Poate fi repopulat satul românesc prin împroprietărirea tinerilor? Într-o comună din România au fost puse în aplicare cele mai îndrăznețe intervenții de salvare a satului îmbătrânit și părăsit, de la teren dat în concesiune, la teren gratis și până la casă de vis la cheie cu chirie modică. Rezultatele sunt spectaculoase
„Cartierul” Bisericii Reformate din Aiton este spectaculos. FOTO: Remus Florescu
Aiton, comună aflată la circa 16 kilometri de Cluj-Napoca, în a doua coroană de localități limitrofe orașului cu cea mai scumpă piață imobiliară din România, a fost locuit din epoca romană, arheologii găsind aici inclusiv o piatră miliară romană din anul 108 d.Hr. În urmă cu circa 10 ani, administrația locală a fost pusă în fața unei realități dure: 80% din locuitori aveau peste 70 de ani, iar viitorul nu suna bine deloc. Cele două sate ale comunei Aiton, Rediu și Aiton, aveau circa 900 de locuitori înainte să demareze una dintre cele mai de succes campanii din țară de repopulare. La final, administrația speră să-și dubleze populația. Cele trei „cartiere“ care au apărut aici fac din localitate un adevărat laborator de testare a modalităților în care poți repopula satul românesc. La intrarea în localitate dinspre Cluj-Napoca, avem comunitatea „clujenilor get-beget“ care au concesionat terenuri de la Primărie – „Clujul din Aiton“ am botezat-o –, în centru este cartierul finanțat de Biserica Reformată, unde tinerii au primit case la cheie, desprinse parcă din vederi poștale, iar la ieșirea dinspre Turda este zona tinerilor din comună care au primit terenuri gratuit conform Legii 15/2003.
Clujul din Aiton
Când intri în Aiton dinspre Cluj-Napoca, pe partea stângă a drumului vezi un mic cartier cu circa 40 de case aflate în diferite grade de construcție. Este cea mai mare comunitate de orășeni veniți să repopuleze comuna. Terenurile au fost concesionate de primărie pe 49 de ani, cu posibilitatea de cumpărare, la prețuri de circa 20 de euro metrul pătrat, urmând ca beneficiarii să-și ridice singuri casele. Ceva pare nelalocul lui într-un Cluj cunoscut pentru probabil cea mai mare aberație arhitecturală din țară – satul Florești – o aglomerație de 60.000 de locuitori în care fiecare a construit după cum l-a tăiat capul. O omogenitate arhitecturală plăcută ochiului iese în evidență: acoperișuri din țiglă în două ape, cu pante mari, prispă, fațade zugrăvite în alb și un singur regim de înălțime, parter plus mansardă. Stilul este unul tradițional specific Țării Călatei, adaptat unor case de secol XXI. Pentru o clipă am impresia că sunt într-o localitate din Germania sau Austria, mai ales că drumul pare proaspăt turnat.
Daniel a concesionat cu circa 20.000 de euro un teren de 1.000 mp în Aiton. FOTO: R.F.
La stradă sunt circa o duzină de case, urmate de mai multe șiruri. Pe șantierul uneia dintre locuințele din al doilea rând, l-am găsit dis-de-dimineață pe Daniel Popovici, maramureșean care s-a mutat în 2018 în Cluj-Napoca. După câțiva ani s-a gândit să se mute la casă, mai ales că în viața familiei au apărut și copiii. Primul pas a fost să caute terenuri în jurul Clujului. „M-am dus cam peste tot în localitățile dimprejur. Aici a fost cel mai frumos și OK din mai multe puncte de vedere: tren, facilități, acces“. S-a înscris la licitație la Primăria Aiton și a obținut în concesiune o parcelă de 940 de metri de teren pe care a început să construiască o casă de 135 de metri pătrați utili, parter plus mansardă. „Am fost trei prieteni care am fost vecini și acasă, în Maramureș, și s-a nimerit să luăm parcelele una lângă alta“.
În 2024 și-a luat pauză de la muncă și, împreună cu familia, s-au mutat în chirie în Aiton pentru a se ocupa în totalitate de casă. Ca orice gospodar care face totul cu mâna lui, Daniel și-a făcut un buget de investiție, dar nu e sigur că se va putea încadra: „Până acum, am cheltuit undeva în jur de 60.000 de euro și sunt pe la mijloc cu lucrarea, fără finisaje interioare“. Cele mai mari cheltuieli le-a făcut pe izolația din vată bazaltică cu grosime de 20 de centimetri, pe lemn – casa fiind construită din lemn – și pe ferestre. „Am ales să fie din lemn pentru că am mai lucrat în domeniu, știam să lucrez cu acest material. În plus, e material natural“, spune maramureșeanul.
Pentru teren a plătit circa 20.000 de euro: avansul a fost de 30%, iar restul de 70% din preț îl va achita în următorii zece ani. Dacă peste un deceniu vrea să cumpere, un evaluator va stabili prețul, și din acesta se va scădea suma plătită pentru concesiune. Contractul de concesiune este încheiat pe 49 de ani, cu posibilitatea de prelungire pentru încă 49 de ani, în caz că nu se va dori achiziționarea. În grădină deja a plantat o mică livadă: meri, peri, cireși, pruni, caiși, piersici, nectarini plus viță-de-vie.
În afară de bani, doar lucrul la casă în perioada verii i-a pus probleme; treburile administrative au mers ca la carte: „Cu actele a fost în regulă, cu măsurătorile la fel, dat fiind că totul a fost măsurat și de cei de la Primărie în prealabil“. Arhitectura casei și-a ales-o din două sau trei modele puse la dispoziție de Primărie. „Sistemul de acoperiș este peste tot la fel, iar regula de înălțime impusă a fost maxim mansarda. Învelitorile trebuie să fie toate ceramice, țigle, unghiurile să fie cât mai apropiate. Să se păstreze oarecum specificul rural, asta era ideea“, explică Daniel.
Una dintre primele case locuite pe parcele concesionate. FOTO: R.F.
Din 2008, localitatea face parte din Zona Metropolitană Cluj, astfel că există și un serviciu de transport în comun asigurat de compania de transport public din oraș. Cu toate acestea, o familie nu se poate descurca fără mașină personală. Lui Daniel însă nu-i lipsește nimic din viața de la oraș. „Eu am crescut la țară și tot la țară îmi place. Aici găsim ce ne trebuie. Plus că orașul e aproape: în 20 de minute ajungem la Cluj și în 16 minute la Turda – dacă e trafic durează mai mult“, detaliază el.
Cei din „prima bancă“
Casele din primul rând de la stradă au șantierele cele mai avansate. Multe dintre ele sunt aproape gata. Într-una dintre ele, Andreea Caminar și familia ei – soțul și cei doi copii – s-au mutat din vara anului trecut. Drumul spre intrare a fost amenajat cu pietre de râu, iar la baza unuia dintre stâlpii care susțin târnațul se ițește o tufă mare de trandafiri roșii. Încă mai sunt de făcut unele lucrări exterioare, dar acestea vor fi executate treptat în funcție de situația financiară a familiei. „La roșu, casa a costat undeva la 45.000 de euro, apoi n-am mai ținut socoteală“, spune zâmbind femeia pe care am găsit-o trebăluind prin gospodărie. Ea precizează că acum ar fi altele prețurile, având în vedere că materialele de construcție au fost cumpărate în urmă cu trei ani. Casa are 95 de metri pătrați utili și un teren de peste 900 de metri pătrați – „Pentru noi e suficient“. Grădina generoasă este un avantaj important: „Îmi place că e spațiu mare și pot să mă desfășor“, spune Andreea. După câțiva ani de stat în chirie în Cluj-Napoca, familia a căutat viața tihnită de la sat, deși ambii părinți lucrează în oraș.
Principalele avantaje ale locuirii în Aiton comparativ cu orașul Cluj-Napoca sunt: liniștea deplină de care se bucură de când s-au mutat, temperaturile mult mai scăzute și aerul mai răcoros față de oraș, un avantaj resimțit din plin mai ales în perioadele de caniculă. În plus, construirea unei case în Cluj-Napoca ar fi fost imposibilă la prețuri decente.
Partea cea mai complicată este transportul copiilor la școală și la grădiniță în Cluj-Napoca. Timpul făcut până în oraș depinde de ora la care pleacă: „Dimineața, dacă ne pornim la ora la care trebuie, facem cam 20 de minute. Dacă întârziem 5 minute, putem trece și de 40. (…) Fără mașină este mai greu. Mai stai la autostop, mai rogi un prieten. Există și transport în comun, dar pentru că nici nu există cerere, nu sunt curse dese“.
Primarul Nicolae Făgădar în fața „cartierului” construit pe parcele concesionate. FOTO: R.F.
Un alt minus este lipsa canalizării: „E făcută, dar încă stăm cu fosă“, spune Andreea. Există promisiuni din partea companiei de apă conform căreia, din toamnă, se va intra în normalitate. Andreea spune că un magazin în zona cartierului ar fi binevenit, dar și un parc pentru copii, având în vedere că sunt mulți copii în zonă. Pentru ambele, Primăria a păstrat câteva parcele pe care le va scoate la concesiune.
Cum a luat naștere „orașul“ de la sat
Pe Primăria din Aiton sunt arborate două steaguri: al României și al Uniunii Europene. Primarul Nicolae Făgădar, proaspăt întors dintr-un schimb de experiență dintr-o zonă rurală din Italia, povestește pentru „Weekend Adevărul“ cum a început proiectul „orașului“ din satul Aiton. „În urmă cu circa zece ani am făcut un fel de recensământ al populației pe vârste din cele două localități, Aiton și Rediu“. Rezultatul a fost dramatic: 80% din actualii locuitori erau în vârstă peste 70 de ani. În acest context „populația din comună va scădea foarte mult în următorii 10-15 ani. Făcând o medie între 70 și 15 ani, chiar dacă le dorești să rămână în viață cât de mult, rezultatul este inevitabil“.
Case pe parcele concesionate în Aiton. FOTO: R.F.
Primarul știa că atuurile localității sunt apartenența la zona metropolitană Cluj, apropierea de Drumul Național E60 și faptul că între Aiton și Cluj-Napoca se află doar satul Gheorgheni, astfel că și-a zis să încerce o altă abordare. După câteva drumuri la Ministerul Agriculturii, primarul a introdus în intravilan șase hectare de pășune de la intrarea în localitate. S-a făcut Planul Urbanistic Zonal și terenul a fost împărțit în 45 de parcele, fiecare având între 950 și 1.000 de metri pătrați. Dorința inițială a primarului a fost de a oferi gratuit parcelele, dar nu exista – și nici acum nu există – o legislație care să-i permită acest lucru. Legea 15/2003 prevede acordarea de teren gratuit doar tinerilor care locuiesc pe raza unității administrative care pune la bătaie parcelele. Intenția administrației a fost însă să atragă tineri din afara localității. S-a găsit o soluție de compromis: „Cu o firmă de consultanță și reprezentantul ANAF, am organizat licitații pentru concesionarea pe 49 de ani, cu drept de prelungire sau de cumpărare după“. La semnare, se plătea 30% din suma stabilită, iar restul de 70%, în următorii zece ani, „ca să nu dea banii toți odată și apoi să nu aibă cu ce să își construiască locuința. Plus că redevența a intrat și la noi în fiecare an, în bugetul primăriei“.
Licitația: trei pe-o parcelă
În baza unui raport efectuat de un expert autorizat s-a stabilit o sumă de 15 euro metrul pătrat. „Parcelele s-au licitat în plic închis, în prezența tuturor solicitanților, cu reprezentantul de la ANAF, cu avocat, tot ce trebuie. Au fost foarte mulți doritori. Dacă mai aveam 70-80 de parcele, erau și alea licitate“. În medie, cam doi ofertanți au concurat pentru o parcelă: „Au fost parcele care au fost solicitate de o singură persoană, iar unele au fost licitate și de câte patru ori. Noi am luat prețul cel mai bun pentru noi“. Câteva parcele s-au licitat chiar la 34 de euro pe metru pătrat, iar unele au rămas la 15 euro: „Media a fost în jur de 22-23 de euro metrul pătrat, asta înseamnă că pentru o parcelă de 1.000 de metri pătrați se vor plăti 23.000 de euro“. În contul acestor redevențe, Primăria și-a asumat obligația de a introduce utilitățile, apă, canalizare, gaz metan și curent electric, plus la finalizarea tuturor lucrărilor să refacă infrastructura rutieră – promisiune pe care a respectat-o, având în plus bani de la bugetul local, iar canalizarea fiind acoperită din Programul Național de Investiții „Anghel Saligny“.
Licitația s-a organizat cu un an înainte de pandemie. „Le-am dat termen un an ca să-și întocmească documentația și doi ani să-și ridice clădirea, cu obligativitatea ca la final, când se face recepția, să-și stabilească domiciliul în Aiton. Acesta a fost pentru noi unul dintre punctele care ne-au interesat cel mai tare, pentru că degeaba am 1.600 de locuitori în comună, dar în realitate au domiciliul aici doar 1.000. Pe noi ne afectează“. Apoi a intervenit perioada de pandemie și administrația a prelungit cu încă doi ani termenele. Astfel, s-a ajuns la situația în care până în 31 decembrie marea majoritate a caselor trebuie finalizate. „Având în vedere că noi nu avem arhitect, am depins de Consiliul Județean și arhitectul-șef de acolo a impus arhitectura care se vede la ora actuală“, explică primarul.
Vasile Roman lucrează la casa fiului său pe o parcelă gratuită. FOTO: R.F.
Concluzia primarului este că mai mulți tineri s-ar fi mutat în Aiton dacă era disponibil mai mult teren. În plus, nu există nici limită de vârstă pentru cei care doresc să obțină parcele prin concesiune. „Noii locuitori sunt 80% clujeni get-beget, iar ceilalți 20% sunt maramureșeni care s-au mutat din Maramureș la Cluj. Din localitate nu este nimeni“, explică primarul.
„Noi vrem pământ“, varianta gratis
Cel de-al doilea „cartier“ din comuna Aiton se află în satul Rediu, chiar la ieșire spre orașul Turda. Un nou lot de case în construcție se poate vedea pe marginea drumului. Aici au fost acordate în folosință gratuită 20 de parcele pentru tinerii din comună pe baza Legii 15/2003 privind sprijinul acordat pentru construirea unei locuințe proprietate personală. S-au primit parcele de 1.000 de metri pătrați în folosință gratuită pe timpul existenței construcției. Loturile au fost repartizate în două etape, una de 12 parcele, în 2024, și una de 8 parcele în această primăvară. Construcțiile nu sunt atât de avansate și parcă regulile impuse în cartierul din Aiton nu au fost respectate atât de strict.
Independență și liniște
Familia lui Ștefan, un tânăr taximetrist de 33 de ani, s-a mutat de câteva luni în casa construită pe terenul de 1.000 de metri, însă locuința este dezbrăcată de tencuială, fiind vizibili pereții din lemn și foliile de etanșare. Alături de soție și copilul de câteva luni, el trebuie să se adapteze cumva până la introducerea utilităților. „Terenul a fost gratuit, dar utilitățile nu sunt“. Ștefan precizează că nu pune situația pe seama administrației locale. „Nu din cauza domnului primar“, spune el, explicând că problema este, în opinia sa, lipsa de colaborare dintre instituțiile care trebuie să ducă utilitățile până la noua zonă de locuire. Un exemplu este energia electrică. „Mi s-a dat aviz favorabil pentru Electrica și nu primim curent“, povestește Ștefan. Cum soluția de la rețea a întârziat, familia a decis să își producă singură energia. „Am rezolvat problema“, spune el, arătând spre sistemul fotovoltaic care a „crescut“ în grădina generoasă. „Sunt deja independent“. Sistemul fotovoltaic are o putere de 8 kW, iar partea esențială, în lipsa unei rețele stabile, este stocarea. „Stocarea contează aici, pentru că n-avem rețea“, explică Ștefan. A investit într-o baterie de 30 kW, despre care spune că provine de la un Nissan Leaf. În total, pentru sistemul fotovoltaic, investiția s-a ridicat la aproximativ 45.000 de lei. „Vara ne-am acoperit“, spune el, dar pentru iarnă calculele sunt ceva mai complicate. Are în vedere și energia eoliană, iar dacă bugetul îi va permite, ar putea instala și o pompă de căldură. În același timp, există speranța ca situația rețelei electrice să se schimbe. Primarul a susținut că în zonă se va monta, în curând, un transformator de energie, astfel încât toate casele să aibă curent electric.
Lumea rurală nu moare, se transformă. Sociolog: „Nu asistăm la o renaștere a satului, ci la suburbanizare“
Case construite pe parcele gratuite. FOTO: R.F.
Casa pe care o construiește Ștefan este, la rândul ei, neobișnuită. Este o casă din lemn, alegere făcută atât din motive practice, cât și pentru că îi place acest tip de construcție: „Casa de lemn, și vara, și iarna, are o rezistență termică mult mai bună“. Pereții vor avea 15 centimetri de lemn, peste care va veni o izolație de aproximativ 10 centimetri din fibră de lemn. La costuri, Ștefan recunoaște că nu mai are un buget foarte strict. „Am depășit bugetul“, spune el râzând amar. Totuși, speră ca întreaga construcție să nu depășească 100.000 de euro. Suma nu include, bineînțeles, terenul, pentru că parcela a fost primită gratuit, însă familia intenționează să o cumpere în viitor de la primărie dacă legislația și procedurile vor permite acest lucru.
Comparația cu Clujul îl face să zâmbească. „Acolo, doar terenul mă costa 100.000 de euro“, spune Ștefan. Iar pentru el, alegerea nici măcar nu mai pare dificilă. „Nu aș fi ales Clujul. Vedeți? Liniște. Păsări, natură“. În jurul casei a început deja să amenajeze grădina. „Am pus acolo deja câteva roșii“, spune el. Ștefan nu regretă alegerea terenului și nici faptul că a trebuit să găsească soluții pe cont propriu.
Cartierul pe parcele gratuite din Aiton. FOTO: R.F.
Fără „turnulețe, avioane, măgării“
La două case mai în față, un bărbat supraveghează doi muncitori. Vasile Roman își ajută fiul să construiască după ce acesta a primit gratuit teren de la Primărie. Casa este ridicată la roșu și în fundal se aude zgomot de bormașină. Construirea noii case a început cu mari întârzieri cauzate de obținerea documentelor, etapă care a durat „un an și ceva“. În această perioadă de așteptare, bărbatul a susținut că, din cauza controalelor și a amenzilor, „nici măcar un par nu poți să bați“ înainte de a avea toate aprobările. El spune că spre deosebire de situația în care deții un teren privat și poți face „ce vrei“, cum ar fi să îți vopsești casa în albastru, terenul gratuit impune respectarea unui „stil de arhitectură unitară“. Beneficiarii trebuie să respecte condiții clare, cum ar fi un acoperiș cu țiglă și utilizarea anumitor culori. Deși aceste condiții pot crește prețul de construcție, clujeanul nu le consideră ceva exagerat, dimpotrivă, el critică construcțiile haotice „cu turnulețe, cu avioane, cu măgării“.
Cartierul reformat din Aiton. FOTO: R.F.
Locuința aflată în construcție are o suprafață de aproximativ 120 de metri pătrați utili și este realizată din cărămidă, inclusiv la nivelul superior. Familia nu și-a stabilit un buget total fix, ci preferă să lucreze pe etape, în funcție de resursele disponibile. Filosofia lor este simplă: „cât ne ține bugetul îi dăm înainte“, urmând să decidă ce este de făcut atunci când banii se vor termina. Conform autorizației de construcție, aceștia mai au la dispoziție încă doi ani pentru finalizarea lucrărilor. Bărbatul subliniază că mutarea la țară nu înseamnă pierderea confortului de la oraș, deși trebuie să ai mașină. Casa este destinată fiului său, care în prezent lucrează în oraș, nu are copii și își dorește să se mute acolo după ce totul va fi gata.
21 de case gratis pentru a salva o comunitate
Între cele două „cartiere“ noi aflate la extremitățile Aitonului avem probabil cea mai „radicală“ intervenție de salvare a unei comunități rurale. Aici a răsărit un cartier cu 21 de case cu arhitectură tradițională interpretată pentru 2026, parcă scos din cutie: străzi asfaltate ca în palmă, toate casele sunt albe și au acoperișuri din țiglă și același regim de înălțime, parter și mansardă, iar prispa tradițională a fost reinterpretată și transformată într-o terasă suspendată. Peisajul este aproape ireal în contextul haosului arhitectonic din satele românești postdecembriste.
Totul a început de la ambiția unui preot de a nu lăsa o comunitate să moară. În ultimii ani, parohia reformată din sat s-a confruntat cu un declin demografic sever: în 2021 număra doar 78 de enoriași, majoritatea fiind oameni în vârstă. Venit în parohie în 2011, preotul reformat Vitus-Bulbuk István a refuzat să asiste pasiv la stingerea comunității și a început să caute soluții. Ideea proiectului a apărut din dorința de a valorifica resursele parohiei într-un mod complet diferit: „Singurul lucru care se putea face era ca terenurile pe care le are parohia să le fructifice altfel decât să le dea în arendă“, explică preotul paroh pentru „Weekend Adevărul“.
Cartierul reformat din Aiton. FOTO: R.F.
Terenurile au fost introduse în intravilan, iar la propunerea Eparhiei Reformate din Ardeal și a episcopului, s-a conturat un parteneriat inedit: parohia venea cu terenul, iar eparhia construia case pe acesta. Procesul a fost unul de lungă durată, durând șapte ani de la idee până când primele familii s-au putut muta în noul ansamblu rezidențial, în anul 2022. Întregul proiect a fost finalizat deodată, ridicându-se un număr de 21 de case. Finanțarea uriașă, estimată la aproximativ 5 milioane de euro – aproximativ 240.000 de euro fiecare locuință –, a fost asigurată de Eparhia Reformată din Ardeal. „Noi am predat către ei terenul și ei s-au ocupat. A fost un efort deosebit din partea lor“, spune preotul.
Pentru designul caselor, parohia a colaborat cu arhitectul Horațiu Răcășan, specialist în arhitectura rurală: realizate pe o structură ușoară de lemn, ele au fost inspirate din patrimoniul zonei de câmpie a Transilvaniei și a Țării Călatei. „Am zis că vrem niște case să readucă din nou aspectul acesta care a fost cândva“, spune preotul, amintind de elemente specifice precum prispa și unghiul caracteristic al acoperișului, adaptate însă pentru ca viața de zi cu zi să fie una comodă și confortabilă. Totodată, complexul a fost dotat cu propria stație de epurare, o condiție obligatorie pentru a obține avizul de la Apele Române în absența unei rețele publice funcționale la acel moment.
Timp pentru comunitate
Proiectul nu s-a limitat la construirea unor clădiri, ci a fost gândit ca un program de construire a comunității, spune parohul. Familiile selectate, majoritatea venite din Cluj-Napoca, au trebuit să îndeplinească criterii clare, anunțate în cadrul bisericii: „Am vrut să fie familii tinere, acum au în jur de 30 de ani, să fie persoane căsătorite care au copii sau își doresc copii și cel puțin un membru al familiei să fie de religie reformată“, a explicat acesta. S-a discutat cu fiecare familie pentru a vedea dacă este obișnuită cu viața aproape de biserică și înțelege rânduiala unei astfel de vieți în comunitate. „Am vrut să vedem dacă sunt dispuși să sacrifice o parte din timp pentru tot ce înseamnă să construiești o comunitate. Impresia mea este că generația de astăzi trebuie să învețe din nou cum poți trăi într-o comunitate și de ce merită să trăiești în comunitate“, subliniază preotul. De asemenea, el spune că, în schimbul unei chirii modice, „nici măcar la nivelul unei garsoniere din Cluj“, stabilite pe o perioadă de 25 de ani cu posibilitate de prelungire, noii locuitori își asumă responsabilitatea de a contribui activ la viața satului.
Implementarea proiectului nu a fost lipsită de obstacole majore. Șantierul, început în 2019 și finalizat în 2022, a traversat perioada pandemiei de COVID-19 și a scumpirii masive a materialelor de construcție. Preotul recunoaște că managementul unui astfel de proiect-pilot este extrem de solicitant: „Noi suntem preoți, nu prea avem calificare pe partea financiară sau pentru un management de proiect, pe partea tehnică. Trebuie să fii un pic «fanatic» și începi să înveți, dacă nu, nu prea ajungi la sfârșit, pentru că sunt prea multe necunoscute“. Din acest motiv, el consideră că un astfel de proiect nu va mai apărea în viitorul apropiat, dificultățile de management, dar și sumele mari investite fiind un impediment. Rezultatele sunt, însă, incontestabile. Dacă în 2021, parohia din Aiton număra doar 78 de enoriași, anul trecut numărul acestora a ajuns la 180, practic a crescut mai mult decât dublu, insuflând o nouă viață localității și oferind un model remarcabil de combatere a depopulării rurale.
Cum au schimbat investițiile harta satului românesc. Specialist: „Cei care merg de la oraș în zonele periurbane nu vor salva satul lui Creangă“
De la Londra la Aiton
Obținerea unei case nu a fost, însă, automată. „Au fost condiții și a fost o selecție“, subliniază ea. Au existat mai mulți candidați decât locuri, iar criteriile au urmărit inclusiv disponibilitatea familiilor de a se stabili în comunitate. „Trebuia să avem gândirea orientată spre familie și să ne stabilim în Aiton“, explică Boróka. Casele au între 150 și 160 de metri pătrați utili și aproximativ 1.000 de metri pătrați de teren. „Avem grădină în spate, loc de joacă pentru copii“. Locuința a fost predată aproape complet finisată: „Era gata, parchetul pus și centrală montată. Doar mobilă a trebuit să punem“.
De aproape patru ani, Boróka și familia ei locuiesc în Aiton, într-una dintre cele 21 de case construite de Parohia Reformată. Pentru familia ei, mutarea la Aiton nu a fost însă o decizie luată de la început cu gândul la acest proiect. Înainte de revenirea în România, au locuit în Londra, însă odată cu naștere primului copil s-au întors în țară și s-au stabilit în Cluj-Napoca. „Noi ne-am întors din Londra acum șase ani. Aveam apartament în Cluj, pe care l-am vândut și am zis să căutăm casă în jurul orașului“. Au căutat în mai multe zone, inclusiv în Mera și Vâlcele, unde se îmbinau tihna vieții la țară cu confortul de a locui lângă un mare oraș. Un criteriu important a fost și dorința de a avea o viață orientată spre familie și copii. „Suntem familia așa mai tânără, cu foarte mulți copii“, spune Boróka. În prezent, cei mai mici merg la grădiniță în sat, iar fiul cel mare a fost înscris la școala din satul vecin, Gheorgheni. „Am auzit foarte, foarte multe lucruri bune despre școala din Gheorgheni, despre cadrele didactice de acolo și de aceea am zis că nu merită să ne trezim așa de devreme cu copiii mici și să mergem până la Cluj când e și aglomerație“. În opinia ei, „până la clasa a V-a chiar e foarte, foarte ok“ .
Casă din cartierul reformat. FOTO: R.F.
După aproape patru ani în Aiton, Boróka spune că nu regretă niciun moment alegerea. „Ne-am format o comunitate frumoasă“. Copiii au loc de joacă, se întâlnesc cu ceilalți de vârsta lor din cartier, iar părinții au ajuns să se cunoască și să petreacă timp împreună. „Ne-am întors la viața asta de la sat și când ieșim pe stradă, și nu doar în curtea noastră“, spune Boróka. Dacă ar fi să aleagă cele mai frumoase lucruri ale vieții din Aiton, ea vorbește despre „comunitate și liniște“, iar faptul că lucrează de acasă îi face viața și mai ușoară: „Dimineață ducem copiii la grădiniță, după-amiaza îi luăm, ieșim cu vecinii, copiii se joacă în continuare“. Din Londra, prin Cluj-Napoca, până în Aiton, familia Borókăi a găsit ceea ce căuta: mai mult spațiu, liniște și, mai ales, o comunitate în care copiii să crească împreună.
Soluția de repopulare a satului românesc?
Primarul Aitonului, Nicolae Făgădar, este de părere că eforturile de renaștere a comunei vor avea succes: „Atunci când se vor muta toți locatarii caselor noi, vor aduce un plus de valoare pentru localitate. Se întinerește populația și crește numărul locuitorilor“. Când au început demersurile de întinerire a populației din Aiton, aici locuiau 948 de persoane conform statisticilor. „Acum avem 1.100 în statistici, dar populația reală e mai mare. Au apartament în Cluj, în plus, copilul merge la școală la Cluj și atunci preferă să-și facă buletinul pe oraș, deși trăiesc aici“, explică el. Speranța edilului este ca după ce se vor muta în comună toți beneficiarii parcelelor acordate fie în concesiune, fie cu titlu gratuit, populația să ajungă la 2.000 de persoane, practic să se dubleze – aici fiind incluși și beneficiarii proiectului Parohiei Aiton.
Replicare condiționată
Sociologul Norbert Petrovici oferă o perspectivă nuanțată asupra succesului de la Aiton. El spune pentru „Weekend Adevărul“ că dinamica de aici este strâns legată de fenomenul peri-urbanizării, de transformare a satelor din apropierea marilor orașe în „cartiere“ ale acestora. „Aiton nu este un sat, ci este un spațiu peri-urban și capitalizează asupra proximității de Cluj-Napoca“, explică el. Distanța de 16 kilometri până la marele oraș le permite locuitorilor să acceseze joburile care nu sunt dependente sau la fel de puternic dependente de un birou. Esențial este că există oricând posibilitatea de reconectare la viața de birou din oraș: în circa 30 de minute, de aici poți ajunge în centrul Clujului.
Petrovici susține că un pilon esențial al proiectului a fost colaborarea dintre administrație și specialiști. Primarul Nicolae Făgădar a ascultat sfaturile arhitecților specializați în arhitectură rurală și nu a permis beneficiarilor de terenuri să construiască după cum îi taie capul, evitând să apară un cartier nedefinit sau chiar kitschos. Astfel, există câteva modele de case pe care aceștia le pot alege, regulile fiind stricte. Deși la început beneficiarii au strâmbat un pic din nas, rezultatul – un cartier unitar arhitectural, plăcut vederii – îi încântă și pe ei. Această „alianță“, spune Petrovici, a permis comunei „să își construiască limbajul de arhitectură în care să reinventeze spațiul rural“, explică el. Acest lucru va face comuna atractivă și pentru alți orășeni care vor cumpăra teren de pe piața liberă. Întrebat dacă modelul Aiton poate fi mutat cu succes în afara zonelor peri-urbane, Petrovici este extrem de rezervat. El afirmă că replicarea este posibilă „numai dacă o transformi într-o destinație care are sens pentru turismul estival sau hibernal“. În lipsa proximității de un mare oraș, opțiunile de dezvoltare se restrâng drastic.
Anunțuri gratuite din Maramures