Pe 25 mai se împlinesc 82 de ani de la începutul deportării evreilor clujeni, organizată de ocupanții naziști ai Ungariei din care făcea parte nordul Transilvaniei la acea dată și pusă în practică de autoritățile ungare. La Cluj funcționează un muzeu care înfățișează istoria unei familii de evrei din acea perioadă, dar care este reprezentativă pentru tragedia evreimii din oraș, din nordul Transilvaniei și din întreaga Ungarie.
Publicat în:
3 min Timp de citire
Muzeon a fost înființat de Dan Craioveanu, a cărui mamă se trage din familia Lusztig, originară din satul transilvănean Chichișa, care mai apoi s-a mutat la Cluj.
Drama familiei Lusztig a început în 1941 când autoritățile ungare au început să trimită la muncă forțată bărbați evrei, printre care și bunicul său, Paul. Peste 25.000 de evrei au pierit în condiții extrem de dificile în aceste lagăre de muncă forțată.
Pe 19 martie 1944 Germania nazistă a ocupat Ungaria și sub comanda locotenent colonelului SS Adolf Eichmann a început deportarea evreilor din Ungaria, pe care șeful statului maghiar Miklos Horthy refuzase până atunci să-i predea lui Hitler pentru deportare al Auschwitz. Ghetoizarea evreilor din Cluj a început pe 3 mai 1944, iar deportările au început pe 25 mai 1944. Au fost deportați circa 18.000 de evrei din Cluj și împrejurimi, practic toți evreii din oraș, din care s-au mai întors după război numai circa 2.000, între care și cumnatul bunicului său, David, care a murit în 1956 la Cluj, cele mai multe rude ale sale deportate fiind asasinate la Auschwitz.
Aceasta a constituit o a doua destinație în Holocaust ale rudelor lui Dan Craioveanu. A treia a fost așa numitul transport Kasztner, unde au fost incluși străbunicul său Moritz Lusztig, mătușa sa Iulia cu cei doi copii ei, Tibor și Noemi. Rudolf Kasztner era un om de afaceri clujean, care a reușit ajungă la un târg cu căpeteniile naziste din Ungaria, inclusiv cu Eichmann pentru a permite unui număr limitat de evrei să fie răscumpărați, care în final, după multe peripeții au ajuns în Elveția. Moritz s-a întors la Cluj după război, dar Iulia și cei doi copii au emigrat în Palestina sub mandat britanic, din mai 1948 statul Israel, unde mai trăiește și azi Noemi, care are vârsta de 87 de ani.
Una dintre camerele muzeului, cea finală, adăpostește o colecție de fotografii ale membrilor familiei Lusztig, care are o simbolistică aparte.
“Camera de încheiere, de final, este menită să aducă speranța, pentru că în urma lucrurilor destul de întunecate care s-au întâmplat, am vrut să arătăm că, chiar și din această situație, se poate merge spre ceva luminos. Cum cei trei ghizi au supraviețuit Holocaustului, această cameră arată familiile lor de după Holocaust și felul în care această supraviețuire nu a fost doar o supraviețuire, ci chiar o creștere, deci o evoluție, o înmulțire”, spune Dan Craioveanu într-un interviu la RFI România.
Dar ce rol poate juca Muzeon în contextul actual de exacerbare a antisemitismului?
“Rolul unui muzeu este pe de o parte în educație când vorbim de elevi, dar mai încolo poate fi și această legătură personală, pentru că e ușor să urăști ceea ce nu cunoști. În momentul când intri într-un contact personal cu cineva, a cărui poveste o înțelegi și o trăiești cum este la noi în muzeu, este mult mai greu să urăști acea persoană sau să devii violent împotriva acelei persoane. Și cred că aici este rolul nostru foarte important, nu doar educație, ci și o legătură personală.” explică Dan Craioveanu.
Interviu cu Dan Craioveanu
Interviu cu Andrea Ghiță
Anunțuri gratuite din Maramures