O monedă de cupru de 4 centésimos din 1869, reprezentând o mărturie documentară a primelor etape de implementare a sistemului monetar în Uruguay, este vedeta unei expoziții temporare a Muzeului de Istorie din Sighișoara, ce poate fi admirată în Turnul cu Ceas cu ocazia ediției a XXXI-a a Festivalului ‘Sighișoara Medievală’.
Muzeograful Mircea Radu Iacob susține că moneda a fost descoperită în colecția fostului Gimnaziu Evanghelic din Sighișoara, actualul Liceu Teoretic ‘Joseph Haltrich’, aceasta fiind una dintre rarități.
‘Piesa numismatică din vitrina expozițională, aflată în inventarul Muzeului de Istorie Sighișoara, ilustrează exact această perioadă de tranziție și modernizare a statului uruguayan. Emisiunea de 4 centésimos din 1869 este realizată din cupru de înaltă calitate de 20 de grame, având un diametru generos de 35,00 milimetri și o muchie complet netedă. Lipsa tehnologiei necesare pentru baterea monedelor la nivel local a determinat guvernul să apeleze la capacitățile industriale din Europa. Contractele au fost intermediate de casa de comerț Shaw Hnos. & Co., iar piesa expusă prezintă pe revers litera ‘H’, marcajul oficial al monetăriei private britanice Heaton Mint din Birmingham, instituție care asigura emisiuni monetare pentru numeroase state aflate în dezvoltare’, a declarat Mircea Radu Iacob.
Potrivit muzeografului, o altă serie a aceleiași emisiuni a fost realizată la Monnaie de Paris, purtând litera A, însă matrițele metalice pentru ambele variante au fost concepute sub stricta supraveghere a gravorului francez Ernest Paulin Tasset.
‘Valoarea nominală de 4 centésimos a fost stabilită din rațiuni strict practice, economia urbană având o nevoie urgentă de monede divizionare pentru facilitarea tranzacțiilor zilnice. Aceasta a simplificat achiziția bunurilor de consum de bază și plata serviciilor publice, reducând semnificativ dependența cetățenilor de valutele străine. Pe lângă utilitatea sa economică, moneda a integrat elemente vizuale cu un puternic caracter național. Aversul prezintă legenda circulară ‘REPUBLICA ORIENTAL DEL URUGUAY’ și anul 1869, încadrând Soarele radiant cu față umană, cunoscut în istoria sud-americană sub denumirea de Sol de Mayo. Acest simbol era asociat în mod direct cu independența, vitalitatea și afirmarea națională’, a precizat specialistul în numismatică al Muzeului de Istorie din Sighișoara.
Reversul monedei, a mai spus Iacob, indică valoarea nominală ‘4 centésimos’ plasată pe o eșarfă, înconjurată de o ghirlandă din ramuri de lauri, un element grafic tradițional care amintea de ideea de victorie și consolidare a statului în fața crizelor prin care trecuse.
‘Impactul real al noii monede a variat considerabil în funcție de regiune și de dinamica socială. În capitala Montevideo și în zonele urbane limitrofe, moneda de 4 centésimos a fost adoptată rapid în circuitul comercial, oferind un mijloc de schimb mult mai stabil și eficient. În schimb, în mediul rural, adoptarea emisiunii din cupru s-a produs într-un ritm extrem de lent. Populația din aceste zone izolate, obișnuită cu utilizarea monedelor din argint provenite din statele vecine sau cu sistemul informal de troc, a manifestat inițial o reticență firească’, a relatat muzeograful.
Pătrunderea efectivă a monedei naționale în întregul teritoriu uruguayan a fost facilitată abia în deceniile următoare, concomitent cu extinderea rețelelor de transport feroviar și cu întărirea prezenței administrative a statului central.
‘Astăzi, acest exemplar păstrat în colecția muzeală de la Sighișoara constituie o mărturie documentară a primelor etape de implementare a unui sistem monetar național în Uruguay, ilustrând totodată efortul de uniformizare economică într-o perioadă de profundă reconstrucție instituțională’, a subliniat Mircea Radu Iacob.
Din expoziția de la Muzeul de Istorie Sighișoara mai aflăm că Republica Orientală a Uruguayului a apărut ca stat independent în anul 1828, odată cu încheierea Războiului Cisplatinei.
‘Încă de la începuturile sale, această tânără națiune sud-americană s-a confruntat cu o identitate politică fragilă și o economie precară, aflându-se într-o poziție geografică dificilă, între două puteri regionale majore: Brazilia și Argentina. Afirmarea și menținerea suveranității au fost îngreunate considerabil de instabilitatea administrativă internă. Viața politică a țării era dominată de un conflict permanent între două facțiuni rivale, partidele Blanco și Colorado. Disputele acestora pentru controlul guvernamental depășeau cadrul dezbaterilor parlamentare, manifestându-se frecvent prin confruntări armate și revolte locale. Această stare de nesiguranță a afectat profund coeziunea internă a statului, administrația centrală dovedindu-se adesea incapabilă să mențină ordinea publică sau să asigure un climat propice dezvoltării’, se precizează în expoziție.
În acest context intern instabil, economia uruguayană înregistra un ritm de dezvoltare lent, iar sistemul monetar reflecta divizarea teritoriului, fiind lipsit de reglementări unitare.
‘Din cauza absenței unei bănci centrale și a unei infrastructuri financiare proprii, piața internă a fost dominată de un amestec de valute străine. Pe teritoriul țării circulau vechi monede coloniale spaniole, reali argentinieni, piese de cupru braziliene, dar și monede europene, în special franceze și britanice. Această diversitate valutară a generat dificultăți majore în comerț. În portul Montevideo, principalul centru economic, comercianții erau nevoiți să utilizeze sisteme de calcul complicate pentru a gestiona fluctuațiile zilnice ale cursurilor de schimb. În mediul rural, situația era complet diferită, emisiunile monetare ajungând acolo mult mai greu’, a detaliat muzeograful Mircea Radu Iacob.
Relațiile economice se bazau în mare măsură pe troc sau pe credite informale acordate de marii proprietari de pământ muncitorilor, menținând un sistem tradițional care limita dezvoltarea pieței libere.
‘Primele eforturi ale autorităților de a emite monedă proprie au întâmpinat dificultăți logistice și financiare, statul nereușind inițial să controleze acest instrument esențial al suveranității. Situația s-a schimbat în anii 1860, în timpul Războiului Triplei Alianțe (1864-1870), un conflict militar în care Uruguayul s-a aliat cu Brazilia și Argentina împotriva Paraguayului. Deși implicarea militară uruguayană nu a fost cea principală, consecințele economice au fost resimțite prin blocarea rutelor comerciale și creșterea presiunii fiscale. Din punct de vedere politic, acest conflict a consolidat poziția Partidului Colorado la guvernare, permițând inițierea unor reforme menite să restabilească funcționarea instituțiilor statului’, a spus muzeograful.
Un pilon al acestor reforme a fost centralizarea politicii monetare, o măsură luată pentru a transmite un mesaj clar de stabilitate instituțională.
‘Decizia de a emite moneda de 4 centésimos în anul 1869 a reprezentat un demers prin care guvernul de la Montevideo a dorit să își legitimeze autoritatea administrativă și să demonstreze controlul asupra sistemului economic național, oferind în sfârșit un instrument de plată uniform pentru populație’, a conchis specialistul în numismatică.
Alături de moneda uruguayană, în colecția fostului Gimnaziu Evanghelic din Sighișoara a fost descoperită și bancnota românească intrată în Cartea Recordurilor ca având dimensiunea cea mai mică din lume, emisă în 1917 de Regele Ferdinand I și precursoarele unor monede italiene din epoca papală, din perioada papei Pius al IX-lea.
Muzeograful care a descoperit bancnota în colecția fostului Gimnaziu Evanghelic din Sighișoara, Mircea Radu Iacob, a menționat că bancnota de 10 bani, emisă în 1917, a înlocuit moneda de 10 bani, care circulase pe teritoriul României începând cu anul 1867 și care a fost bătută în Anglia. AGERPRES/(A, AS – redactor: Dorina Matiș, editor: Antonia Niță, editor online: Anda Badea)
FOTO: (C) DORINA MATIŞ/AGERPRES
Anunțuri gratuite din Maramures