sursa foto: Inquam Photos
Ce s-a întâmplat la Bistrița e un avertisment.
De fiecare dată când se întâmplă ceva grav într-o școală, ne grăbim să căutăm un vinovat, oferind cea mai simplă explicație: un accident nefericit. Din păcate, aproape niciodată nu privim unde trebuie: la modul în care arată piramida urii.
Totul începe cu indiferența. Față de comentariile rasiste, glumele misogine, insultele xenofobe, umilințele zilnice devenite normalitate, de mult prea multe ori ”normalizate” cu reacții de genul „ așa se zice la noi”, „era doar o glumă” sau „ nu trebuie să ne ofensăm din orice.”
Pe următoarea treaptă, apar etichetele și poreclele. După ele, vin micro-agresiunile: excluderea, intimidarea, stigmatizarea, umilirea. Toate par ”copilării” și lipsite de consecințe. Numai că realitatea ne demonstrează că nu sunt.
Istoria ne demonstrează că niciodată nu s-a ajuns direct la violență. Nu cunosc vreun caz în care s-a trecut peste noapte de la o glumă rasistă, spre exemplu, la agresiune, pentru că între ele există un drum care musai trebuie parcurs, drum care este pavat și transformat în autostradă de tăcerile celor care au văzut și ”nu s-au băgat”.
De aceea, ceea ce s-a întâmplat la Bistrița ar trebui să ne îngrijoreze mai mult decât evenimentul în sine. Pentru că el poate fi doar începutul.
Trăim într-un spațiu – atât public, cât și online – inundat de mesaje xenofobe, rasiste și misogine.
În fiecare zi, mii de oameni sunt numiți „paraziți”, „gândaci”, „invadatori”, „proaste”, „needucați”, „sub-oameni”, etc., și ura este distribuită, apreciată, ba chiar monetizată. Copiii noștri privesc, învață de la noi și-și întăresc credințele de pe platformele care validează dihonia de dragul unui share. Învață că a umili este amuzant și că a urî este o formă de curaj.
Pentru mine, ce s-a întâmplat la Bistrița este o parte din societatea noastră destul de ignorată, dar din ce în ce mai vizibilă. E și un rezultat a ceea ce tolerăm atunci când alegem să tăcem sau să trecem cu vederea. Numai că vârful piramidei urii (atentatele și genocidul) este construit prin fiecare insultă ”justificată” și din fiecare act de ură trecut cu vederea.
Dacă nu ne asumăm realitatea care ne arată că mult prea mulți dintre noi suntem la baza piramidei, s-ar putea ca mâine să fim nevoiți să privim neputincioși cum urcăm din nou spre vârful ei. Și atunci va fi mult prea târziu…
Urmăriți Republica pe Threads
