Într-o intersecție aglomerată, sirena unei ambulanțe rupe pentru câteva secunde zgomotul orașului. Șoferii trag pe dreapta, unii frânează brusc, alții privesc în oglindă grăbiți. Ambulanța trece, dar nu întotdeauna cu viteza la care se așteaptă cei din trafic. Iar în acele clipe apare, aproape inevitabil, întrebarea: dacă e urgență, de ce nu merge mai repede?
Sunt situații excepționale în care Ambulanțele SMURD circulă cu sirena pornită, dar cu viteză redusă
Un răspuns vine dintr-un mesaj publicat de ISU Cluj, scris de un șofer SMURD de terapie intensivă pentru nou-născuți. O perspectivă care schimbă complet felul în care este înțeleasă „urgența” din interiorul unei ambulanțe.
Nu toate urgențele arată la fel
„În ultimele zile am avut câteva situații neplăcute în trafic. Claxoane, tensiuni și nervi din partea unor șoferi care nu înțelegeau de ce ambulanța pe care o conduc avea semnalele luminoase și acustice în funcțiune, dar nu circula cu viteză foarte mare”, a transmis șoferul autospecialei SMURD, într-un mesaj distribuit de ISU Cluj.
Diferența ține de tipul misiunii. Nu toate ambulanțele transportă pacienți în aceleași condiții, iar modul de deplasare este adaptat fiecărei situații medicale.
În cazul ambulanțelor de terapie intensivă neonatală, pacienții sunt nou-născuți aflați în stare critică, transportați în incubatoare și conectați la aparatură medicală.
De ce viteza nu este întotdeauna prioritară
În astfel de cazuri, stabilitatea pacientului este la fel de importantă ca timpul de intervenție.
„În astfel de misiuni, prioritatea nu este întotdeauna viteza maximă, ci siguranța pacientului. O accelerație puternică, o frânare bruscă sau trecerea cu viteză peste denivelări pot avea consecințe asupra unui nou-născut extrem de fragil”, se arată în mesaj.
Asta înseamnă că echipajul medical poate reduce viteza chiar și în regim de urgență, pentru a evita orice mișcare care ar putea destabiliza pacientul.
Ambulanța nu devine astfel mai puțin „urgentă”, ci mai atentă.
Sirena înseamnă prioritate, nu viteză maximă
În percepția publică, semnalele acustice și luminoase sunt asociate cu ideea de viteză maximă. În realitate, ele au rolul de a permite trecerea rapidă prin trafic, nu de a impune un ritm fix de deplasare.
Există misiuni în care fiecare secundă contează și viteza este crescută cât permit condițiile de siguranță. Dar există și situații în care fiecare frână sau accelerare trebuie calculată, pentru că pacientul nu poate fi expus la șocuri sau vibrații.
Ambulanțele de terapie intensivă neonatală se încadrează în această a doua categorie.
Ce se întâmplă, de fapt, în interiorul ambulanței
Din exterior, se vede doar un vehicul care încearcă să ajungă cât mai repede la spital. Din interior, fiecare kilometru este o combinație de decizii medicale și atenție constantă.
„Vă rog ca, înainte să judecați sau să vă enervați, să vă gândiți că fiecare ambulanță are o misiune diferită. Faptul că nu merge cu viteză foarte mare nu înseamnă că nu este o urgență. Înseamnă doar că echipajul adaptează modul de deplasare la nevoile pacientului pe care îl transportă”, a transmis șoferul SMURD din mesajul publicat de ISU Cluj.
În interior, prioritatea nu este drumul în sine, ci stabilitatea unei vieți aflate la început.
Între percepția din trafic și realitatea medicală
Pentru ceilalți participanți la trafic, ambulanța este un vehicul care trebuie lăsat să treacă rapid. Pentru echipaj, este o unitate medicală mobilă în care fiecare decizie are consecințe directe asupra pacientului.
Diferența dintre aceste două perspective explică tensiunile care apar uneori în trafic, dar și de ce nu toate ambulanțele circulă în același mod, chiar dacă au sirena pornită. Uneori, cea mai rapidă formă de intervenție nu înseamnă și cea mai rapidă viteză.
Anunțuri gratuite din Maramures