Falus sculptat descoperit în „orașul de aur” de lângă Alba Iulia. „Avea rol în lupta împotriva «Ochiului Rău»”

Parc arheologic, în pregătire

În această zonă a existat în urmă cu aproape 2.000 de ani orașul roman Colonia Aurelia Apulensis. Materialul arheologic este divers, fiind recuperate numeroase fragmente ceramice, artefacte din bronz, fier și os, precum și monumente din piatră, inclusiv un altar votiv dedicat lui Iupiter Optimus Maximus și altul dedicat „Diis Deabusque Immortalibus” (zeilor nemuritori și zeițelor nemuritoare) de către un speculator al legiunii V Macedonica, Aurelius Aquilinus. 

Toate aceste descoperiri vor face obiectul unui parc arheologic, care va fi realizat în următorii ani. Printre vestigiile rare scoase la suprafață se află și un relief din calcar cu imaginea unică a unui falus, singurul monument de acest gen din Dacia romană. 

„La fel ca alte monumente de acest fel, acesta poate fi asociat cu o funcție apotropaică (talisman magic – n. red.), fiind situat în apropierea unei intersecții, loc considerat vulnerabil de către romani”, spune arheologul Radu Ota, coordonatorul echipei care a efectuat cercetările.  

Colonia Aurelia Apulensis a fost cel mai important oraș roman din Dacia datorită dezvoltării sale economice și urbane remarcabile, așezarea întinzându-se pe o suprafață de 75 de hectare. 

Situată în regiunea centrală a provinciei, pe malul drept al râului Mureș, localitatea urbană se afla într-o zonă bogată în zăcăminte de sare și soluri fertile, care asigurau recolte abundente. Acești factori au contribuit la ridicarea acestei așezări la statutul de oraș în timpul domniei lui Marcus Aurelius și, mai târziu, sub Commodus, la statutul de colonie. 

O inscripție din timpul domniei lui Trebonianus Gallus și Volusianus, datând din anii 252-253 d.Hr., confirmă importanța orașului pentru dezvoltarea urbană a provinciei: titlul orașului include epitetul Chrysopolis („orașul de aur”).

Analogie cu relieful de la Pompei

„În perioada august-decembrie 2025, în timpul săpăturilor, a fost descoperită o porțiune semnificativă a unui cartier roman, cuprinzând clădiri din piatră și cărămidă, străzi pavate cu gresie și un templu, toate dispuse într-un model în formă de grilă. Rămășițele descoperite datează din ultimele faze de ocupare a orașului, corespunzând secolului al III-lea d.Hr. 

Un număr substanțial de structuri sunt dotate cu sisteme de hipocaust, pavaje din tesserae ceramice sau cărămidă, mai multe dintre ele prezentând o stare excelentă de conservare. Alături de aceste structuri arhitecturale, a fost recuperată o cantitate considerabilă de material arheologic, incluzând ceramică de uz cotidian, lămpi de ulei din lut, obiecte din fier, bronz, os și sticlă, monede și monumente din piatră complete sau fragmentare”, afirmă Radu Ota. 

Falusul de 26,5 centimetri

Relieful din calcar reprezentând un falus are o lungime de 26,5 centimetri și a fost descoperit la o adâncime de 0,60 de metri, fiind situat deasupra unei străzi romane orientate est-vest, în cadrul unui strat de moloz care se prăbușise peste stradă, format din tegule, cărămizi sparte și pietre fragmentate. 

„Descoperirea noastră este unică în Dacia romană în ceea ce privește astfel de reliefuri falice izolate pe blocuri de piatră. Analogii apropiate de acest tip pot fi găsite în Pompei, Carnuntum (Austria de azi – n.red.) – Pannonia Superioară și Augusta Raurica (Elveția de azi – n.red.) – Germania Superioară. Sunt cunoscute trei reliefuri din Ruse – Moesia Inferioară, Thamugadi – Numidia (Algeria, n.red.) și Leptis Magna (Libia, n. red.) – Africa Proconsularis. 

Aceste reliefuri de piatră sunt adesea interpretate ca având un rol apotropaic sau magic, uneori în lupta împotriva «Ochiului Rău» – simbolizând răul, ghinionul sau dezastrele – pe baza descoperirilor din Britannia, unde apar pe Zidul lui Hadrian sau în diverse castre romane. Celebra placă de teracotă din Pompei, pe care este inscripționat «Hic habitat felicitas» (Aici locuiește fericirea – n. red), descoperită pe Via delle Terme lângă o brutărie, este interpretată ca având o semnificație legată de prosperitate și bogăție”, completează arheologul.

Monumentul sculptural descoperit în Colonia Aurelia Apulensis este reprezentat pe un bloc de calcar sculptat, care probabil a aparținut unei borduri de stradă sau zonei de colț a unei clădiri. 

„A fost dislocat din contextul său inițial și găsit într-un strat de moloz roman rezultat în urma demolării. Se știe că în lumea romană, reliefurile cu imagini falice erau amplasate în zone considerate vulnerabile, unde forțele malefice puteau influența siguranța individuală: la intrările în clădiri, pe poduri, pe străzi și la intersecții. 

Acest aspect este deosebit de relevant pentru zona în care a fost găsit monumentul nostru – intersecția a trei străzi – confirmând-o ca un «loc vulnerabil» unde ar fi fost amplasat un astfel de relief falic. Încorporarea acestora în zidurile fortificațiilor de pe Zidul lui Hadrian confirmă și mai mult rolul lor apotropaic”, a mai precizat Radu Ota, care a exclus că relieful marca drumul către un bordel. 

„Agentul secret” de la Apulum

O altă descoperire inedită este reprezentată de o inscripție realizată pe un altar votiv dedicat „zeilor nemuritori și zeițelor nemuritoare” de către un personaj important, membru în statul-major al guvernatorului celor trei Dacii, care deținea funcția de speculator. Acesta îndeplinea sarcini importante și diverse în serviciul guvernatorului, având atribuții de spionaj, curierat (inclusiv pentru înmânarea de informații importante împăratului) și chiar de ducere la îndeplinire a pedepselor capitale. De asemenea, speculatorii îl ajutau pe guvernator în chestiuni de poliție militară și justiție, uneori făcând parte chiar din garda imperială.

„Aurelius Aquilinus provenea dintre acei speculatores recrutați din legiunea V Macedonica, staționată în fortificația legionară de la Potaissa. Guvernatorul de rang consular al celor trei Dacii avea sub comanda sa două legiuni (XIII Gemina și V Macedonica) astfel încât în statul său major (officium consularis) era nevoie de un număr de zece speculatores din fiecare legiune. 

Personajul de pe inscripția noastră se adaugă celorlalți unsprezece speculatores atestați în legiunea V Macedonica, în perioada staționării în Dacia. Din punct de vedere cronologic, lipsa prenumelui, precum și numele Aurelius permit datarea acestui altar într-o perioadă post 212 p.Chr. Conform contextului arheologic avem de-a face cu ultimul nivel de locuire, care poate fi încadrat în ultimele două sau trei decenii de existență ale provinciei”, spune coordonatorul cercetărilor arheologice. 

24 de speculatori, atestați în Dacia romană

Altarul votiv a fost descoperit într-una din încăperile unei clădiri de cult (templu), la o adâncime de circa 50 de centimetri, pe o pardoseală din mortar de culoare albă-gri. Monumentul, lucrat din calcar de culoare albă, are baza și coronamentul redate cu profilaturi simple, fără alte elemente de ornamentație. Traducerea inscripției: „Zeilor nemuritori și zeițelor nemuritoare, Aurelius Aquilinus, speculator al legiunii V Macedonica, a pus (altarul)”.

„Inscripția atestă un nou speculator al legiunii V Macedonica (staționată la Potaissa – Turda de azi, n. red.) recrutat din această unitate pentru a face parte din statul-major al guvernatorului celor trei Dacii. Se cunoaște faptul că într-o provincie cu două legiuni, în «officium consularis» erau recrutați câte zece speculatores din fiecare legiune. 

La Apulum, în praetorium consularis este atestat un sediu central al speculatorilor, construit prin finanțarea acestora în timpul guvernatorului Mevius Surus în anii 198-199 p.Chr. Acest aspect indică încă o dată importanța acestora în guvernarea provinciei. Acest personaj se adaugă celor 24 de speculatores atestați până acum în Dacia, iar un lucru foarte important este faptul că 23 dintre aceștia sunt descoperiți la Apulum și doar câte unul la Potaissa și la Cioroiul Nou (dintr-o legiune din provincia vecină, Moesia Superior). 

Numărul mare al descoperirilor din centrul urban Apulum reprezintă încă o dovadă a rolului important al acestor speculatores în cadrul statului-major al guvernatorului și în administrarea provinciei”, mai susține arheologul de la Muzeul Național al Unirii din Alba Iulia. 

La cercetarea și interpretarea celor două vestigii au mai participat arheologul Cristian Titus Florescu, respectiv Radu Groza și Cosmin Todea (TBL Grup). Rezultatele cercetărilor au fost publicate în revistele științifice „Archaeology of Western Anatolia” a Universității din Izmir (Turcia), respectiv „Cercetări Arheologice” a Muzeului Național de Istorie a României.

Activitatea arheologilor în șantierul din cartierul Partoș al municipiului Alba Iulia va continua și în 2026. Primăria Alba Iulia a renunțat la proiectul de a realiza în această zonă o autobază, care ar fi urmat să deservească noul sistem de transport călători din oraș. Consiliul local a aprobat transferul terenului în suprafață de peste 18.000 de metri pătrați în administrarea Consiliului Județean Alba, care ar urma să amenajeze zona într-un parc arheologic denumit „Colonia Aurelia Apulensis”.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 7