Numele lui Pera Bulz este sinonim cu taragotul. Nenea Pera, așa cum îi spun cei mai tineri ca maestrul, este un virtuoz al acestui instrument, iar pe 2 august împlinește 80 de ani.
Omul care cântă și încântă
Născut la Vața de Jos, Pera Bulz, de meserie maistru miner, este unul dintre cei mai mari taragotiști ai României, alături de Dumitru Fărcaș și Luca Novac, rămânând, din păcate, singurul în viață din această tripletă de aur. În 2014 a fost printre primii aleși de UNESCO, și nu doar din România, să poarte titulatura de „Tezaur uman viu”. A cucerit numeroase premii și a fost distins pentru performanțele sale artistice, nenea Pera fiind decorat, printre altele, și cu Medalia „Meritul Cultural”, clasa a III-a. Maestrul Pera Bulz a cântat în întreaga lume, în față la șefi de stat, premieri, miniștri, ambasadori și alți demnitari de rang înalt, iar prestația sa, alături de colegii din celebrul Taraf de la Vața a fost, întotdeauna, extrem de apreciată.
Un artist imens, cu un caracter deosebit
Și chiar dacă de-o viață face acest lucru, pasiunea lui Pera Bulz pentru muzică, în general, și pentru taragot, în special, este mai vie ca niciodată. Din păcate, însă, problemele medicale pe care le-a avut în ultimul timp l-au împiedicat pe maestru să revină pe scenă. Teoretic, Pera Bulz putea să o facă, dar respectul pentru public este prea mare din partea artistului pentru ca acesta să apară pe scenă când nu este în plenitudinea forțelor. „Pasiunea pentru cântat o am în continuare, chiar dacă, acum, merg mai rar la evenimente publice. Și, este adevărat, odată cu înaintarea în vârstă au apărut și ceva probleme de sănătate, care au durat mai mult decât am estimat, dar cu ajutorul lui Dumnezeu vom trece peste toate. A fost, recent, «Festivalul Taragotului» de la Vața, unde cred că aș fi putut să cânt. Totuși, nu sunt în cea mai bună formă cum se zice, am o imagine la care țin și, în primul rând, este vorba despre respectul față de public, căruia nu îi pot înșela așteptările. Și știu că am promis, de ziua, și anul trecut, că voi reveni pe scenă dar, din păcate, nu s-a putut. Însă acest lucru nu înseamnă că nu îmi doresc să revin pe scenă, loc de care îmi este dor. Deci, dacă sănătatea îmi va permite, îmi doresc, și la 80 de ani, să mai fiu prezent pe scene”, a spus celebrul taragotist Pera Bulz de la Vața, care, coincidență sau nu, este nepot de-al arhimandritului Arsenie Boca, Sfântul Ardealului.
Povestea este dusă mai departe
În branşa muzicanţilor există o tradiţie: instrumentul se lasă moştenire urmaşilor. Pera Bulz e gata s-o respecte, chiar dacă nu alege deocamdată cine din familia lui va duce mai departe povestea taragotului.
Fiul său, Jenel, cântă la saxofon, iar nepotul Darin e solist vocal, dar, din fericire, în ultima vreme, după o perioadă în care muzica autentică, pe care o cântă Pera Bulz, o fost într-un plan secundar, au apărut tineri taragotiști de mare perspectivă. Iar povestea taragotului cu care nenea Pera a cucerit lumea este una interesantă. „În clasa a patra a venit un învăţător, pe nume Buzaş, un adevărat meseriaş al viorii. Pe atunci se organizau tot felul de concursuri muzicale. La Vaţa de Jos, în clasele mai mari, la o repetiţie, s-a rupt o coardă de la vioară şi m-a pleznit peste faţă. Atunci m-am «supărat» pe vioară şi m-am apucat de clarinet. Îmi făcuse tata unul dintr-o ţeavă şi o pâlnie. Acel clarinet, pe care am învăţat să cânt, îl mai am şi acum. În clasa a şaptea tot tata mi-a cumpărat un taragot din lemn, care avea o tonalitate foarte frumoasă. Cu acest instrument am participat la numeroase concursuri şi am câştigat o mulţime de premii”, povestește rapsodul.
A cutreierat lumea cu țarinile moților
Cu taraful de la Vața, a cărui istorie este strâns legată de a sa, și cu taragotul său celebru, Pera Bulz a cutreierat lumea. Are amintiri frumoase, chiar dacă unele au fost neplăcute inițial. „Aceste amintiri sunt ca acelea din armată. Pe moment sunt neplăcute, dar apoi iei partea frumoasă a lucrurilor. Așa a fost în Franța, de exemplu, când am cântat la mai multe instrumente, fiind ca omul – orchestră. Baiul mare a fost cu cimpoiul. Unuia din grup i-a venit ideea ca, pentru a nu se usca burduful, să pună lapte în el. Ei bine, laptele s-a stricat și vă dați seama ce-a fost pe scenă. Am cântat și pe la sovietici, înainte de 1989. Faini băieți, puneau purcei pe masă mai tot timpul, dar ne-au și umplut geamantanele cu statui mici de-ale lui Lenin, că ne dădeau din astea după fiecare spectacol. Am fost și la Hanoi, că ne-a auzit ambasadorul Vietnamului, la Cinciș, cu „Doina lui Iancu”, melodia mea de suflet, și nu s-a lăsat până nu ne-a dus acolo, departe, în Asia, pentru vreo două săptămâni. Și am mai fost în multe alte locuri cu Taraful de la Vața, marcă înregistrată la OSIM, și cu țarinile moților”, mai spune Pera Bulz.
Președinții, fermecați de artistul de la Vața
De asemenea, Pera Bulz a început să fie invitat să cânte pentru potentaţi ai vremurilor. „I-am cântat lui Alexandru Drăghici, care era ministru de interne pe vremea comuniștilor, la Valea Lungă, la o cabană. La intrarea în sală am fost controlaţi până la piele. La acea sindrofie am băut „marmeladă” de vin cu sifon. La ultima vizită în judeţ a lui Ceauşescu trebuia să-l aşteptăm pe peronul gării din Petroşani. Eram peste 50 de inşi în taraf. La un moment dat, Elena Ceauşescu scoate capul pe geam, ne vede şi spune: «Nicule, uite-i pe ţăranii ăia frumoşi!». Apoi am cântat și pentru președintele Ion Iliescu dar și premierilor Nicolae Văcăroiu și Adrian Năstase. La Vața, sau la București, sau cine mai știe pe unde, am cunoscut mulți oameni importanți, și le-am cântat. Ar fi vorba despre Călin Popescu Tăriceanu, Viorel Cataramă, Teodor Meleșcanu, moț de-al nostru, de la Brad, Ilie Năstase, mână largă, George Copos, care avea numai carduri la el, prințul Paul și mulți alții. Cu regretatul Drăgan Muntean i-am cântat şi lui Emil Constantinescu. Lui Traian Băsescu i-am cântat la Simeria, când era în campanie electorală. Am cântat și la Cotroceni, când am fost decorat de Klaus Iohannis. Ce va fi pe viitor vom mai vedea”, a spus Tezaurul Uman Viu – Pera Bulz.
Familia, pe primul loc
Ca de obicei, de câte ori vorbește despre cariera sa, nenea Pera nu uită să amintească de familie, aceasta fiind pe primul loc. Iar în top este tanti Jenica, soția sa, alături de care trăiește, de zeci de ani, în satul Basarabasa din comuna Vața de Jos. „Nu puteam să ajung unde am ajuns fără să o am alături pe soția mea, Jenica, căruia nu am cuvinte să îi mulțumesc. Suntem o familie frumoasă, binecuvântată de Dumnezeu. Prea multe nu prea mai avem ce să ne dorim. Totuși, la 80 de ani, îmi doresc să devin și străbunic. În rest, să avem parte de pace, liniște și să fim sănătoși”, a mai spus maestrul Pera Bulz.
La mulți ani, maestre!
Anunțuri gratuite din Maramures