuns la situația în care Securitatea să se implice în mod activ în acest caz, mai ales prin DIE (Direcția de Informații Externe), serviciul de spionaj extern al României. Mai ales după ce s-a conturat ideea că unul dintre principalii suspecți era un colonel DIE.
Era vorba despre colonelul Stelian Pereanu, soțul femeii găsite moarte în apropierea Restaurantului Coliba Haiducilor. Acest Pereanu era bănuit de uciderea soției sale și nu era legat și de celelalte crime. Era cunoscut faptul că Pereanu era consumator de alcool și ar fi avut diferende dese cu soția sa. Adică ieșeau certuri și bătăi de pomină. Pereanu a început să dea de bănuit, mai ales că mai mulți milițieni zeloși au început să răscolească cazul.
Prima femeie criminal în serie din istorie. A ucis sute de oameni și a avut sfârșit îngrozitor
Și-au dat seama că, de fapt, moartea doamnei Pereanu era o imitație a faptelor comise la Predeal și Poiana Brașov. Femeia nu fusese, de fapt, violată, iar bijuteriile și toate obiectele de preț au fost lăsate la fața locului. Spre deosebire de nemțoaică, care a fost jefuită. În plus, colonelul Pereanu avusese un comportament bizar în preajma incidentului. Iar microfoanele plantate în casa colonelului DIE scoseseră la iveală faptul că acesta mărturisise cum își ucisese soția. Propriu-zis, acesta îi povestise, beat, unui prieten cum și-a ucis nevasta. „După mai multe pahare de vin, acesta i-a mărturisit că și-a ucis soția și i-a arătat exact cum a procedat ca să o asfixieze”, preciza Hodor, în articolul din Revista 22.
Mai mult decât atât, au fost descoperite de milițieni și încălțămintea, dar și hainele purtate de acesta la momentul comiterii crimei. Ca totul să fie complet, au existat chiar și martori. Mai precis, un martor îl văzuse pe Stelian Pereanu plecând împreună cu soția spre Coliba Haiducilor, chiar înainte de crimă.
Securitatea și șefii de la DIE mușamalizează totul
Deși Pereanu a fost efectiv arestat de Miliție, acesta a fost făcut scăpat de șefii de la Securitate și DIE. Inițial, Pacepa a refuzat să ofere benzile înregistrate în casa lui Pereanu, în care sigur se găsea mărturia compromițătoare, la beție. Ulterior, din arest, Pereanu a fost efectiv ascuns, pe motive medicale, de anchetatori. Mai ales că, la declarațiile date Miliției, începea deja să se bâlbâie și era pe punctul de a ceda. Ancheta a fost deschisă de câteva ori, dar Pereanu avea relații sus-puse.
Ceaușescu s-a interesat de caz, așa că milițienii și securiștii au fost nevoiți să scotocească prin toată țara după recidiviști, în principal violatori, pe care au încercat, cu ajutorul torturii, să-i facă să mărturisească. Cazul a fost închis în 1986, fără a se stabili un vinovat. Interesant este faptul că, din cauza blocării de către Securitate și DIE a anchetei, nu s-a mai aflat nici cine a fost autorul celorlalte crime. Este evident faptul că un criminal în serie începuse o serie de crime în zona Predeal–Poiana Brașov, căreia i-au căzut trei victime.
Anunțuri gratuite din Maramures