Empatia şi
dorinţa de a-şi ajuta semenii sunt calităţi esenţiale pentru toate cadrele
medicale, dar Dumitriţa Bobină, asistent şef în cadrul Hyperclinicii MedLife Cluj-Napoca, a dus aceste două deziderate la un nivel superior, implicându-se permanent
în proiecte de caritate, atât la nivel local, cât şi internaţional.
Foto: MedLife
În această vară, alături de fiica sa,
Patricia, Dumitriţa a mers în Uganda (Africa), într-o misiune umanitară în care
a reuşit să evalueze medical 2.600 de persoane. Experienţa, a spus ea, a fost
una transformatoare pentru amândouă şi totodată a fost o ocazie de a observa că
unele dintre studiile pe care se bazează medicina occidentală nu au relevanţă
în ţări precum Uganda, în medii în care oamenii trăiesc departe de facilităţi
elementare ale lumii moderne.
De la Cluj la capătul lumii, din dorința de a
face bine
Atunci când nu îşi ajută pacienţii din
Hyperclinica MedLife Cluj-Napoca, Dumitriţa Bobină se implică în acţiuni
caritabile. De mai bine de 3 ani, are grijă ca 120 de oameni ai străzii să
primească hrană caldă. În plus, cinci familii dintr-o localitate de lângă
Cluj-Napoca, aflate în situaţii dificile, se bazează săptămânal pe ea şi alte personae
cu suflet mare pentru a supravieţui. Şi pentru că a simţit că nu numai aici, în
ţară, este nevoie de ajutor, a decis să experimenteze caritatea şi mai departe
și dincolo de granițele țării. Anul trecut a mers într-o misiune umanitară în
Filipine, iar anul acesta, în luna august, a ajuns în Uganda. Din fiecare loc
s-a întors şi mai pornită să îşi continue misiunea de a face bine.
„În ambele locuri a fost grozav! Îmi spun
mereu că o fac pentru oamenii pe care îi ajut, dar de fapt este un mare plus pentru
mine. Mă umplu eu de recunoștință, de mulțumire, de
împlinire și de bucurie şi asta nu e puţin lucru. În plus, aceste experienţe
mi-au dat ocazia de a observa direct cum ne influenţează mediul în care trăim
sănătatea şi cât de important este stilul de viaţă pentru sănătate. În Filipine
am ajuns cu ajutorul unei asociaţii de misiune, la invitaţia reprezentanţilor
lor. Anul acesta am fost în Uganda cu o echipă din Arad, cu un grup care merge
de 4 ani în acel loc. De data aceasta, alături de noi, a fost şi fiica mea de
16 ani, Patricia, care iniţial dorea să se implice pe partea educativă a
misiunii, dar a ajuns chiar să ajute medicul stomatolog la scoaterea unei
măsele cariate a unui pacient. Sunt tare mândră de ea şi am văzut cât de bine
i-a prins această experienţă în dezvoltarea ei. Am descoperit acolo că Patricia
este foarte puternică şi adaptabilă. Și anul viitor ne-am propus să mergem tot
în acel loc, pentru că vrem să îi reîntâlnim pe oamenii pe care i-am descoperit
acolo și cu care ne-am împrietenit”, a explicat Dumitriţa.
40.000
de euro din donații, pentru sănătatea comunităților din Uganda
Misiunea
umanitară română formată din 17 persoane a mers la periferia oraşului Iganga,
dar şi în zona montană Nkuringo, în perioada 3-27 august 2026, când în Uganda este sezonul rece,
cu temperaturi situate între 18 şi 28 de grade Celsius pe timpul zilei şi 12-13
grade Celsius noaptea, perfecte pentru ca românii să îşi desfăşoare activitatea
în condiţii bune. Misionarii au testat localnicii pentru mai multe boli,
testele fiind susţinute din sponsorizările aduse chiar de membrii echipei.
„Majoritatea celor din grupul nostru era formată din
cadre medicale -asistente și medici. Aşa că am evaluat medical persoanele din
aceste localităţi prin anumite teste. Medicii ugandezi ne-au adus din spitalele
lor testul de malarie, pe care noi nu-l avem aici. Pe lângă acest test am făcut
altele pentru sifilis, HIV, glicemie, helicobacter pylori și febra tifoidă. Am
lucrat cu un medic african: eu făceam testele, iar el scria datele pacienţilor
într-un registru. Aceste teste au fost plătite tot de către noi şi tot aşa i-am
plătit şi pe medicii lor. Ceea ce pentru ei a însemnat
foarte mult, deoarece salariul lor lunar este de aproximativ 480 lei. Cei mai
mulţi localnici nu au serviciu, deci nici salariu, cu atât mai puţin în satele
sărace. Echipa noastră a plecat cu aproximativ 40.000 de euro din donaţii ca să
îi ajutăm cu ce aveau nevoie. Asta fără banii pe care i-am cheltuit fiecare ca
să ajungem acolo. O parte din banii pe care i-am dat eu şi fiica mea pentru a
face parte din această misiune a fost sponsorizată de grupul MedLife şi le
mulţumesc mult pentru asta, că m-au ajutat să îmi împlinesc bucuria de a oferi
sprijin medical şi dincolo de ţara noastră”, a precizat Dumitriţa.
Foto: MedLife
Oameni săraci fără bolile omului modern
Vizita în Uganda i-a dat mult de gândit
asistentei medicale nu numai din punctul de vedere al diferenţelor culturale,
ci mai ales din cel al situaţiei sănătăţii populaţiei. Chiar dacă ţara prezintă
risc mare pentru multe boli grave, pacienţii pe care i-a văzut erau mai
sănătoşi decât mulţi dintre cei pe care Dumitriţa îi vede în România.
Şi totuşi, sunt mai sănătoşi decât noi. Nu au
boli cardiace, femeile la menopauză nu au simptomele specifice de la noi, nu
ştiu ce sunt bufeurile, de exemplu. Ei nu se plâng de dureri articulare şi de
oase pentru că fac multă mişcare şi stau mult afară, în soare. Valorile
testelor de glicemie nu erau modificate deloc, deoarece nu au în alimentaţia
lor dulciuri şi consumă foarte puţină carne. În plus, pentru că la ora 19.00 se
întunecă şi ei nu au alte distrageri – telefoane, televizoare – se culcă şi
dorm mult, până dimineaţa, ceea ce contribuie hotărâtor la starea bună de
sănătate. Fac mulţi copii, dar pun mare preţ pe familie. Se căsătoresc şi rămân
împreună, ceea ce conduce şi la lipsa bolilor cu transmitere sexuală. Din cei
testaţi de noi, nu am descoperit sifilis sau HIV. Faptul că sunt sănătoşi se
vede şi în sănătatea danturii, prea puţini având probleme şi asta în situaţia
în care nu au aceeaşi igienă dentară ca noi. Nu fumează şi nici nu sunt obezi.
Am văzut foarte puţini plinuţi”, a mai spus Dumitriţa.
Fericiți cu o viață simplă
Cât despre mâncare, Dumitriţa a constatat că
în Uganda, unde oamenii din aceste comunităţi mănâncă o singură masă pe zi, pare
că studiile moderne care atestă importanţa celor cinci mese zilnice, trei
principale şi două gustări din fructe, nu li se aplică.
„Ei mănâncă o singură dată pe zi şi sunt mult
mai sănătoşi decât noi. Se găteşte zilnic pentru că nu au frigidere şi oricum chiar
dacă ar avea, sunt extrem de dese penele de curent electric, deci nu le-ar
folosi prea mult frigiderele. Mâncarea este cu preponderenţă vegetariană şi
deşi unii cresc capre şi vaci, pe care le-am văzut libere peste tot, totuşi nu consumă
produse lactate. Nu au noţiunea de a mulge aceste animale. Au găini, pe care le
cresc tot aşa, liber şi de la care folosesc ouăle. Dar în general mănâncă vegetarian
– fasole, mazăre, cartof dulce şi porumb – pe care le cultivă chiar ei. Din
porumb, care este alb acolo, fac un fel de mămăligă care se numeşte poşo.
Această mămăligă cu un sos de fasole se dă copiilor la şcoală. Nouă ne-au făcut
un fel de mâncare din banane verzi, dar nu am văzut ca ei să mănânce asta. Oamenii
trăiesc doar din ce cultivă şi fiecare bucăţică de pământ este cultivată şi
folosită la maximum.
Mi-a plăcut că sunt harnici şi muncesc mult,
ceea ce contribuie hotărâtor la sănătatea lor. Şi mai este ceva: sunt foarte
liniştiţi, zâmbesc tot timpul şi nu se agită. Veneau în locul în care făceam
testele dimineaţă şi pe unii îi vedeam acolo şi spre după-amiază ca şi când
asistau la un eveniment social şi nu se grăbeau nicăieri. Timpul pentru ei are
altă valoare şi mi-au dat impresia că sunt fericiţi cu viaţa lor simplă. Mai
ales copiii erau foarte încântaţi să ne vadă şi strigau fericiţi după noi «muzungu»,
adică om alb”, a povestit misionara de la Cluj.
„Ştiam că există riscuri, dar am avut
încredere că totul va fi bine”
Pentru a-şi ajuta semenii din celălalt colţ al
lumii, Dumitriţa şi Patricia s-au expus pericolelor existente în Uganda. Potrivit
raportului de ţară existent pe site-ul Ministerului de Afaceri Externe din
România, Uganda este o țară în care există mai multe riscuri, inclusiv cel de
terorism, prezent atât în această țară, cât şi în toată Africa de Est,
serviciile medicale sunt limitate şi există risc ridicat de a contacta boli
tropicale şi infecţioase printre care hepatita B, meningita, febra galbenă,
malarie etc. De altfel, vaccinarea împotriva febrei galbene este obligatorie
pentru a putea vizita Uganda.
„Ştiam de toate acestea, dar am avut încredere
că totul va fi bine. Cel mai mare risc l-a reprezentat focarul de Ebola existent acolo, dar
care s-a stins cu puţin timp înainte de a pleca noi. În caz contrar, ar fi
compromis întreaga misiune medicală din zonă. Am plecat la drum chiar dacă
ştiam că vom face mult până acolo. În perioada aceea multe zboruri erau rerutate
din cauza războiului din Iran. Am făcut 30 de ore de zbor până la destinaţie. Pentru
mine pastila împotriva malariei a fost ceva aproape imposibil de suportat. Nu
este vaccin şi se ia zilnic câte o pastilă care dă reacţii de tot felul şi este
nocivă pentru organism, chiar dacă te fereşte de malarie. Eu am luat două
săptămâni, dar am renunţat pentru că din cauza ei nu puteam dormi. Adică
adormeam şi mă trezeam brusc, după care nu mai aveam somn. M-am rugat la
Dumnezeu să nu mă îmbolnăvesc. Deşi este considerată o ţară cu incidenţă
ridicată de malarie, din cei 2600 de pacienţi testaţi în această misiune, niciunul
nu a ieşit pozitiv. Am mâncat foarte mult avocado cu usturoi care are
proprietăţi antibacteriene şi am avut grijă cât am putut să nu ne îmbolnăvim. Ne-am
întors amândouă sănătoase acasă. Dacă ai încredere în Dumnezeu și în faptul că
El ține toate lucrurile sub control, frica trece în plan secund şi rămâne
sprijinul medical despre care ştii că anumite suflete au nevoie. Ne dorim să ne
întoarcem la anul în aceleaşi locuri şi chiar cred că este o experienţă pe care
ar trebui să o încerce mulţi pentru a fi ulterior mai recunoscători pentru tot
ce au. Eu îmi iubesc atât meseria, cât și activitatea mea la MedLife, unde
lucrez de 13 ani şi, totodată, sunt recunoscătoare pentru experienţele oferite
de oamenii pe care îi întâlnesc în misiunile mele din ţară sau din afară”, a
mărturisit Dumitriţa Bobină.
Anunțuri gratuite din Maramures