În satele din județul Harghita, bibliotecile spun povești diferite: unele pulsează de viață și sunt centre de cultură pentru comunități, iar altele stau în tăcere de ani de zile și așteaptă să-și redeschidă ușile pentru cititori.
Potrivit datelor Bibliotecii Județene ‘Kájoni János’ din Miercurea-Ciuc, în județ ar trebui să existe 50 de biblioteci comunale. Din acestea, doar 22 se declară active, iar restul nu mai transmit date statistice și nu răspund la solicitări. În astfel de cazuri nu este vorba despre desființare, pentru că legea nu permite acest lucru, ci despre biblioteci aflate temporar în conservare, din cauza lipsei de personal sau a lucrărilor de renovare.
La Sărmaș, biblioteca comunală funcționează fără întrerupere dinainte de 1990. De peste trei decenii, bibliotecara Georgeta Țepeluș deschide zilnic ușa bibliotecii și ține aprinsă lumina într-un loc care a rămas cald și prietenos pentru cititori.
Încă de la intrare, te întâmpină un citat al scriitorului argentinian Jorge Luis Borges – ‘Întotdeauna mi-am imaginat paradisul ca fiind un fel de bibliotecă’ – și o atmosferă care amintește de bibliotecile dragi descoperite de-a lungul anilor.
Pe rafturi se află aproape 19.000 de volume iar pe mesele din sala de lectură se regăsesc enciclopedii și dicționare.
‘Perioada critică a fost în timpul pandemiei. Atunci s-au înjumătățit cititorii și acum, ușor, ușor, parcă ne revenim’, spune Georgeta Țepeluș.
În urmă cu 20 de ani, biblioteca din Sărmaș avea aproximativ 500 de cititori, într-o comună cu aproape 5.000 de locuitori. Astăzi sunt aproape 300, în contextul în care numărul locuitorilor a ajuns la aproximativ 3.300.
În timpul vizitei, în bibliotecă intră mai mulți copii și adolescenți. Își aleg cărțile, schimbă câteva vorbe cu bibliotecara, iar unii zăbovesc asupra câtorva pagini.
Georgeta Țepeluș spune că cei mai fideli cititori sunt elevii și profesorii, dar există și adulți care împrumută cărți, precum și un mic grup de pensionari care vin regulat la bibliotecă, inclusiv la clubul de lectură.
‘Avem un club de lectură. Ne întâlnim lunar și povestim cărțile. Este foarte interesant să vedeți cum o carte este citită de doi oameni și povestită diferit. Este fenomenal, e o senzație unică’, mărturisește Georgeta Țepeluș.
Aceasta menționează că în ultimii ani s-au schimbat și preferințele de lectură. Dacă înainte cititorii căutau romane clasice sau povești de dragoste, acum sunt tot mai cerute cărțile de dezvoltare personală și psihologie aplicată.
Pentru Georgeta Țepeluș, închiderea bibliotecii ar însemna, în primul rând, privarea comunității de apartenența la o instituție culturală, precum și lipsa asigurării dreptului la informare.
‘Biblioteca ar trebui să fie oarecum ca a doua casă’, este de părere Georgeta Țepeluș.
În comuna Sândominic, biblioteca, găzduită de sediul renovat al Căminului Cultural, este considerată una dintre cele mai active din județ, un fel de ‘perlă’ a bibliotecilor comunale din Harghita.
Bibliotecara Sándor Edit lucrează aici din 1990 și mărturisește că a trecut prin multe încercări, dar a lucrat constat pentru a transforma acest spațiu într-unul extrem de primitor și iubit de comunitate.
‘Când am devenit bibliotecară, îmi era rușine să vin la muncă, pentru că era cum era. Am venit și în cizme de cauciuc, îmi era jenă să intru. Am început să fac ordine, ajutată de familie, de soț. Am început cu ferestrele, apoi cu soba, cu pardoseala. Aveam de lucru foarte mult și cu cărțile. Dar nu am renunțat și am început să mă gândesc să fac și altceva, iar din anul 1991 am început să organizez și evenimente, proiecte mari. Și a devenit mai ușor, am început să iubesc munca. Dar mi-au trebuit mai mulți ani’, se destăinuie Sándor Edit.
Pentru ea, biblioteca este proiectul vieții sale și locul care îi dă energie în fiecare zi.
La fel ca și Georgeta Țepeluș – care a realizat o radiografie a presei locale despre comuna Sărmaș -, Sándor Edit a scris o carte despre istoria comunității, de care este tare mândră.
Biblioteca din Sândominic are aproximativ 18.000 de volume și peste 200 de cititori activi. Cei mai pasionați sunt copiii din clasele primare, dar există și cititori de peste 80 de ani.
Chiar dacă în comună există bibliotecă școlară, dar și o bibliotecă a parohiei, oamenii continuă să vină la biblioteca comunală, anul 2024 considerat fiind cel mai bun din ultimii cinci ani.
Sándor Edit spune că biblioteca este mai mult decât un loc de unde se împrumută cărți – ea a devenit, în timp, un spațiu comunitar unde se organizează constant evenimente, aniversări culturale sau proiecte educative, un loc în care oamenii se bucură de întâlniri valoroase.
‘Nu trebuie să renunțăm la cărți și nici nu trebuie să spună statul sau oricine că nu avem nevoie de bibliotecă, pentru că avem. Nu sunt biblioteci ca altădată, unde vine cititorul și noi dăm cartea și e gata. Suntem un spațiu comunitar’, a spus Sándor Edit.
Atât la Sărmaș, cât și la Sândominic, bibliotecile sunt sprijinite de autoritățile locale, care alocă bani, în măsura posibilităților, inclusiv pentru achiziția de titluri noi. Cu toate acestea, bibliotecarele spun că solicitările din partea cititorilor pentru cumpărarea de cărți sunt mari, existând adevărate liste de așteptare.
Pe lângă bibliotecile funcționale și care reprezintă un punct de reper în comunitate, există și bibliotecile ‘în conservare’, după cum le-a denumit Bedő Melinda. Una dintre acestea este biblioteca din comuna Dănești, care nu mai funcționează din perioada pandemiei.
Motivul este legat de faptul că spațiul în care se afla a intrat în renovare, iar ulterior clădirea a fost ocupată temporar de Primărie, al cărei imobil trece, de asemenea, printr-un proces de reabilitare.
Momentan, cărțile sunt depozitate, iar bibliotecarul Szabó Imre așteaptă redeschiderea bibliotecii. El recunoaște că în comunitate interesul pentru lectură nu a dispărut, iar oamenii întreabă deseori când va fi reluată activitatea.
O altă bibliotecă aflată ‘în conservare’ este în comuna Subcetate. Instituția nu este desființată, dar este închisă de aproximativ doi ani din lipsă de personal.
Primarul comunei, Rusu Vasile, a menționat, pentru AGERPRES, că spațiul există în continuare, biblioteca fiind găzduită de clădirea renovată a Căminului Cultural, iar cărțile sunt depozitate pe rafturi, însă nu există personal care să o administreze. O posibilă soluție ar fi, în opinia primarului, ca un angajat al Primăriei să preia și atribuțiile bibliotecarului, eventual prin modificarea organigramei.
Există, însă, și exemple de biblioteci care, chiar dacă au trecut prin dificultăți, au reușit să renască, iar acum își așteaptă cititorii. În comuna Voșlăbeni, biblioteca a trecut, în ultimii ani, prin mai multe mutări până când și-a găsit un sediu stabil.
Clădirea unui fost magazin sătesc a fost reabilitată de Primărie cu fonduri europene și transformată într-o bibliotecă modernă, cu un spațiu luminos și echipamente digitale.
Biblioteca are peste 11.000 de volume, iar aproximativ 7.700 sunt accesibile direct cititorilor la raft.
Un sprijin important pentru bibliotecile rurale îl reprezintă și Programul național de achiziție centralizată de carte, prin care Ministerul Culturii cumpără volume pentru bibliotecile publice, dar care în 2025 nu a funcționat.
Bedő Melinda subliniază că este esențial ca acest program să fie reluat, în contextul în care autoritățile locale nu dispun de bani suficienți pentru a înnoi fondurile de carte ale bibliotecilor comunale.
De asemenea, din anul 2015, Biblioteca Județeană din Miercurea-Ciuc derulează Programul ‘Servicii de Bibliotecă pentru Comunități’, finanțat de Consiliul Județean Harghita, prin care sunt aduse volume noi în bibliotecile comunale, pentru cel puțin trei luni. Impactul programului a fost semnificativ: în unele cazuri, biblioteci fără cititori au ajuns la zeci de utilizatori activi în doar câteva luni.
Bedő Melinda mai amintește că o parte din bibliotecile din județ participă și la un program din Ungaria care sprijină achiziția de cărți pentru biblioteci publice, al cărui criteriu este eficiența, ‘adică volumele nu se oferă pentru a fi ținute sub lacăt, ci pentru a fi folosite’.
În Harghita, bibliotecile comunale au povești și destine diferite. Unele au lacăte pe uși și stau în conservare de mulți ani, iar altele au devenit spații de întâlniri comunitare, unde elevii intră în pauze, pensionarii povestesc cărți, iar foști cititori, plecați demult din sat, vin în vizită, le trec pragul și mărturisesc: ‘Atât de dor mi-a fost de locul acesta!’. AGERPRES/ (A, AS, redactor: Gina Ștefan, editor: Karina Olteanu, editor online: Simona Aruştei)
Anunțuri gratuite din Maramures