Harap Alb a evoluat și trebuie să admitem și să recunoaștem asta. Craiul plecat în misiunea inițiatică să devină bărbat, din fiul cel mic, a ajuns sâmbătă, 16 mai, pe scena Casei de Cultură a Studenților din Alba Iulia. Trupa Teatrului „Ion Creangă” din București a fost prezentă în prima zi de festival, în cadrul Festivalului de Teatru Povești.
În sala plină de copii, de mici spectatori, m-am așezat pe scaun și am ascultat gongul de început. În primele zece minute îmi tot ziceam, în cap, că este greu de digerat și că nu înțeleg ce se întâmplă pe scenă. Apoi mi-am dat seama de ceva: că mă maturizez urât și că îl privesc pe Harap Alb prin ochii de acum, de adult. Și că îl critic.
Și că trebuie să îl privesc cu ochii de acum 29-30 de ani, când îl priveam eu, copilul, pe Harap Alb. Deoarece spectacolul se adresează unei generații care, la un simplu swipe, are zeci de ore de entertainment, fără a-și mai imagina nimic.
Teatrul evoluează odată cu spectatorul
Se adresează unor spectatori care mănâncă cu telefonul în față, care se uită la desene pe telefon, care au un univers infinit pe telefon. Drept urmare, noul Harap-Alb trebuie să fie pentru ei, să fie al lor.
Și asta a făcut regizorul Dan Tudor la Teatrul „Ion Creangă” din București. Le-a creionat un Harap Alb lor, noii generații de spectatori. Dar în stilul lui: cu câteva cioace destinate doar părinților, dar la care, mai nou, râd și copiii.
Pe Dan Tudor l-am cunoscut ca actor, cam în același timp când vedeam „Harap Alb”, montat de Cristi Pepino, în scenografia lui Mircea Nicolau, la Teatrul Gulliver Galați. Atunci, basmul lui Creangă prindea viață cu ajutorul unor păpuși fenomenale, care îți captau atenția și te transpuneau într-un univers de basm.
Cam tot atunci, Dan Tudor, prin anii 1999, era D-șoara Cosâmbăcescu în „Profesorul de franceză”, montat la Fani Tardini, un rol travesti care ridica sala în picioare atunci când intra în scenă.
Noul Harap-Alb: scenele ca un swipe up pe telefon
L-am descoperit pe noul Harap-Alb, pe Harap cel modern, interpretat de Marius Boboc. Harap rămâne personajul lui Creangă, tânărul crai care merge către unchiul său, Verde Împărat.
Însă modul în care curge spectacolul te face, pentru câteva zeci de minute bune, să privești cu alți ochi. Scenele sunt ca un „swipe up” pe telefon, au o cursivitate care te face să crezi că ești într-un calup de reel-uri pe TikTok sau Instagram.
Fără pauze, fără schimbări lente de decor. Iar asta se vede în noua generație de actori, actori polivalenți care cântă, dansează, țin sala în priză. Calul adus în scenă de Alexandru Prica este personajul fantastic, care nu numai că vorbește, dar vorbește cursiv. Dotat cu o serie de glume la care, deloc surprinzător, copiii reacționează.
Dansul se îmbină cu cântecul, iar cântecul, cu textul care nu plictisește. O adaptare modernă, dar care păstrează clasicul lui Creangă.
Simbolurile rămân simboluri, chiar și în modernism
Iar simbolurile rămân simboluri, chiar dacă piesa este una modernă. Cifra magică trei este prezentă la tot pasul, iar ritualul de botez al craiului în Harap-Alb este puternic punctat.
Mai mult decât atât, pentru moment, Spânul este un personaj colectiv, fapt care întărește ideea că Spânul nu este cineva anume, ci un fenomen.
Trupa lui Harap
Modul în care Harap Alb se întâlnește cu Setilă-Ionuț Antonie, Gerilă-Marius Nănău, Flămânzilă-Cristian Boeriu, Lungilă-Oliviu-Cristian Bughiu și Ochilă-Iulian Balan este atât de dinamic, încât nici nu îți dai seama când scena este deja plină.
O combinație de cântec și dans te face să înțelegi pe loc personajul și cum va conta el în economia probelor finale.
Distribuția este completată de Voicu Hetel, Ciprian Niculae, Cerasela Popescu, Gabriel Coveșeanu și Grațiela Teohari-Duban. Fetele Împăratului Verde, trei personaje parcă scoase din vlogurile de adolescenți, Andreea Mera, Andra Mirescu și Ana Toda, completează distribuția.
De asemenea, Ani Crețu, Gabriel Iencek, Alexandra Velniciuc și Ioana Bîndac urcă pe scenă.
Per total, un spectacol în care Harap Alb a supraviețuit, s-a adaptat, a evoluat și s-a modernizat. A ajuns în lumea celor care au totul la doar un swipe up distanță și care chiar mai vin la teatru.
Iar asta spune multe: dacă poți ține sub control o sală plină de copii care să relaționeze cu personajele, să înțeleagă textul și să învețe din călătoria personajului principal, ți-ai atins scopul ca teatru.
sursă foto: Facebook, Teatrul Ion Creangă, fotograf Petru Ivu.
Anunțuri gratuite din Maramures