Pentru generații întregi de copii din Sibiu, elefanții-tobogan din cartiere au fost mai mult decât niște obiecte din beton. Au fost locuri de întâlnire, de joacă, de aventură și, uneori, de genunchi juliți. Într-o perioadă în care locurile de joacă nu aveau dotările spectaculoase de astăzi, imaginația copiilor transforma un simplu elefant din beton într-un adevărat tărâm al copilăriei.
Pentru Sorin Popa, însă, unul dintre acești elefanți are o semnificație cu totul aparte.
Te deranjează reclamele?
Citește fără reclame
Te deranjează reclamele?
Citește fără reclame
★ Premium
Te deranjează reclamele?
Citește fără reclame
Tatăl său a fost, în ultima perioadă a vieții, tehnolog la Liceul Industrial nr. 7 din Sibiu. Sub îndrumarea lui, elevii liceului au construit elefanții care au ajuns apoi în locurile de joacă din cartierele orașului.
„Pentru mulți dintre copiii care au crescut în Sibiu pe vremea lui Ceaușescu, elefanții-tobogan din cartiere au fost una dintre micile bucurii ale copilăriei. Nu aveam locurile de joacă spectaculoase de astăzi, dar aveam imaginație, prieteni și… elefantul nostru”, povestește Sorin Popa.
După moartea tatălui său, în urmă cu aproximativ 25 de ani, Sorin a rămas cu un gând pe care l-a purtat aproape două decenii: să salveze măcar unul dintre acești elefanți și să-i ofere o nouă viață.
Acum, dorința lui a devenit realitate.
Un proiect născut dintr-o amintire și dedicat tatălui
Elefantul a fost recuperat cu ajutorul unui prieten, iar acum se află în grija lui Sorin Popa. Urmează restaurarea, însă înainte de a începe lucrările, acesta vrea să afle cât mai multe despre istoria acestor construcții.
Potrivit informațiilor adunate până acum, elefanții-tobogan au fost construiți la Sibiu în perioada 1980–1982, ceea ce înseamnă că bătrânul elefant se apropie de 46 de ani.
Aproape jumătate de secol în care a rezistat ploilor, zăpezilor și verilor fierbinți, dar mai ales generațiilor de copii care s-au cățărat pe el, s-au ascuns în jurul lui și au alunecat pe tobogan.
Pentru Sorin, recuperarea lui este și un gest de recunoștință pentru tatăl său.
Acesta spune că tatăl său a fost unul dintre constructorii importanți ai Sibiului și că a contribuit la realizarea unor proiecte importante pentru oraș, printre care silozurile din zona FNC, actualul Boromir, dar și lucrări la Aeroportul Sibiu.
„Sunt mândru de ceea ce a realizat tata. Iar faptul că acest elefant este ceva emblematic pentru Sibiu m-a făcut să mă gândesc că trebuie să fac ceva în memoria lui”, spune Sorin.
El subliniază și că proiectul are o particularitate importantă: elefantul a fost conceput de un artist, iar tatăl său a participat la realizarea lui din punct de vedere tehnic și constructiv.
În familie, povestea acestor elefanți a fost, de altfel, păstrată și prin intermediul artei. Sora lui Sorin, profesor universitar la Facultatea de Arte Plastice din Paris, a participat la o expoziție în care au fost prezentate fotografii și elemente legate de astfel de obiecte ale copilăriei.
Copy and paste this HTML code into your webpage to embed.
▶ Vezi pagina acestui video: Celebrul elefant-tobogan din Sibiu, salvat după aproape 50 de ani. L-a căutat 20 de ani: „Este o bucățică din tata” / video foto — VIDEO
„Vreau să fie proiectul nostru, al sibienilor, nu doar al meu”
Un aspect pe care Sorin Popa ține să îl clarifice este că restaurarea nu este un proiect finanțat de administrația locală și nu există, în acest moment, niciun parteneriat cu vreo instituție publică.
„Săptămâna aceasta ne apucăm de renovat. Totul este făcut din bani proprii. Am primit foarte multe comentarii de genul «Primăria», «autoritățile»… Nu. Nu implic pe nimeni. Este un proiect de suflet, personal. Nu avem nicio susținere și niciun parteneriat cu vreo instituție publică”, explică Sorin Popa.
El spune că a ales să facă acest demers și din dorința de a lăsa în urmă ceva cu valoare simbolică pentru orașul în care s-a implicat de-a lungul timpului.
Sorin Popa este cunoscut și prin proiectele sale antreprenoriale, printre care El Gringo, Zorabia și Raiul Cailor, iar în prezent lucrează și la dezvoltarea unui cartier de case.
„Am încercat și eu, la rândul meu, să mă implic mult. Și am zis că totuși trebuie să fie ceva emblematic și în domeniul ăsta”, spune el.
Sibiul și-a deschis albumele vechi
După ce a făcut publică povestea elefantului, Sorin a început să primească fotografii, mesaje și amintiri de la sibieni.
Unele fotografii sunt recente, altele au câteva decenii. Unele îi arată pe copii jucându-se în jurul elefantului, altele surprind pur și simplu locurile în care aceste construcții au fost amplasate.
Pentru Sorin, reacția comunității a fost poate cea mai frumoasă parte a întregului proiect.
„Mă bucur tare mult pentru tot ce se întâmplă acum. Toată comunitatea sibiană s-a unit în acest sentiment de nostalgie. De 20 de ani urmăresc să pot să iau așa ceva”, spune el.
„De când am început să primesc fotografiile și mesajele voastre, îmi dau seama că nu mai este doar povestea mea. Este povestea noastră. Există oameni care s-au jucat pe acești elefanți. Există oameni care își amintesc unde erau amplasați. Există fotografii vechi de zeci de ani. Și există oameni care l-au cunoscut pe tata și au văzut cu ochii lor cum erau construiți Elefanții. Asta nu se poate inventa. Asta e viața”, spune Sorin.
Sorin îi invită în continuare pe sibieni să caute prin albumele de familie și să trimită fotografii cu elefanții-tobogan.
Nu contează anul în care a fost făcută fotografia și nici cartierul în care se afla elefantul.
„Întrebați-vă părinții, bunicii, frații, prietenii. Dacă găsiți orice fotografie cu Elefantul, indiferent din ce an este sau în ce cartier se afla, trimiteți-mi-o. Iar dacă nu aveți fotografie, scrieți-ne amintirea voastră. Unde era Elefantul vostru? În ce ani vă jucați acolo? Cine erau prietenii cu care mergeați? Ce năzbâtii făceați?”, este apelul lui.
Sorin speră să îi găsească inclusiv pe cei care au participat la construirea acestor structuri în anii ’80.
„Dacă printre voi mai sunt oameni care au lucrat la construirea Elefanților sau i-au văzut atunci când erau făcuți, mi-aș dori enorm să îi găsim.”
,,Erau foarte exigenți maiștrii care ne coordonau”
Povestea elefanților din Sibiu a primit între timp și o mărturie directă din partea unui om care a participat la realizarea lor.
Constantin Caster, fost elev al Liceului Industrial nr. 7, de pe strada Pedagogilor nr. 7, își amintește că a lucrat efectiv la construcția elefanților în anul 1982.
„Am lucrat la construcția acestor elefanți, elev fiind la Liceul Industrial nr. 7, pe strada Pedagogilor nr. 7, Liceul de Construcții. Am lucrat în anul 1982”, povestește acesta.
Mai mult, Constantin Caster își amintește că, la acea vreme, în curtea Liceului Industrial nr. 7 se aflau trei astfel de elefanți.
Printre cei care și-au amintit acea perioadă se numără și Maria Șandru, fostă elevă a Liceului Industrial nr. 7 din Sibiu, de pe strada Pedagogilor.
„Am participat la construirea acestor elefanți în liceu. Au fost făcuți de elevii de la fostul Liceu Industrial nr. 7 Sibiu, de pe strada Pedagogilor. Vremuri frumoase și satisfacție pe măsură. Erau foarte exigenți maiștrii care ne coordonau”, își amintește Maria Șandru.
Cum va fi restaurat elefantul?
Elefantul se află în prezent pe terenul viitorului cartier de case din Dealul Dăii, în zona de sub Zorabia, acolo unde Sorin Popa dezvoltă proiectul. Acolo poate fi găsit și astăzi, înainte de începerea lucrărilor de restaurare.
Lucrările de renovare încep chiar în această săptămână, însă Sorin nu vrea să transforme restaurarea într-o simplă reparație.
Vrea să păstreze autenticitatea obiectului și să redea elefantului cât mai mult din aspectul pe care îl avea în anii ’80.
De aceea, îi invită pe sibieni să contribuie și cu idei.
Să fie readus la culorile originale? Să fie păstrate anumite urme ale timpului? Cum poate fi reparat betonul fără ca elefantul să-și piardă identitatea? Cum poate fi refăcut toboganul? Ar merita amplasată o plăcuță care să spună povestea lui și să menționeze perioada în care a fost construit?
Sunt întrebări la care Sorin caută răspunsuri înainte de a începe restaurarea propriu-zisă.
„Mi-ar plăcea ca restaurarea lui să nu fie doar proiectul meu. Să fie proiectul nostru.”
,,Este o bucățică din tata. Pentru mulți este o bucățică din copilărie”
Privit astăzi, elefantul poate părea doar o construcție veche din beton.
Pentru cei care au crescut alături de el, însă, este mult mai mult.
Este locul unde s-au legat prietenii, unde copiii au râs, s-au cățărat, au căzut și s-au ridicat. Este o imagine dintr-o copilărie în care lucrurile simple aveau o valoare uriașă.
Pentru Sorin Popa, elefantul este și o bucată din memoria tatălui său.
„Poate pentru cineva este doar o bucată veche de beton. Pentru mine este o bucățică din tata. Pentru mulți dintre noi este o bucățică din copilărie.”
Iar acum, după aproape 46 de ani, elefantul primește șansa la o nouă viață.
Nu doar prin beton reparat, suprafețe refăcute și culori noi, ci prin fotografiile, poveștile și amintirile unei comunități care, pentru câteva clipe, se întoarce în copilăria Sibiului.
