„Un popor poate fi puternic atunci când nu-și pierde sufletul. Dar dacă pierde credința, își pierde rădăcinile. Credința este rădăcina noastră”, a spus Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul, miercuri, 19 august 2026, la Mănăstirea „Mihai Vodă” de la Turda, unde au fost comemorați 425 de ani de la trecerea la cele veșnice a domnitorului Mihai Viteazul, primul întregitor al neamului românesc.
Episcopul-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la altarul de vară al așezământului monahal construit pe locul unde, în anul 1601, a fost asasinat marele voievod. Ierarhul a avut alături un sobor de clerici, din care au făcut parte pr. Adrian Truța, secretarul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, pr. lect. univ. dr. Daniel Mocanu, cadru didactic al Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, arhim. Natanael Zamfirache, slujitor al Catedralei Mitropolitane din Cluj-Napoca, duhovnicii mănăstirii, arhim. Ilie Hanuschi și ierom. Andrei Bodea, precum și alți preoți invitați.
În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice, Preasfințitul Părinte Samuel a pornit de la vindecarea omului stăpânit de un duh necurat și de la porunca rostită de Mântuitorul Iisus Hristos: „Taci și ieși din el!”. Ierarhul a arătat că Hristos este „Domnul vieții și biruitorul puterilor întunericului”, iar eliberarea omului din robia răului descoperă adevăratul sens al libertății.
„Omul din Evanghelia de astăzi, am putea spune, este imaginea omului care și-a pierdut libertatea. Iar libertatea adevărată, să înțelegem, nu înseamnă să fac tot ce vreau, tot ce-mi trece prin minte, ci libertatea adevărată înseamnă să pot face binele, să pot iubi și să pot sluji lui Dumnezeu. Patimile și păcatele îl înrobesc pe om, îi răpesc libertatea. Însă, din nefericire, omul se crede liber tocmai atunci când este cel mai legat.”
PS Samuel Bistrițeanul a subliniat că Mântuitorul a venit în lume nu pentru a-l înrobi pe om, ci pentru a-l elibera, iar Biserica este locul în care fiecare poate veni cu rănile, slăbiciunile și luptele sale pentru a căuta vindecarea și izbăvirea în Hristos.
Mihai Viteazul, „simbolul unui ideal”
Pornind de la mesajul Evangheliei, ierarhul a îndreptat apoi atenția credincioșilor spre istorie și spre personalitatea voievodului Mihai Viteazul. În ciuda războaielor, crimelor, trădărilor și nedreptăților care au marcat istoria omenirii, răul nu are ultimul cuvânt, a arătat Preasfinția Sa.
„Răul, oricât de puternic ar părea, nu are ultimul cuvânt. Ultimul cuvânt Îl are Domnul Hristos. Această credință este importantă și acum, când privim spre istoria neamului nostru și când astăzi îl comemorăm cu respect și cu recunoștință pe marele nostru voievod Mihai Viteazul.”
PS Samuel a evidențiat locul pe care Mihai Viteazul îl ocupă în memoria românilor, arătând că acesta nu a rămas în istorie doar prin calitățile sale de conducător militar și domnitor, ci mai ales prin idealul pe care l-a întruchipat.
„El nu a fost numai un mare conducător militar și un domnitor care a câștigat mari bătălii, ci el a devenit pentru neamul nostru simbolul unui ideal. Și idealul este unitatea românilor.”
Ierarhul a amintit că, într-o perioadă în care cele trei principate românești se aflau în situații politice diferite și sub puternice presiuni externe, Mihai Viteazul „a avut curajul să gândească dincolo de împrejurările timpului său”, să lupte, să biruiască, să piardă și să se ridice din nou, fără a renunța la idealul său. În anul 1600, a reușit să aducă pentru prima dată Țara Românească, Transilvania și Moldova sub aceeași autoritate politică, devenind peste veacuri un reper al idealului de unitate.
Preasfințitul Părinte Samuel a vorbit și despre credința voievodului, subliniind că Mihai Viteazul a trăit într-o epocă în care creștinismul nu reprezenta „un element decorativ al vieții”, ci făcea parte din identitatea țării și a poporului. Apărarea țării însemna, în același timp, apărarea credinței și a rânduielii creștine, iar tradiția istorică păstrează imaginea voievodului care, înaintea marilor încercări, se încredința lui Dumnezeu prin rugăciune.
„Un popor poate fi puternic atunci când nu-și pierde sufletul. Dar dacă pierde credința, își pierde rădăcinile. Credința este rădăcina noastră”, a subliniat Episcopul-vicar.
Legând mesajul Evangheliei de moștenirea lăsată de Mihai Viteazul, PS Samuel Bistrițeanul a arătat că biruința unui ideal nu trebuie judecată numai prin ceea ce se împlinește într-un anumit moment al istoriei.
„Domnul Hristos ne arată că răul nu are ultimul cuvânt, iar Mihai Viteazul ne arată că o faptă poate fi mică, dar un ideal adevărat, drept și curat poate supraviețui veacurilor, chiar dacă nu se realizează așa cum ne dorim noi atunci.”
Răspunsurile liturgice la Sfânta Liturghie au fost date de Corala preoților turdeni, dirijată de pr. prof. Sorin Dindelegan. La final, arhimandritul Ilie Hanuschi, duhovnicul Mănăstirii „Mihai Vodă”, i-a mulțumit Preasfințitului Părinte Samuel Bistrițeanul pentru slujire, rugăciune și binecuvântare.
Parastas la monumentul lui Mihai Viteazul
Manifestările comemorative au continuat după Sfânta Liturghie la monumentul voievodului Mihai Viteazul, unde Preasfințitul Părinte Samuel Bistrițeanul a oficiat slujba Parastasului și a rostit un scurt cuvânt duhovnicesc.
Au urmat alocuțiunile reprezentanților autorităților și un moment artistic dedicat personalității marelui voievod, în cadrul căruia au fost evocate, printr-un fragment de scenetă istorică, momente importante din domnia sa.
Manifestarea prilejuită de împlinirea a 425 de ani de la moartea lui Mihai Viteazul s-a încheiat cu ceremonia depunerii de coroane și jerbe de flori la monumentul voievodului, urmată de defilarea gărzii de onoare.
Scurt istoric
Mănăstirea „Mihai Vodă” de la Turda, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, a fost înființată în anul 2002, după ce în luna august 2001, la ceremonia de comemorare a 400 de ani de la moartea voievodului Mihai Viteazul, la Turda, vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu Anania a anunţat intenţia ca locul martiriului să nu fie marcat doar de un simplu monument, ci de o mănăstire, în care să fie aduse neîncetat rugăciuni şi slujbe „pentru pomenirea marelui voievod şi a tuturor celor care, de-a lungul veacurilor, şi-au dat prinosul de jertfă pentru libertatea, demnitatea şi unitatea poporului român”.
Locul de lângă Turda a fost marcat ca loc al jertfei voievodului Mihai Viteazul încă din perioada interbelică, când, în anul 1923, la iniţiativa Societăţii Femeilor Ortodoxe din Turda, a fost înălţată o troiţă din lemn pe locul asasinatului, iar mai târziu, în anul 1977, în locul troiţei de tradiţie românească a fost ridicat un impozant monument. După Revoluţie, s-a înfiripat o nouă tradiţie prin care, anual, pe data 19 august, pe platoul din vecinătatea Turzii se oficiază Sfânta Liturghie şi o slujbă de pomenire, perpetuându-se nu doar istoric, ci şi liturgic memoria eroului naţional. După deschiderea mănăstirii, pe locul martiriului, accentul pus pe solemnitatea unei comemorări civile s-a mutat spre o comemorare liturgică, prin rugăciuni neîncetate aduse pentru memoria și jertfa marelui Mihai.
Aşezământul monahal este o copie arhitecturală a vechii Mănăstiri „Mihai Vodă” din Bucureşti, ctitorie a banului Mihai din 1591, dar mutilată de regimul comunist. Biserica mănăstirii a fost sfințită la data de 19 august 2018, de 9 ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Andrei. Momentul sfințirii a fost înscris de Arhiepiscopia Clujului pe agenda evenimentelor care au marcat simbolic Jubileul celor 100 de ani de la Marea Unire din 1 decembrie 1918. În mod simbolic, „prin cele două ctitorii, de la Bucureşti şi Turda, se regăsesc unite în chip tainic Ţara Românească, Transilvania şi, astfel toate provinciile româneşti, peste care a domnit cândva voievodul Mihai, întâiul întregitor de ţară”.
Complexul monahal de la Turda cuprinde biserica mănăstirii, corpurile de chilii cu paraclis, fiind înconjurat de un zid de incintă, cu clopotniţă la poartă. Biserica mănăstirii este împodobită cu pictură în tehnica frescă, fiind realizată de pictorul bisericesc Sorin Efros.
În prezent, obştea numără 12 viețuitoare, stareţă fiind stravrofora Andreea Zdrobău, iar duhovnici arhimandritul Ilie Hanuschi și ieromonahul Andrei Bodea.
Text: Viorica Văscu și Marian Șomlea
Mai multe fotografii AICI
Anunțuri gratuite din Maramures