Dr. Horea Timiş, lector management sanitar la UBB Cluj, expert în partea de inteligenţă artificială în administraţie publică, a explicat pentru News.ro viziunea sa asupra organizării sistemului sanitar şi a funcţionării acestuia în două situaţii ipotetice: război şi gestionarea unor cazuri de ebola. În caz de război, crede medicul, planul roşu şi planul alb funcţionează până într-un anumit punct şi nu avem un plan macro. El dă ca exemplu, secţiile de urgenţă din Israel şi sistemul sanitar din Marea Britanie. El consideră că ”Urgenţa este ultima redută care funcţionează în România”.
“Asta înseamnă plan alb, plan roşu. Avem experienţa a ceea ce se întâmplă cu lucrurile aparent banale, hai să ne uităm la Colectiv, nu a funcţionat şi avem cazurile minore de plan alb, plan roşu care apar, care funcţionează până la un anumit nivel, într-o zonă mică. Dar nu avem parte de macro.
E partea asta de critică, şi când scriu, dar un film bun trebuie criticat ca să fie bun, nu ca să supăr, trebuie făcut, asta trebuie făcut.
De la ucraineni avem de învăţat. Experienţa mea în Israel a fost următoarea: secţiile de urgenţă din Israel sunt construite deasupra parcărilor. De ce? Pentru că, în caz de război, se deschide plafonul de jos şi se fac 5 secţii de urgenţă jos, parcările au prize de oxigen, se scot maşinile şi acolo se pun paturi, adică au o capacitate de a intui, de a se adapta la o situaţie”, a precizat medicul.
“Deocamdată, aşa cum e acum, urgenţa la noi este ultima redută care funcţionează în România, aşa cum este, este locul unde tot românul ajunge şi unde are condiţii, doar că trebuie mai mulţi bani în urgenţă, mai mult dezvoltat acest sector, se fac eforturi dar lucrurile acestea trebuie puse într-un context strategic.
În România nu există un focus în aplicarea AI, să discutăm ce ar trebui să facem, cum ar trebui, unde ajută AI partea de prevenţie, de sănătate publică, pe primării, pe spitale, trebuie să fie interconectate cu administraţiile publice locale, nu există, suntem cu ani în urmă şi lucrul ăsta ne va costa bani şi ne va costa vieţi, vieţi de copii, statistic”, a declarat medicul.
În ce situaţie suntem ca stat în cazul în care apar cazuri de ebola la noi? Opinia medicului Horea Timiş, lector management sanitar la UBB Cluj, expert în partea de inteligenţă artificială în administraţie publică: “Multă lume spune să stăm liniştiţi, şi experienţa ne spune că nu trebuie să stăm liniştiţi”
“Cred că ar trebui să fim tot timpul pregătiţi, chiar dacă acum este sau nu este ebola, statul român trebuie să fie pregătit, şi asta este şi în Constituţie, unul dintre articole oferă dreptul la sănătatea cetăţenilor, acesta ar trebui să fie primul lucru. Dincolo de asta, ne amintim un pic de COVID, pentru că aveam nişte profesori care spuneau să stăm liniştiţi şi am stat şi am văzut ce s-a întâmplat. Acum şi cu ebola, multă lume spune să stăm liniştiţi, şi experienţa ne spune că nu trebuie să stăm liniştiţi, dar dincolo de asta, statul român are nişte probleme fundamentale de structură.
El are nişte Direcţii de Sănătate Publică, există un proces de dizolvare a lor. Lucru care… stăm să ne gândim: dacă se întoarce COVIDUL sau ebola sau cine ştie ce alte virusuri, ce facem? Cine vor fi experţii sau unde avem experţii care să zică, cum au fost când a venit COVIDUL: trebuie carantinate anumite localităţi sau trebuie să folosim izolete. Cineva trebuie să spună lucrurile acestea.
Al doilea lucru, aceste centre de sănătate au nişte laboratoare în subordine în care se fac nişte analize coordonate de statul român. Vă reamintesc, toate analizele la apă de pe teritoriul României sunt făcute de direcţiile de sănătate publică în primul rând, sunt singurele care controlează apa pe România, lucru care nu prea este OK”, a explicat medicul.
Strategia în cazul apariţiei unor cazuri de ebola sau situaţii asemănătoare cu aceasta ar trebui să fie fundamentată de Institutele de Sănătate Publică Regionale, spune medicul, care dă exemplul sistemului de sănătate din Marea Britanie. “Avem un stetoscop cu care ne apărăm de ebola şi orice altceva şi restul vine experienţa medicului de a trimite mai departe”, a spus medicul.
“Direcţiile de Sănătate Publică au nişte Institute de Sănătate Publică Regionale, care ar trebui să fie pilonii pe care se fundamentează această protecţie, strategie. Şi ne uităm puţin la alte guverne, cum este NHS în Marea Britanie, unde politica de sănătate este pe institutele de sănătate publică care coordonează politici de sănătate. E un pic complicat, dar ne dăm seama că lipsa asta de experienţă şi expertiză la nivel central generează realitatea din teritoriu.
Orice om care ajunge într-o stare de sănătate decompensată are nişte porţi de intrare în sănătate. Dacă tuşeşte, ajunge la medicul de familie, sau la un centru de permanenţă, este prima linie de apărare, unde dacă există experienţă, expertiză, echipamente, minime, şi vă asigur că nu este pentru că fac şi permanenţă, nu avem, avem un stetoscop cu care ne apărăm de ebola şi orice altceva şi restul vine experienţa medicului de a trimite mai departe.
A doua poartă de intrare sunt unităţile de primiri urgenţe, UPU, CPU, acele locuri importante, strategice, deschise 24 din 24, în care orice om de pe teritoriul acestei ţări intră şi ajunge. Acolo se face un prim consult medical, lucru care ţine din nou de expertiza medicală, de instruire şi de echipamente, trebuie să le avem ca dotare, în unele locuri sunt, în altele vă garantez că nu sunt, iar dacă omul nu tuşeşte într-un anumit fel, ca să fiu pe înţeles, va primi o reţetă, se va întoarce în comunitate, unde va continua diseminarea virusului sau a ceea ce va fi”, a precizat medicul.
Interconectarea Unităţilor de Primiri Urgenţe cu un serviciu de boli infecţioase şi un serviciu de laborator este necesară, crede medicul Horea Timiş. “Depinde unde ajunge cazul, depinde cu cine se întâlneşte, se întâlneşte cu un cadru instruit, cu unul neinstruit, are capacitatea de a identifica sau nu”. Medicul a adus în atenţie şi necesitatea politicilor de prevenţie în România. “Ce uşor aruncăm cu, dau un exemplu, 75 de milioane pe un soft de spital regional (…)75 de milioane de euro niciodată nu s-au dat pe prevenţie la nivel naţional, s-au trimis maximum 2-3 pliante”
“UPU trebuie să fie conectat cu un serviciu de infecţioase şi un serviciu de laborator, în care să fie şi medici pregătiţi pentru că este un diagnostic multidisciplinar. Trebuie să ai strategia bine pusă la punct, ce se întâmplă dacă?
Şi dacă acela începe să se răsfrângă în funcţie de situaţie, în funcţie de spital, în funcţie de dotări…Avem nevoie de politici de sănătate, lucrurile astea care nu ne plac.
Lumea vorbeşte de prevenţie, că prevenţia e cea mai ieftină, să prevenim, să nu tratăm, un pacient care ajunge într-un spital începe să consume bani, dacă ajunge într-o secţie de ATI şi mai decompensat acolo este apogeul consumului financiar.
Ce fac să nu ajung acolo? Asta înseamnă că trebuie să ai nişte redute, nişte unităţi de apărare stratificate exact ca şi în război, în care trebuie să împiedici ca pacientul să nu ajungă în spital, asta fac institutele de sănătate, centrele de permanenţă, medicii de familie, politicile de prevenţie care sunt inexistente.
Ce uşor aruncăm cu, dau un exemplu, 75 de milioane pe un soft de spital regional care nu are nicio finalitate pentru că este făcut pe o tehnologie din ultimii 5 ani dar am achiziţionat că trebuie să punem şi aşa ceva, dar 75 de milioane de euro niciodată nu s-au dat pe prevenţie la nivel naţional, s-au trimis maximum 2-3 pliante.
Până la urmă, trebuie să vedem ce se întâmplă în lume şi de ce nu facem, suntem învăţaţi să construim spitale, să cumpărăm tomografe, RMN-uri, dar lucrurile astea nu previn, astea tratează. Şi atunci România nu are nicio politică de prevenţie. Să ne uităm la rata vaccinării, suntem nr 1 din lumea civilizată, nu din Europa.
Depinde unde ajunge cazul, ăsta e primul lucru, vine la ţară, la comunitate, într-un spital municipal, judeţean, într-unul Universitar. Depinde cu cine se întâlneşte, se întâlneşte cu un cadru instruit, cu unul neinstruit, are capacitatea de a identifica sau nu, dacă are…are echipamentele corespunzătoare care să facă investigaţiile, are un CT, sau poate să trimită la un laborator superior? Sau trebuie să trimită toată lumea la Cantacuzino la Bucureşti să primească confirmarea?
Pe vremuri, o Direcţie de Sănătate avea în subordine un judeţ întreg, conducea fiecare spital, se putea ca o mână de specialişti să conducă mai multe spitale, erau tot aceleaşi spitale care sunt astăzi. Astăzi fiecare spital are propria conducere, direcţie, dacă vrea Secţie de chirurgie îşi face, nu întreabă pe nimeni, mâine îşi face, e un haos administrativ care nu duce nicăieri.
Nu vedem nici la nivel central, în conducere, oameni care să înţeleagă acest fenomen. La UBB Cluj este catedra de sănătate publică şi management sanitar care este foarte interconectată la nivel internaţional cu ce se întâmplă, şi eu predau acolo, nimeni nu ne întreabă cum să facem.
Şi atunci apare un grup de oameni politici care decid nişte legi, ele devin de aplicat, lucrurile ies prost şi atunci ne întrebăm de ce nu funcţionează sistemul, pentru că trebuie să fie specialişti”, a declarat pentru News.ro Dr. Horea Timiş, lector management sanitar la UBB Cluj, expert în partea de inteligenţă artificială în administraţie publică.
Anunțuri gratuite din Maramures