Se spune că la 100 de ani primești cadouri memorabile, doar că în ultima zi de februarie, anul de grație 2026, CSM Reșița a decis să fie ea echipa care oferă. Și n-a dat ciocolată, ci puncte, goluri și o porție zdravănă de umilință care i-a lăsat pe fanii din „Vale” cu un gust mai amar decât apa din Bârzava după ploaie.
Un „Give me Five“ de poveste
Meciul cu Sepsi n-a fost o partidă de fotbal, ci mai degrabă un curs de „cum să te aperi fără să fii acolo”. Dacă în prima repriză băieții lui Flavius Stoican (băieți, că fotbaliști n-au prea demonstrat că au fost) au mimat rezistența, după pauză s-a stins lumina. „Apostolul reușitelor“ Moses Mawa s-a simțit pe teren ca la un antrenament cu jaloane, reușind un hat-trick care a făcut ca apărarea reșițeană să pară o barieră de cale ferată uitată deschisă.
Magia lui Bobar: Acum vezi handbalul, acum nu-l mai vezi!
La Covasna, la multe sute de kilometri distanță de casă, s-au deplasat și o seamă de fani rossoneri pentru a-i încuraja pe ai noștri care aveau nevoie de o victorie pe teren advers, după ce ne-am înclinat la ultima partidă de acasă cu Chindia. Oameni care, departe de casă, au asistat cu tristețe la deznodământul unui meci de tot plânsul făcut de jucătorii care se pregătesc în Valea Domanului. Evident că reșițenii sunt în fierbere, iar „performanța” administrativă a lui Cristi Bobar este comparată cu un număr de prestidigație.
Handbalul? A dispărut mai repede decât speranțele la play-off.
Juniorii? Promovați cu succes… dar la alte echipe, că doar e frumos să fim generoși cu vecinii.
În loc de o sărbătoare a centenarului cu fanfară și rezultate, conducerea pare că a organizat un „Parastas al Speranțelor”, unde singurul lucru care a promovat a fost frustrarea suporterilor.
Stoican și „Planul de Rezervă”
Flavius Stoican a declarat probabil după meci că „mergem înainte”, doar că „înainte” pare să fie tot mai aproape de subsolul clasamentului și tot mai departe de elita fotbalului. Strategia de azi a fost atât de subtilă încât nici jucătorii n-au prins-o, lăsându-l pe bietul portar să se simtă ca un paratrasnet într-o furtună tropicală. Mai putem privi cu speranță la meciul de acasă cu Corvinul? Să rămânem optimiști incurabili, până la capăt? Evident, cu toții ne dorim o trezire și o revenire a echipei pentru reintrarea în cărțile Play-Off, chiar și în ceasul al 12-lea.
Să sperăm că după următoarele două partide din sezonul regulat, la ceea ce se anunța marea Sărbătoare a celor 100 de ani de fotbal, Reșița să nu fie nevoite să învețe o lecție importantă: poți să ai istorie, dacă n-ai prezent, viitorul se joacă la „fără frecvență”.
Și, ca să fim fair play până la capăt, să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului… Gratulàlok SEPSI!
Yoi IȘTENEM
Anunțuri gratuite din Maramures
