sursa foto: Profimedia
Acum 2 ani, pe când eram la începutul liceului, am participat la „Lecturiada elevilor”, un concurs extracurricular organizat de ANPRO (Asociația profesorilor de Limba și literatura română), în colaborare cu alte instituții, printre care și Liceul ELF din Cluj. A fost una dintre cele mai tari experiențe din viața mea. Eu fiind din București, am avut ocazia să merg tocmai la Cluj, să cunosc copii din toată țara, în special din Ardeal. Drumul a fost exact cum vă așteptați: un tren care a făcut 10 ore și a mai staționat vreo două.
Am rămas impresionat, eu fiind obișnuit cu cartierele din București, blocurile sovietice sau tramvaiele care deraiază constant: la Cluj, am găsit blocuri în stil german cu diferite culori, tablouri cu academicieni, tramvaie rapide.
După ce am ajuns, am avut o primă probă: trebuia să găsim o anumită carte într-o bibliotecă plină de volume. Am căutat prin diferite domenii și, spre norocul nostru, am găsit repede cartea cerută. După aceea, ne-au spus organizatorii să căutăm o carte dintr-un domeniu la alegere: eu am luat „Originea speciilor” a lui Darwin, dar era în maghiară. Bine că am avut două colege din Covasna, care m-au ajutat să citesc titlul.
Tot în prima zi, am avut o parte de o întâmplare comică la restaurant. Aveam sarcina de la profesori să facem un mini-interviu cu cineva găsit pe stradă. Ne-am așezat la o masă și ne-am comandat o limonadă. Am zis să-l întrebăm direct pe chelner care e cartea lui preferată. Omul era un tânăr student, cred că era fan rock: păr lung, un tricou negru cu câteva semne roșii. Ne-a dat titlul cărții favorite, dar… Ne-am prăpădit de râs amândoi la masă, eu și colegul meu: nu am reținut nici măcar o silabă și ne tot gândeam cum pronunțăm asta în fața profesorilor, a doua zi.
La cămin, am stat în cameră cu respectivul coleg de liceu. Când urcam, ne-am întâlnit cu trei fete din Arad. Când le-am văzut, noi ne-am pus pe râs, iar partea amuzantă este că și ele au reacționat la fel. Puțin mai târziu, ne-am adunat la bibliotecă să facem echipe de dezbateri și de poezie. Cumva, la tombolă, am nimerit în aceeași echipă cu ele.
Apoi, ne-am gândit că ar fi interesant să facem noapte albă, le-am invitat și pe fete, am jucat cărți. După ce ele au plecat, pe la vreo 10 seara (le chemase diriginta), noi am continuat să jucăm blackjack toată noaptea. Nu știu ce noroc am avut, îmi picaseră de vreo 4 ori numai mâini de 21, cred că mi-am irosit mult din noroc pe acolo.
Următoarea zi, am avut mai mult timp liber și am dorit să explorăm orașul, oricum eram buimaci după noaptea precedentă. Am plecat pe un deal din Cluj. La întoarcere, am fost șocat din nou: o doamnă în vârstă s-a oferit să îmi cedeze locul în autobuz, văzând că am oareșce probleme cu un picior.
În ultima zi, au venit și premiile: fetele din Arad primiseră câte 4-5 diplome fiecare. Se pare că este mai bine să te culci la 10 decât să joci blackjack toată noaptea – cine ar fi zis?!
Privind în urmă, Clujul îmi rămâne în suflet și mi-a lăsat amintiri frumoase, dar în special oamenii pe care i-am întâlnit acolo sunt cei care îmi fac aceste amintiri plăcute.
Urmăriți Republica pe Threads
