DOCUMENT Conducerea Operei Brașov, memoriu în plin scandal: Managerul interimar reacționează public
În urma protestelor de la Opera Brașov, prin care angajații au cerut demisia directorului interimar Lucian Petrean, ( detalii, AICI), managerul instituției brașovene a transmis un memoriu public, explicând obligația legală de a pune în executare măsurile dispuse de autoritățile statului.
Conducerea instituției susține că acțiunile de reorganizare și diminuare a drepturilor salariale vizează exclusiv intrarea în legalitate. Acestea nu reprezintă decizii manageriale discreționare, ci obligații impuse în urma controalelor realizate de Ministerul Culturii, Curtea de Conturi și Serviciul de Audit Public Intern al Municipiului Brașov. Măsurile vin după ce Ministerul Culturii a confirmat oficial statutul instituției ca entitate de interes local, interzicând astfel aplicarea grilelor superioare de salarizare specifice operelor de importanță națională.
Puteți citi memoriul oficial transmis de managerul interimar al Operei Brașov:
OPERA BRASOV
MEMORIU PUBLIC privind obligația legală a conducerii Operei Brașov de a pune în executare măsurile dispuse prin actele oficiale ale autorităților competente ale statului
„Într-un stat de drept, legalitatea nu reprezintă o opțiune administrativă, ci o obligaĘie.
1. Considerații introductive
În ultimele zile, în spațiul public au fost formulate numeroase afirmații referitoare Ia activitatea conducerii Operei Brașov, fiind organizate proteste și fiind lansate acuząții privind măsurile administrative adoptate în cadrul instituției.
În calitate de manager interimar al Operei Brașov, respect fără nici o rezervă dreptul fiecărui angajat de a-și exprima opiniile și de a recurge la forme legale de protest. Acest drept reprezintă o componentă esențială a unei societăți democratice și nu poate fi contestat.
In egală măsură însă, există un alt principiu fundamental al statului de drept, asupra căruia nici o autoritate publică și niciun funcționar public nu poate tranzacționa: obligația respectării legii.
Prezentul document nu urmărește să răspundă unor dispute personale și nici să întrețină o polemică publică,
Scopul său este unul exclusiv instituțional: acela de a prezenta comunității brașovene, angajaților Operei Brașov și opiniei publice împrejurările obiective și obligațiile juridice care au determinat adoptarea măsurilor administrative aflate în prezent în curs de implementare.
Aceste măsuri nu sunt rezultatul unor opțiuni personale ale managerului instituției și nici expresia unei viziuni manageriale proprii,
Ele reprezintă consecința directă a concluziilor formulate de autoritătile competente ale statului român, respectiv:MinisteruI Culturii; Curtea de Conturi a României; Serviciul Audit Public Intern al Municipiului Brașov.
Fiecare dintre aceste autorități, acționând independent și în limitele competențelor conferite de lege, a analizat activitatea Operei Brașov și a constatat existența unor neconformități care impun măsuri obligatorii de remediere.
Acest fapt este esențial,
In spațiul public s-a încercat acreditarea ideii că actuala conducere ar fi decis, în mod discreționar, diminuarea unor drepturi salariale, reorganizarea instituției sau modificarea organigramei,
O asemenea prezentare este incompletă și induce în eroare.
Conducerea Operei Brașov nu pune în executare propria vointă.
Conducerea Operei Brașov pune în executare obligațiile rezultate din actele oficiale ale autorităților competente ale statului.
Într-o instituție publică, legalitatea nu poate fi negociată și nici suspendată în funcție de gradul de popularitate al măsurilor necesare pentru respectarea acesteia.
Managerul unei instituții publice nu are libertatea de a alege între aplicarea și neaplicarea legii.
El are obligația legală de a o pune în executare,
Acesta este cadrul juridic în care trebuie analizate toate măsurile adoptate în cadrul Operei Brașov.
2. Situația juridică a Operei Brașov nu este rezultatul unei interpretări personale, ci al concluziilor convergente formulate de trei autorități publice independente
Una dintre cele mai importante clarificări care trebuie făcute privește originea măsurilor aflate astăzi în dezbatere publică.
Aceste măsuri nu au fost generate de Inițiativa conducerii institutiei.
Ele sunt consecința unor verificări succesive realizate de autorități publice diferite, fiecare exercitând atribuții distincte prevăzute de lege.
Ministerul Culturii a analizat statutul juridic al Operei Brașov și cadrul legal aplicabil salarizării personalului.
Serviciul Audit Public Intern al Municipiului Brașov a verificat modul de organizare și funcționare a instituției, legalitatea structurii organizatorice și eficiența utilizării resurselor publice.
Curtea de Conturi a României a verificat legalitatea utilizării fondurilor publice și modul de stabilire a drepturilor salariale.
Este deosebit de relevant faptul că aceste trei autorități au acționat independent una de cealaltă.
Ele nu au desfășurat un control comun.
Nu și-au coordonat concluziile.
Nu au avut aceeași competență materială.
Cu toate acestea, fiecare dintre ele a identificat, din perspectiva propriilor atribuții, existența unor situații care impuneau măsuri de intrare în legalitate.
Această convergență a concluziilor are o semnificație juridică deosebită.
Nu discutăm despre opinia managerului.
Nu discutăm despre poziția Primăriei Municipiului Brașov.
Nu discutăm despre o interpretare administrativă izolată.
Discutăm despre concluzii formulate de trei autorități publice distincte, fiecare dintre acestea exercitând atribuții conferite de lege și fiecare confirmând, prin propriile constatări, necesitatea adoptării unor măsuri de remediere.
Acesta este motivul pentru care prezentul memoriu nu solicită opiniei publice să acorde încredere afirmațiilor managerului. Solicită doar analizarea documentelor oficiale întocmite de autoritățile statului.
Aceste documente constituie fundamentul tuturor măsurilor adoptate ulterior de Opera Brasov.
Acesta este elementul central pe care opinia publică trebuie să îl înțeleagă înainte de orice altă discuție privind salarizarea, reorganizarea instituției sau protestele desfășurate în ultimele zile.
3. Statutul juridic al Operei Brașov și concluziile Ministerului Culturii
Orice analiză obiectivă a situației existente în cadrul Operei Brașov trebuie să pornească de la o întrebare esențială: Care este statutul juridic al instituției și care este regimul legal de salarizare aplicabil acesteia?
Răspunsul la această întrebare nu poate fi dat nici de conducerea Operei Brașov, nici de Primăria Municipiului Brașov și nici de angajații instituției.
Acesta aparține autorității publice centrale competente în domeniul culturii, respectiv Ministerului Culturii, instituția abilitată să interpreteze și să aplice cadrul normativ privind organizarea și funcționarea instituțiilor publice de spectacole.
În urma solicitărilor formulate în cadrul verificărilor administrative desfășurate la Opera Brașov, Ministerul Culturii a comunicat oficial punctul său de vedere cu privire la statutul juridic al instituției.
Concluzia Ministerului este lipsită de orice echivoc.
Opera Brașov funcționează ca instituție publică de spectacole aflată în subordinea Consiliului Local al Municipiului Brașov și nu este încadrată în categoria instituțiilor de spectacole sau concerte de importanță națională, statut care, potrivit legislației în vigoare, poate fi conferit exclusiv prin hotărâre a Guvernului.
Ministerul a precizat că, până la data emiterii adresei oficiale, nu exista nicio hotărâre a Guvernului României prin care Opera Brașov să fi dobândit statutul de instituție de spectacole de importanță națională.
Această precizare are o importanță juridică fundamentală.
Ea stabilește fără echivoc că regimul juridic aplicabil Operei Brașov este cel corespunzător instituțiilor publice de spectacole aflate în subordinea autorităților administrației publice locale si nu cel rezervat instituțiilor de importanță națională.
Prin urmare, problema aflată astăzi în dezbaterea publică nu privește oportunitatea unei politici salariale promovate de actuala conducere, ci respectarea cadrului legal rezultat din statutul juridic real al instituției.
Acest aspect trebuie subliniat cu fermitate.
Actuala conducere a Operei Brașov sau a Primăriei Municipiului Brașov nu a modificat statutul juridic al instituției.
Actuala conducere a Operei Brașov sau a Primăriei Municipiului Brașov nu a decis reclasificarea Operei Brașov.
Actuala conducere a Operei Brașov sau a Primăriei Municipiului Brașov nu a reinterpretat legea.
Într-o instituție publică, existența unei practici administrative anterioare nu poate prevala asupra dispozițiilor legii și nici asupra interpretării oficiale comunicate de autoritatea competentă.
Legalitatea unei măsuri administrative nu se apreciază prin raportare la durata unei practici, ci prin raportare la conformitatea acesteia cu normele juridice aplicabile.
In consecință, faptul că un anumit regim de salarizare a fost aplicat într-o perioadă anterioară nu este de natură să confere acelui regim caracter legal dacă acesta nu corespunde statutului juridic al instituției.
Această concluzie avea să fie confirmată ulterior și de celelalte autorități de control.
Astfel, atât Serviciul Audit Public Intern al Mumcipiului Brașov, cât și Curtea de Conturi a României au reținut, în urma propriilor verificări, că salarizarea personalului a fost realizată prin raportare la un regim juridic care nu corespundea statutului legal al Operei Brașov.
Rezultă, așadar, că punctul de vedere exprimat de Ministerul Culturii nu constituie o opinie izolată și nici fundamentul exclusiv al măsurilor adoptate de actuala conducere.
El reprezintă prima verigă dintr-un lanț de constatări succesive formulate de autorităti publice diferite, toate convergând către aceeașł concluzie: activitatea instituției trebuia reașezată în limitele cadrului legal corespunzător statutului său juridic.
În aceste condiții, susținerea potrivit căreia actuala conducere ar fi diminuat în mod arbitrar drepturile salariale ale personalului nu corespunde realității juridice.
Ceea ce este prezentat în spațiul public drept O „reducere salarială” reprezintă, în realitate, efectul juridic al alinierii sistemului de salarizare la statutul legal al instituției, astfel cum acesta a fost confirmat de Ministerul Culturii și ulterior verificat de celelalte autorități competente.
Este esențial ca această distincție să fie înțeleasă.
Nu discutăm despre retragerea unor drepturi acordate în mod legitim.
Discutăm despre obligația unei instituții publice de a înceta aplicarea unui regim juridic pe care autoritățile competente au apreciat că nu îl justifică statutul legal al institutiei.
Această obligație nu derivă dłn voința managerului și nici din opțiunea autorității tutelare.
Ea derivă din lege și din actele oficiale emise de autoritățile competente ale statului român.
Orice analiză a măsurilor adoptate ulterior trebuie realizată pornind de la această premisă juridică fundamentală.
Statutul juridic al unei instituții publice nu poate fi stabilit prin percepții, prin practici administrative sau prin voința conducerii, ci exclusiv prin lege.
4. Constatările Curții de Conturi privind salarizarea personalului, utilizarea fondurilor publice și obligațiile legale ale conducerii instituției
Dacă punctul de vedere al Ministerului Culturii a clarificat statutul juridic al Operei Brașov, controlul efectuat de Curtea de Conturi a României a avut rolul de a verifica efectele concrete pe care aplicarea unui regim juridic necorespunzător le-a produs asupra modului de administrare a fondurilor publice.
Acest aspect este deosebit de important.
Curtea de Conturi nu analizează oportunitatea unor decizii manageriale și nu formulează aprecieri privind activitatea artistică a unei instituții.
Rolul său constituțional este acela de a verifica dacă fondurile publice au fost administrate cu respectarea legii și dacă cheltuielile efectuate au avut un temei legal.
In exercitarea acestei competențe, Curtea de Conturi a efectuat un audit asupra activității Operei Brașov și a analizat, între altele, modalitatea de stabilire și acordare a drepturilor salariale ale personalului.
Concluziile raportului sunt clare.
Pornind de Ia statutul juridic al instituției, auditorii au constatat că Opera Brașov a aplicat personalului o grilă de salarizare corespunzătoare instituțiilor de spectacole de importanță națională, deși Instituția nu deține un asemenea statut.
In urma verificărilor efectuate asupra eșantionului analizat (pentru 30 de salariati) Curtea de Conturi a constatat efectuarea unor plăți fără bază legală în cuantum de 2.405.087 lei, aferente perioadei 1 aprilie 2023 — 31 decembrie 2025.
Raportul reține că aplicarea unei grile de salarizare necorespunzătoare nu a influențat exclusiv salariile de bază.
Ea a avut efect asupra tuturor drepturilor calculate în funcție de acestea, inclusiv asupra sporurilor, indemnizațiilor, concediilor de odihnă, concediilor medicale și obligațiilor fiscale aferente.
Prin urmare, nu ne aflăm în prezența unei simple diferențe de interpretare privind cuantumul unor salarii.
Constatarea Curții de Conturi privește mecanismul de salarizare în ansamblul său și efectele financiare produse asupra utilizării fondurilor publice.
Această concluzie are consecințe juridice directe,
În raportul de audit, Curtea de Conturi nu s-a limitat la descrierea situației constatate.
Ea a dispus măsuri concrete de remediere, între care: stabilirea întinderii integrale a prejudiciului; extinderea verificărilor asupra întregului personal; recalcularea drepturilor salariale acordate; regularizarea obligațiilor fiscale; recuperarea sumelor apreciate ca fiind plătite fără bază legală.
Aceste măsuri nu au caracter consultativ.
Ele nu reprezintă recomandări facultative și nici sugestii adresate conducerii instituției. Ele constituie obligații rezultate din actul de control, a căror punere în executare revine conducerii Operei Brașov.
In acest context trebuie înțeleasă decizia privind reașezarea salarizării personalului pe grila corespunzătoare statutului juridic al instituției.
Această măsură nu reprezintă expresia unei opțiuni manageriale și nici rezultatul unei politici administrative proprii.
Ea constituie modalitatea prin care instituția a început punerea în aplicare a obligațiilor stabilite prin actele de control.
Este important ca opinia publică să distingă între două planuri juridice complet diferite. Primul privește existența sau inexistența dreptului fiecărui salariat de a contesta în instanță măsurile administrative care îl privesc.
Acest drept este garantat de lege și nimeni nu îl contestă.
Al doilea privește obligația conducerii instituției de a pune în executare măsurile dispuse de Curtea de Conturi.
Această obligație este la rândul ei prevăzută de lege și nu poate fi înlăturată prin proteste, prin presiune publică sau prin inacțiune administrativă.
Cele două planuri juridice nu trebuie confundate,
Exercitarea dreptului la acțiune în justiție de către un salariat nu suspendă obligația
instituției de a respecta măsurile dispuse prin actele de Control.
In egală măsură, existența unor nemulțumiri generate de aceste măsuri nu poate justifica menținerea unei situații pe care autoritatea constituțională competentă a calificat-o ca fiind lipsită de bază legală.
Raportul Curții de Conturi relevă și alte aspecte privind administrarea fondurilor publice, inclusiv verificări referitoare la acordarea unor drepturi de autor, evidența timpului de muncă, utilizarea autoturismelor instituțieł și efectuarea unor cheltuieli considerate nelegale, pentru care au fost dispuse măsuri specifice de remediere și, după caz, de recuperare a sumelor constatate.
Nu aceste aspecte constituie obiectul principal al prezentului memoriu.
Ele sunt relevante însă dintr-o altă perspectivă.
Demonstrează că raportul Curții de Conturi nu s-a limitat la analiza unei singure operațiuni administrative, ci a identificat mai multe situații care necesitau măsuri de intrare în legalitate.
Mai mult decât atât, un element de o importanță deosebită îl constituie faptul că, în cadrul procedurii desfășurate ulterior controlului, reprezentanții Operei Brașov și-au însușit constatările și măsurile dispuse de Curtea de Conturi, fără a formula obiecțiuni asupra acestora.
Această împrejurare are o semnificație juridică ap e.
Ea demonstrează că măsurile aflate astăzi în curs de implementare nu reprezintă rezultatul unei reevaluări ulterioare realizate de actuala conducere, ci punerea în executare a unor obligații asumate instituțional în urma finalizării controlului.
In aceste condiții, conducerea Operei Brașov nu se află în situația de a alege între aplicarea și neaplicarea măsurilor dispuse.
Singura conduită compatibilă cu principiul legalității este aceea de a pune integral în executare constatările și măsurile dispuse prin actele autorităților competente.
A proceda diferit ar însemna perpetuarea unei situații pe care Curtea de Conturi a apreciat-o ca fiind neconformă cu legea și ar expune instituția și persoanele responsabile unor noi consecințe juridice.
Acesta este motivul pentru care măsurile adoptate de Opera Brașov nu trebuie analizate prin prisma popularității lor, ci exclusiv prin prisma obligației legale de conformare la actele oficiale ale autorităților statului.
Intr-un stat de drept, respectarea unei măsuri dispuse de autoritatea competentă nu reprezintă o opțiune administrativă.
Ea reprezintă o obligație legală.
Curtea de Conturi nu a constatat doar existența unor nelegalități. A dispus și măsurile obligatorii pentru înlăturarea lor.
5. Constatările Auditului Public Intern privind structura organizatorică a instituției și necesitatea reorganizării administrative
Pe lângă aspectele referitoare la regimul de salarizare, activitatea Operei Brașov a făcut obiectul unei analize distincte realizate de Serviciul Audit Public Intern al Municipiului Brașov, având ca obiect organizarea și funcționarea instituției, structura administrativă, repartizarea atribuțiilor și eficiența utilizării resurselor umane și financiare.
Spre deosebire de Curtea de Conturi, care a analizat în principal legalitatea utilizării fondurilor publice, auditul intern a urmărit dacă organizarea instituției corespunde principiilor legalității, eficienței administrative și bunel gestiuni a resurselor publice.
Concluziile raportului Sunt relevante nu doar prin observațiile formulate, ci și prin perspectiva din care acestea au fost realizate.
Auditul nu a analizat persoane.
Nu a evaluat valoarea profesională a artiștilor sau a personalului administrativ.
Nu a formulat aprecieri asupra activității individuale a angajaților
Analiza s-a concentrat asupra modului în care instituția era organizată și asupra măsurii în care structura Organizatorică existentă răspundea exigențelor unei administrații publice eficiente și conforme cu actele administrative aprobate de autoritatea deliberativă.
In urma verificărilor efectuate, raportul de audit a identificat existența unor necorelări între organigramă, statul de funcții și structura efectivă de personal, precum și suprapuneri de atribuții între unele funcții de conducere și compartimente administrative.
Totodată, auditorii au evidențiat existența unor structuri care necesitau reevaluare din perspectiva eficienței administrative și a utilizării corespunzătoare a resurselor publice.
Aceste constatări trebuie înțelese în contextul specific al unei instituții publice.
Organigrama unei instituții publice nu constituie un scop în sine și nici un mecanism destinat conservării unei anumite structuri administrative.
Ea reprezintă instrumentul prin care autoritatea publică organizează serviciul public astfel încât acesta să funcționeze legal, eficient și cu utilizarea responsabilă a resurselor financiare puse la dispoziție de contribuabili.
Prin urmare, modificarea unei organigrame nu reprezintă, prin ea însăși, o sancțiune și nici expresła unei opțiuni personale a managerului.
Reorganizarea constituie un instrument legal de management administrativ, utilizat ori de câte ori structura existentă nu mai corespunde exigențelor de legalitate, eficiență sau oportunitate administrativă.
In cazul Operei Brașov, analiza structurii organizatorice nu a fost inițiată pentru a justifica desființarea unor posturi și nici pentru a afecta activitatea artistică a instituției.
Ea a fost determinată de constatările formulate prin raportul de audit și de obligația conducerii de a evalua dacă actuala organizare răspunde cerințelor rezultate din actele de control.
Pornind de la aceste concluzii, conducerea instituției a procedat Ia elaborarea unei analize administrative privind structura organizatorică, având în vedere, în principal, eliminarea suprapunerilor de atribuții, simplificarea nivelurilor decizionale și corelarea organigramei cu necesitățile reale de funcționare ale institutiei.
In acest context a fost întocmită nota de fundamentare privind reorganizarea Operei Brașov, document care are la bază analiza atribuțiilor fiecărui compartiment și evaluarea
necesității menținerii fiecărei funcții în raport cu obiectivele instituției și cu recomandările formulate de auditorii interni.
Propunerile privind reorgamzarea administrativă nu urmăresc diminuarea capacității artistice a Operei Brașov și nici afectarea programului minimal de spectacole.
Dimpotrivă, acestea urmăresc consolidarea funcționării instituției prin eliminarea disfuncționalităților administrative identificate și prin utilizarea eficientă a resurselor publice.
Este important să se înțeleagă că reorganizarea unei instituții publice nu poate fi analizată exclusiv prin prisma impactului asupra persoanelor care ocupă anumite funcții.
Ea trebuie analizată în primul rând din perspectiva interesului public și a obligației autorității de a organiza serviciul public în condiții de legalitate, eficiență și responsabilitate financiară.
In acest sens, propunerile de reorganizare formulate la nivelul Operei Brașov nu constituie măsuri arbitrare și nici decizii adoptate ca reacție la protestele existente în instituție.
Ele reprezintă rezultatul unui proces administrativ început anterior, fundamentat pe concluziile raportului de audit și dezvoltat prin analiza internă realizată la nivelul conducerii instituției.
În egală măsură, reorganizarea nu poate fi interpretată ca o evaluare a valorii profesionale a persoanelor afectate.
Valoarea artistică, experiența profesională și contribuția fiecărui angajat la prestigiul Operei Brașov sunt aspecte distincte de necesitatea reorganizării administrative.
O instituție publică poate avea profesioniști de excepție și, în același timp, poate necesita o restructurare administrativă determinată de concluziile organelor de control.
Cele două realități nu se exclud.
Dimpotrivă, ele trebuie armonizate astfel încât performanța artistică să fie susținută de o structură administrativă legală, eficientă și sustenabilă.
In acest context trebuie analizate și propunerile privind desființarea unor funcții de conducere și a unor posturi de execuție.
Aceste măsuri nu au fost fundamentate pe criterii personale și nu reprezintă expresia unei opțiuni discreționare a managerului.
Ele rezultă din analiza obiectivă a atribuțiilor, a necesității fiecărui post în structura instituției și din obligația de a pune în acord organizarea administrativă cu concluziile formulate de auditul intern și cu exigențele unei gestiuni responsabile a fondurilor publice,
Conducerea Operei Brașov este pe deplin conștientă că orice reorganizare generează mgrijorări și poate produce nemulțumiri.
Acest lucru este firesc.
Cu toate acestea, într-o instituție publică, criteriul determinant nu poate fi evitarea oricărei nemultumiri, ci respectarea legii și organizarea serviciului public în interesul comunitătii.
Acesta este principiul care a stat la baza tuturor demersurilor administrative întreprinse în procesul de reorganizare a Operei Brașov și acesta va continua să guverneze activitatea instituției în perioada următoare.
Reorganizarea unei instituții publice nu reprezintă o sancțiune aplicată unor persoane, ci exercitarea obligației legale de organizare eficientă a serviciului public.
În dreptul public, inacțiunea poate fi la fel de nelegală ca acțiunea.
Este un principiu foarte puternic.
Adică nu doar emiterea unui act ilegal atrage răspunderea.Și refuzul de a pune în executare un act obligatoriu atrage răspunderea.
6. Obligațiile legale ale managerului unei instituții publice și imposibilitatea ignorării actelor oficiale de control
In spațiul public s-a afirmat în repetate rânduri că actuala conducere a Operei Brașov ar fi putut evita măsurile care au generat nemulțumiri în rândul unei părți a personalului și că soluția ar fi fost menținerea situației existente până la clarificarea tuturor disputelor.
O asemenea afirmație ignoră însă un principiu fundamental al dreptului administrativ și al funcționării autorităților publice,
Managerul unei instituții publice nu exercită atribuțiile funcției în baza unor preferințe personale și nici nu dispune de libertatea de a alege ce dispoziții legale aplică și pe care le ignoră.
Exercitarea unei funcții publice presupune respectarea strictă a obligațiilor stabilite de lege și punerea în executare a actelor emise de autoritățile competente.
Acesta este principiul care guvernează întreaga activitate a administrației publice.
În dreptul public, legalitatea nu constituie un obiect al negocierii.
Ea reprezintă limita în interiorul căreia orice autoritate publică îsi exercită competențele.
Această obligație revine în egală măsură conducătorilor instituțiilor publice, indiferent de domeniul în care acestea funcționează și ‘indiferent de dificultatea măsurilor pe care sunt obligați să le adopte.
în cazul Operei Brașov, obligațiile managerului nu rezultă dintr-o apreciere subiectivă asupra oportunității reorganizării instituției sau a modificării sistemului de salarizare,
Ele rezultă direct din actele oficiale emise de Ministerul Culturii, Curtea de Conturi a României și Serviciul Audit Public Intern al Municipiului Brașov.
Aceste acte au stabilit existența unor neconformități și au impus măsuri concrete de remediere.
În acest context, conducerea instituției nu se mai află în situația de a decide dacă este sau nu oportună punerea lor în aplicare.
Obligația de executare decurge chiar din natura juridică a actelor de control și din principiul legalității care guvernează administrația publică.
A susține că managerul ar fi trebuit să ignore aceste concluzii sau să amâne aplicarea lor în considerarea opoziției manifestate de o parte dintre angajați echivalează, în realitate, cu solicitarea adresată unei autorități publice de a nu-și îndeplini obligațiile legale.
O asemenea conduită nu este compatibilă cu exercitarea unei funcții de conducere întro instituție publică.
Mai mult decât atât, dreptul administrativ consacră un principiu adesea ignorat în dezbaterea publică: inacțiunea unei autorități poate fi la fel de nelegală ca emiterea unui act administrativ contrar legii.
Nerespectarea obligației de a pune în executare măsurile dispuse prin actele de control
nu reprezintă o simplă opțiune managerială.
Ea poate genera răspunderea persoanelor care, deși aveau obligația legală de a acționa,
au ales să mențină o situație apreciată de autoritățile competente ca fiind neconformă cu legea.
Acesta este motivul pentru care conducerea Operei Brașov nu putea limita analiza exclusiv la impactul social al măsurilor dispuse.
Ea avea obligația de a analizeze și consecințele juridice ale nepunerii lor în executare.
Aceste consecințe nu priveau doar instituția.EIe prłveau și răspunderea personală a celor care exercită atribuții de conducere.
In administratia publică, mandatul unui manager nu conferă dreptul de a suspenda aplicarea legii.
El conferă obligația de a asigura respectarea acesteia.
Ințeleg pe deplin că măsurile de intrare în legalitate pot genera îngrijorare, nemultumire și chiar opoziție.
Aceste reacții sunt firești atunci când schimbările afectează interese legitime sau așteptări construite în timp.
Dar tocmai în asemenea momente se verifică diferența dintre administrarea unei instituții publice și conducerea unei organizații private.
In sectorul public, criteriul determinant nu este popularitatea unei măsuri.
Criteriul determinant îl reprezintă legalitatea acesteia.
Niciun manager nu poate justifica menținerea unei situații considerate nelegale prin invocarea faptului că măsurile de remediere sunt nepopulare,
Acceptarea unei asemenea logici ar însemna transformarea obligațiilor legale în simple opțiuni administrative și ar lipsi de efect activitatea autorităților de control institułte tocmai pentru garantarea respectării legii.
Acesta este motivul pentru carc actuala conducere a Operei Brașov a înțeles să trateze cu maximă seriozitate concluziile formulate de Ministerul Culturii, de Curtea de Conturi și de Auditul Public Intern.
Punerea lor în executare nu reprezintă o alegere.
Reprezintă îndeplinirea unei obligații legale.
In același timp, conducerea instituției este conștientă că respectarea legii nu exclude dialogul.
Nu exclude comunicarea.
Nu exclude identificarea unor soluții administrative care să reducă efectele sociale ale măsurilor adoptate.
Dialogul cu angajații este și va rămâne deschis.
Ceea ce nu poate face însă obiectul negocierii este obligatia instituției de a respecta legea și de a pune în executare actele oficiale ale autorităților competente.
Acesta este cadrul juridic în care trebuie analizată întreaga activitate a actualei conduceri.
Nu prin raportare la popularitatea decłziilor adoptate.
Nu prin raportare la presiunile existente la un moment dat.
Ci exclusiv prin raportare la obligația legală de a administra o instituție publică în conformitate cu legea.
Intr-un stat de drept, managerul unei instituții publice nu răspunde pentru faptul că pune în executare legea.
El ar răspunde dacă ar refuza să o facă.
In administrația publică nu există dreptul de a alege între aplicarea și neaplicarea legii. Există doar obligația de a o pune în executare.
7. Despre protestele din cadrul Operei Brașov și necesitatea separării dreptului la protest de obligația instituției de a respecta legea
Protestele desfășurate în cadrul Operei Brașov au generat un interes legitim al opiniei publice și au adus în atenție nemultumirile exprimate de o parte dintre angajații instituției cu privire la măsurile administrative adoptate în ultimele luni.
Într-o societate democratică, dreptul la liberă exprimare și dreptul la protest constituie drepturi fundamentale, garantate de Constituția României și de instrumentele internaționale privind protecția drepturilor omului.
Actuala conducere a Operei Brașov respectă pe deplin exercitarea acestor drepturi și nu contestă legitimitatea exprimării unor opinii critice cu privire la activitatea managerială sau la consecințele unor măsuri administrative.
Existența unor puncte de vedere diferite într-o instituție publică nu reprezintă, prin ea însăși, o situație anormală.
Dialogul, dezbaterea și exprimarea unor opinii divergente fac parte din viața oricărei instituții democratice.
In egală măsură însă, este necesară delimitarea clară între două planuri juridice distincte, care nu trebuie confundate.
Primul privește dreptul fiecărui angajat de a-și exprima nemulțumirea și de a utiliza mijloacele legale de protest.
Acest drept este incontestabil și trebuie respectat.
Cel de-al doilea privește obligația instituției și a conducerii acesteia de a pune în executare actele oficiale emise de autoritățile competente ale statului.
Această obligație este la rândul său imperativă și nu poate fi înlăturată prin existența unor proteste sau prin amploarea reacțiilor publice,
Într-un stat de drept, aceste două principii coexistă.
Exercitarea dreptului la protest nu suspendă aplicarea legii.
După cum aplicarea legii nu poate constitui, prłn ea însăși, o negare a dreptului la protest,
Această distincție este esențială pentru înțelegerea situației existente la Opera Brașov.
Măsurile privind reașezarea salarizării în limitele cadrului legal și reorganizarea structurii administrative au fost generate de concluziile formulate de Ministerul Culturii, Curtea de Conturi și Serviciul Audit Public Intern, nu de protestele angajaților și nici de relațiile existente între conducerea instituției și personal.
In același timp, protestele organizate ulterior nu pot modifica obligațiile juridice care revin conducerii institutiei.
În administrația publică, legalitatea nu este supusă aprobării prin consens și nici nu poate fi suspendată prin opoziția manifestată față de măsurile necesare pentru respectarea acesteia.
Acesta este un principiu care protejează nu doar autoritățile publice, ci Șl interesul general al comunității.
Este firesc ca măsurile de intrare în legalitate să genereze preocupări în rândul persoanelor direct afectate.
Este firesc ca modificarea unor drepturi salariale sau reorganizarea unei instituții să producă reacții emoționale și profesionale.
Conducerea Operei Brașov privește aceste reacții cu respect și înțelegere. În același timp însă, este necesar ca dezbaterea publică să se desfășoare pe baza tuturor elementelor de fapt și de drept, nu doar a efectelor produse de măsurile adoptate.
Opinia publică are dreptul să cunoască nu numai consecințele măsurilor administrative, ei și cauzele juridice care au determinat adoptarea lor.
In lipsa acestei perspective complete, există riscul ca întreaga dezbatere să fie redusă la efectele imediate ale unor decizii, fără a se analiza obligațiile legale care au făcut necesară adoptarea acestora.
In egală măsură, trebuie subliniat faptul că actuala conducere nu pune în discuție dreptul fiecărui salariat de a contesta în fața instanțelor competente măsurile administrative care îl privesc.
Acesta este cadrul firesc și legal în care asemenea diferende trebuie soluționate.
Instanțele judecătorești sunt singurele autorități competente să stabilească legalitatea unor măsuri individuale atunci când acestea sunt contestate.
Până la pronunțarea unor hotărâri definitive, conducerea instituției are msă obligația de a acționa în conformitate cu legea și cu actele de control aflate în vigoare.
Cele două mecanisme juridice nu se exclud.
Ele funcționează în paralel și se completează reciproc.
Respectarea dreptului la protest și a dreptului de acces la justiție nu poate conduce la suspendarea obligațiilor administrative care incumbă instituției.
În același timp, respectarea obligațiilor administrative nu împiedică exercitarea căilor legale prin care orice persoană își poate apăra drepturile și interesele legitime.
Acesta este echilibrul pe care un stat de drept este dator să îl păstreze.
Actuala conducere a Operei Brașov își exprimă disponibilitatea de a continua dialogul instituțional cu reprezentanții salariaților și de a identifica, în limitele legii, soluțiile cele mai potrivite pentru diminuarea efectelor sociale ale măsurilor de reorganizare și de reașezare a salarizării.
Dialogul este întotdeauna posibil,
Renunțarea la respectarea legii nu este.
Înțelegerea, comunicarea și respectul reciproc trebuie să caracterizeze relațiile dintre conducerea instituției și angajații acesteia.
Aceste valori nu pot exista însă decât în interiorul cadrului legal care guvernează activitatea oricărei instituții publice.
Opera Brașov are nevoie de stabilitate, de încredere și de colaborare.
Dar, înainte de toate, are nevoie ca activitatea sa să se desfășoare în deplină conformitate cu legea.
Numai pe acest fundament poate fi construit un dialog autentic și poate fi protejat prestigiul unei instituții culturale care aparține întregii comunități brașovene.
Instituțiile publice există pentru a servi interesul public, iar primul serviciu pe care îl datorează comunității este respectarea legii.
8. Concluzii
Opera Brașov este una dintre instituțiile culturale reprezentative ale Municipiului Brasov.
Prestigiul său nu aparține unei persoane, unei conduceri sau unei generații de artiști,
El este rezultatul muncii, talentului și dedicării tuturor celor care, de-a lungul timpului, au contribuit la construirea acestei instituții și la consolidarea încrederii de care se bucură în rândul publicului,
Din acest motiv, orice decizie administrativă care privește Opera Brașov trebuie analizată cu responsabilitate, echilibru și respect față de interesul public.
Actuala conducere nu contestă dreptul angajaților de a-și exprima nemulțumirile și nici dificultățile pe care măsurile de intrare în legalitate le pot genera pentru o parte dintre aceștia.
Aceste preocupări sunt firești și trebuie tratate cu respect, deschidere și disponibilitate pentru dialog.
în egală măsură însă, conducerea instituției nu poate ignora obligațiile care îi revin în urma actelor oficiale emise de autoritățile competente ale statului.
Ministerul Culturii a clarificat statutul juridic al Operei Brașov.
Curtea de Conturi a constatat existența unor situații apreciate ca fiind fără bază legală și a dispus măsuri concrete pentru remedierea acestora.
Serviciul Audit Public Intern al Municipiului Brașov a identificat disfuncționalități privind organizarea instituției și a fundamentat necesitatea reevaluării structurii administrative.
Aceste acte oficiale reprezintă fundamentul juridic al măsurilor adoptate de conducerea Operei Brașov.
Elc nu exprimă puncte de vedere personale și nu constituie opțiuni manageriale.
Ele exprimă concluziile autorităților publice competente și generează obligații legale pe care conducerea institutiei este datoare să le pună în executare.
Într-un stat de drept, respectarea legii nu este facultativă.
Ea nu poate depinde de gradul de acceptare publică a unei măsuri și nu poate ‘fi suspendată în funcție de dificultățile pe care aplicarea acesteia Ie presupune.
Legalitatea reprezintă fundamentul pe care Se construiește încrederea cetățenilor în instituțiile publice și garanția că resursele publice sunt administrate în interesul comunității.
Acesta este motivul pentru care actuala conducere a Operei Brașov și-a asumat punerea în aplicare a măsurilor rezultate din actele de control, chiar și atunci când acestea presupun decizii dificile și generează nemulțumiri.
Această conduită nu exprimă lipsă de respect față de angajați. Dimpotrivă.
Respectul autentic față de profcsioniștii unei instituții publice presupune asigurarea unui cadru de funcționare legal, transparent și sustenabil, capabil să protejeze pe termen lung atât interesele personalului, cât și interesele comunității pe care instituția o deservește.
Conducerea Operei Brașov rămâne deschisă dialogului instituțional și identificării tuturor soluțiilor pe care legea le permite pentru diminuarea efectelor sociale ale măsurilor adoptate.
Dialogul, cooperarea și respectul reciproc trebuie să rămână principiile care guvernează relațiile dintre conducerea instituției și colectivul artistic și administrativ.
În același timp, dialogul nu poate avea ca obiect renunțarea la respectarea legii.
NiC1 0 autoritate publică nu poate negocia aplicarea normelor legale și nici nu poate transforma obligațiile rezultate din actele oficiale de control în Simple opțiuni administrative.
Opera Brașov are nevoie de stabilitate.
Are nevoie de încrederea publicului.
Are nevoie de solidaritatea celor care îi slujesc misiunea culturală,
Dar, înainte de toate, are nevoie de un fundament juridic solid, de o administrare responsabilă a fondurilor publice și de respectarea principiilor care guvernează activitatea oricărei instituții publice.
Conflictul actual va trece.
Controversele momentului vor rămâne, inevitabil, în trecut.
Ceea ce trebuie să rămână este însă o instituție mai puternică, administrată în deplină legalitate, capabilă să își îndeplinească misiunea culturală în beneficiul comunității brașovene și al publicului care îi trece pragul.
Acesta este obiectivul pe care actuala conducere și l-a asumat și pe care îl va urmări cu respect față de lege, față de instituție și față de toți cei care contribuie, prin munca lor, la existența și prestigiul Operei Brașov.
In administrația publică, deciziile pot fi apreciate sau contestate.
Ele pot fi discutate, criticate și supuse controlului Instanțelor competente.
Există însă un principiu care nu poate fi relativizat și care trebuie să rămână reperul oricărei autorități publice:
Legea nu este un obstacol în calea administrației. Legea este temelia pe care administratia își exercită legitimitatea.
Acesta este principiul care a călăuzit măsurile adoptate de conducerea Operei Brașov și acesta va continua să reprezinte criteriul fundamental al tuturor deciziilor administrative viitoare”.
Manager interimar Opera Brașov
LUCIAN PETREAN
Anunțuri gratuite din Maramures