Dorul de casă îi aduce înapoi nu doar pe cei care vor să pornească o afacere pe meleagurile natale, ci și pe familiile care își doresc ca micuții lor să crească aproape de bunici și de tradițiile de acasă. O confirmă și directorii de grădinițe – în ultimii ani, a crescut numărul copiilor reveniți din diaspora. Pentru că, odată întorși în țară, părinții își înscriu micuții la grădiniță și încearcă să-și reconstruiască viața aici, unde se simt cu adevărat acasă, transmite 1TV.
,,Noi am locuit 7 ani în Mare Britanie, chiar în Londra. Copil cel mai mic l-am născut la Londra și la 3 ani de zile am întors în Moldova. – De ce ați hotărât? – Fiindcă toți anii chiar că eram de peste hotare, unde s-a comportat foarte frumos cu noi și suntem recunoscători Marii Britanii, dar dorul față de țara noastră a persistat tot timpul. Tot timpul am respectat tradițiile , am purtat mărțișoare, am sfințit pască, ne-am spălat cu oușoare la Paște. Adică tot timpul ne-am străduit să păstrăm tradițiile, că copii noștri să știu ca suntem moldoveni”.
,,Acolo ne simțeam mai singuri, știam ca acasă este familia, Sofia mereu avea dorul de bunica, de bunele. Totuși, aici suntem înconjurați de toată familia, prieteni, este acasă, acasă mai bine”.
În ultimul an, doar la grădinița nr. 174 din capitală și-au înscris copiii aproximativ 20 de familii revenite din diaspora.
,,În ultimul timp am observat o creștere a numărului de familii care au revenit de peste hotare și cu mare drag încadrat copii în instituțiile educaționale din municipiu Chisinau, inclusiv și la grădinița noastră”, a menționat directoarea grădiniței nr. 174, Ludmila Garștea.
,,Deși teoretic ar avea de o perioadă de adaptare pentru transferul în altă țară decât cea în care s-au născut, majoritatea micuților se integrează imediat, spun educatorii. Explicația este că părinții lor moldoveni au insistat să vorbească mereu cu ei în română”.
,,Noi acasă vorbeam limba română, la grădiniță, școală deja vorbea doar engleză, ele foarte bine vorbesc română, adică nu le dai că au plecat sau a învățat sau s-au născut în altă țară decât Moldova. Pentru noi a fost metoda de adaptare, pentru ei acolo a fost casa lor cumva, dar totuși revenirea noastră de 2-3 ori pe an acasă își doreau foarte-foarte mult să fiu mai aproape de bunici, de casa noastră, de rădăcinile noastre și tot așa”.
Mai mult chiar, uneori copiii moldovenilor reveniți din străinătate sunt și pe post de translatori între părinți și educatori.
,,Am avut și situații interesante, când copilul posedă 2 limbi: limba mămicăi și limba lui tăticu, care era cetățeanul altei țări. Atunci când venea la grădiniță, educatoarei era dificil să comunice cu tăticul și copilul traducea, pentru ca era la vârsta 5-6 ani și cunoaștea ambele limbi”, a subliniat Ludmila Garștea.
Și dacă la comunicare lucrurile arată ideal, iar micuții se adaptează foarte repede, la capitolul disciplină apar dificultăți. Iar explicația este că grădinițele din străinătate au un program mai libertin, pe când la noi se insistă mai mult pe un regim mai strict, cu reguli bine stabilite.
