Acum 20 de ani, pe vremea asta, în iunie 2006, românii încă erau pe panta ascendentă a drumului spre bunăstarea perioadei care a dus (deși nu a contat asta), la integrarea europeană din 2007. Mașinile din trafic se „modernizau”, mai ales grație celor care „aduceau de dincolo”, industria creditelor bubuia, de aproape aveai impresia că ești obligat să îți faci un credit „doar cu buletinul”. Tot acum 20 de ani, Constantin Chiriac se plângea că banii de la guvern pentru festival nu au venit: „Suntem îngrijorați că nu ne-au parvenit cele 18 miliarde promise de guvernanți, mai ales că suntem la final de festival iar cheltuielile trebuie onorate. Dacă nu vin banii în timp util, vom fi nevoiți să girăm, pentru sumele restante, cu bunurile noastre”. Tot atunci a apărut seria de termeni amuzanți ai limbajului oficial care a continuat și s-a dezvoltat ulterior până la nivelul de limbaj de lemn și umor involuntar. Aflam atunci despre „puii santinelă”. Adică niște pui care erau aruncați în focarele de gripă aviară pentru a vedea dacă se îmbolnăvesc sau nu. De ce li se spunea „santinelă” greu de priceput, santinela păzește, nu se îmbolnăvește experimental. O știu de pe când eram santinelă. Apropo, atunci, la nivel național, erau declarate 123 de focare de gripă.
Deci acum 20 de ani, pe vremea asta…
…Spre intersecția Rahovei cu Mihai Viteazu exista o stație de autobuz și de troleu. Era cam vai de steaua ei ca aspect, dar de aici puteai să iei T4, T5, 11 și 41. Dintre ele a supraviețuit doar 11-le. Stația mai era combinată cu un chioșc din acela cu de toate, de unde mai luam pâine (avea și pâine). Acum, aici este doar o florărie și o rampă de gunoi care amintește de chioșc, că e și ea cu de toate. Faptul că la acel moment un lucrător de la salubritate dormea pe una dintre bănci, este o pură coincidență.
… Ca să se mai atenueze din aspctului arid al proaspetei reabilitate Piețe Mari și să se arate populației și nu doar ei că mamă, ce eco-bio-verzi suntem, s-a decis ceva ciudat, dar foarte umoristic: tăierea copacilor reali a fost compensată cu aducerea de pomuleți plantați în ciubere. Nu știu cât le-o fi plăcut lor acolo, dar nu cred că erau prra încântați atunci când era caniculă iar piața devenea un acumulator/transmițător de căldură, (că s-a muncit și la asta). La moda asta a copacilor mobili s-a renunțat într-un final, ei fiind mutați în Piața Huet. Dacă or fi tot ăia.
…În Piața Huet încă mai exista indicatorul cu „interzis căruțelor”. Din acela luminos, cu tub de neon înăuntru, mai robust decât, cumulate, toate indicatoarele de acum de pe o stradă. Dar de când sunt eu născut în Sibiu, nu am văzut vreo căruță în Piața Huet nici măcar pe vremea când se numea Piața Grivița. Nici nu prea era loc pentru un asemenea atelaj. (003)
…Așa arăta prelungirea Mihai Viteazu spre giratoriul cu Doamna Stanca. Mult mai liniștită, fără trafic de care să se plângă tocmai cei care în generează, cu vegetație din categoria „floră spontană” cu betoane și inevitabilele pavaje din biscuiți absente total și o plăcere să te plimbi vara sau să faci plajă. Zona Valea Săpunului era cunoscută ca „litoralul Hipodromului”. Acum zona este un exemplu de cum să îngrămădești blocuri unele lângă altele. da să zici, normal, Șelimbăr.
… O parte din Complexul Cedonia era încă o ruină patetică. Ruina fostului și faimosului restaurant „Transilvania”, zis „Transi’ „, cel mai mare din Hipodroame. Avea formație de muzică în care cântau instrumentiști cu nume, după 1989 a avut și fete dansatoare, apoi nu a mai avut nimic. Acum aici, avem un Trans Agape, o sală de jocuri și încă ceva.
…Se lucra de zor la Centura Sibiului. Era promovată ca Marea Rezolvare a problemelor de trafic din oraș. OK, traficul greu a fost rezolvat după ce au fost făcute praf majoritatea arterelor principale ale Sibiului. Dar la traficul uzual și cotidian, e cam degeaba. Cine nu crede, să se plimbe prin oraș când sunt orele de vârf. Adică toată ziua.
… La intersecția străzii Spartacus cu Frații Grachi și Nicolae Titulescu încă se mai vedeau urmele unui bar care era foarte fain prin anii 90. Așa de fain încât am pierdut acolo o noapte întreagă. În 2006 nu cred că mai era funcțional, dar oricum, nu mai contează asta. Acum, locul este un fel de părculete de care nu mai știu, că ori nu am mai fost de mult pe acolo, ori am fost dar nu mi-a atras prin nimic atenția. Poate cineva are amintiri despre el. De bar zic, nu de parc.
…,În Piața 1 Decembrie 1918 pe care majoritatea sibienilor o știu de Piața Gării, încă nedevenită un pustiu de bolovani, era un fel de giratoriu cu o construcție. Inițial aici era WC public (diferit de cel din incinta gării) apoi s-a construit peste el și s-a transformat într-un restaurant. Nu-i mai știu momentan numele, „Abel” parcă, cert este că avea reclame la Monitorul, Kiss FM și Tribuna Sporturilor. Clădirea nu era mai urâtă decât altele, dar era interesantă prin urmele vechi ale fostei toalete publice.
…Așa arăta cartierul zis „Arhitecților”, numit probabil din cauza stilului „care-cum” în care au fost construite clădirile de acolo. Ei, atunci nimeni nu se gândea că aici va fi plin de blocuri și că pe la orele 6 nu vor mai avea loc mașinile unele de altele. Se poate observa și ce trafic uluitor era
… Piața Aurarilor era în plină sesiune de săpături arheologice. Din care a reieșit, printre ailele, că aici, în trecut era doar o ramificație de străzi, nu o „piață”. Știu că s-a mai descoperit o fântână și mai ales că Primăria de atunci a dat vina pe arheologi pentru că se lălăia cu reabilitarea pe acolo. Problema era că lălăiaia a avut loc la destulă vreme după ce arheologii plecaseră, terminându-și treaba
Anunțuri gratuite din Maramures