Articol disponibil în:
Am primit de la un cadru didactic cunoscut și foarte competent un text despre examenul dat de cei care au vrut să fie directori de școli în Harghita, unde, din 61 de candidați, 20 au picat.
O să vă redăm mai jos integral textul primit, care e un text de prea mult bun-simț, așa că îi facem noi o introducere.
Testul dat de cei care au pretenții de directori de școli în Harghita nu are nicio treabă cu etnia sau limba, ci doar cu competența. Cei care au picat acest test nu doar că nu ar trebui să fie directori, ci ar trebui să li se interzică să mai apară în fața unei clase de elevi, dacă sunt așa de incompetenți.
Testul a fost atât de ușor încât subsemnatul, cel care semnează articolul, l-am dat în timp ce lucram pe calculator la altceva. L-am dat așa, în joacă, și am luat nota 7, cu 14 răspunsuri corecte din 20. Asta nu înseamnă că eu sunt deștept, căci eu habar nu am de management educațional. Înseamnă că cei care l-au picat sunt cel puțin analfabeți funcțional.
Este de neacceptat ca eu, care nu aș fi bun nici de femeie de serviciu într-o școală, că nu știu cum să fac curat și ce detergenți să folosesc, să iau acest test, iar un cadru didactic să îl pice. Eu, în locul unui astfel de cadru didactic, aș demisiona pe loc, iar cei care nu o fac înseamnă că nu mai au simțul ridicolului.
Mai departe, vă redăm textul primit:
Când evaluatorii sunt evaluați. Concursul pentru directori și lecția incomodă din învățământul harghitean
Concursul pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ a adus în județul Harghita un rezultat care merită mai mult decât o simplă statistică: 20 de candidați nu au reușit să promoveze prima probă, cea de evaluare a competențelor. Iar în spațiul public și în discuțiile din mediul educațional au apărut deja nemulțumiri privind dificultatea subiectelor.
Desigur, orice concurs poate fi analizat, criticat sau contestat. Este un drept firesc al candidaților. Dar, înainte de a pune sub semnul întrebării dificultatea examenului, ar trebui să ne întrebăm ce anume li s-a cerut viitorilor conducători ai școlilor.
Potrivit Ministerului Educației, proba a constat într-un test cu 20 de întrebări, care trebuiau rezolvate în 60 de minute. Șapte întrebări au vizat raționamentul verbal, șapte raționamentul numeric și șase raționamentul logic. Cu alte cuvinte, candidaților li s-a cerut să demonstreze că pot înțelege informații, interpreta date, identifica relații logice și lua decizii fundamentate.
Sunt acestea cerințe exagerate pentru cineva care aspiră să conducă o instituție de învățământ?
Vorbim despre oameni care trebuie să administreze bugete, să interpreteze legislația, să coordoneze colective de profesori, să gestioneze conflicte, să elaboreze strategii și să ia decizii care influențează educația a sute de copii.
Dacă raționamentul verbal, numeric și logic reprezintă obstacole atât de mari, ce se întâmplă atunci când problemele sunt reale, iar consecințele deciziilor nu mai sunt doar o notă la concurs?
Există, desigur, și posibilitatea ca unele întrebări să fi fost formulate neclar sau ca timpul acordat să fi pus dificultăți. Aceste aspecte merită verificate obiectiv. Însă simpla nemulțumire față de rezultatul unui examen nu demonstrează că examenul a fost nejustificat de dificil.
Este interesant și un alt aspect. În școlile noastre, elevilor li se cere permanent să învețe, să se pregătească și să demonstreze ceea ce știu. Profesorii sunt evaluați, inspectați și verificați. Când un elev obține o notă mică, rareori explicația acceptată automat este că subiectele au fost prea grele.
De ce ar trebui să funcționeze altfel lucrurile atunci când cei evaluați sunt chiar oamenii care conduc școlile?
La nivel național, peste 2.000 de candidați nu au promovat această etapă, rata promovării fiind de aproximativ 69%. În Harghita, dintre cei 61 de candidați prezenți, 20 nu au obținut nota minimă, ceea ce înseamnă aproape unul din trei.
Nu știm oficial câți dintre cei nepromovați sunt directori sau directori adjuncți aflați deja în funcție. Tocmai de aceea ar fi utilă o analiză instituțională care să clarifice această situație, în limitele legii și cu respectarea datelor personale.
Dar există o întrebare care nu poate fi ignorată: dacă printre cei care nu au trecut această probă se află persoane care conduc de ani de zile unități de învățământ, cum au fost evaluate până acum competențele lor manageriale?
Nu susțin că un test de 60 de minute poate defini valoarea profesională a unui profesor sau întreaga capacitate managerială a unui director. Experiența, rezultatele școlii, relația cu elevii și părinții, capacitatea de organizare și integritatea contează enorm.
Totuși, experiența într-o funcție nu trebuie confundată cu dovada automată a competenței. Iar ocuparea unei funcții de conducere nu ar trebui să ofere nimănui imunitate în fața unei evaluări.
Poate că adevărata discuție pe care ar trebui să o avem nu este dacă examenul a fost prea greu, ci dacă standardele pe care le pretindem celor care conduc școlile sunt suficient de clare și suficient de exigente.
Învățământul are nevoie de directori capabili să inspire respect prin ceea ce știu, prin ceea ce fac și prin rezultatele pe care le obțin. Nu doar prin vechime, funcție sau autoritate administrativă.
Iar dacă le cerem copiilor noștri să învețe pentru a promova examenele, este firesc să avem aceeași așteptare și de la cei care le conduc școlile.
Poate că aceasta este cea mai importantă lecție a concursului: în educație, nimeni nu ar trebui să fie prea important pentru a fi evaluat.
Iosub Robert
Anunțuri gratuite din Maramures