Sunt oameni care lasă în urmă cărți, studii și o carieră. Și sunt oameni care lasă, dincolo de toate acestea, amintirea unui fel aparte de a privi lumea. Ruxandra Ivăncescu, conferențiar universitar la Facultatea de Litere din Brașov, a fost un astfel de om.
Prozatoare, eseistă și cercetătoare, și-a dedicat activitatea literaturii, folclorului, etnologiei și antropologiei culturale. A scris despre memorie, mit și puterea povestirii, explorând felul în care poveștile păstrează experiențe, dau sens lumii și leagă generații. A publicat volume de critică literară și studii etnologice, dar și romane în care istoria, aventura și imaginarul se întâlnesc. Absolventă a Liceului Unirea din Brașov și a Facultății de Filologie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, Ruxandra Ivăncescu a făcut parte din acea categorie de profesori pentru care materia predată nu se oprea la informație. În amfiteatru, avea darul de a transforma miturile și poveștile în lumi în care intrai pur și simplu ascultând-o. Pentru un student, există puține lucruri mai prețioase decât să întâlnească un profesor care îi trezește curiozitatea și îl face să descopere un domeniu cu fascinație.
Am avut privilegiul de a-i fi studentă și îmi amintesc tocmai acest dar al ei: felul în care povestea. Nu am cunoscut-o îndeaproape, dar respectul și admirația au venit firesc, încă de la primele cursuri. Uneori, de atât este nevoie pentru ca un profesor să rămână în memoria unui student: o voce, o poveste spusă cu har și sentimentul că, pentru o vreme, lumea a devenit mai încăpătoare.
Vestea dispariției sale aduce tristețe comunității academice și celor care au cunoscut-o prin cărți sau la catedră. În urma sa rămân activitatea universitară, scrierile și cercetările, dar și această formă mai discretă de moștenire, greu de cuprins într-o biografie, anume ceea ce reușește un profesor să trezească în ceilalți.
Drum lin, doamna profesoară! Vă mulțumesc pentru poveștile care, chiar și peste ani, au rămas vii în amintire!
Anunțuri gratuite din Maramures