O gospodărie tradițională și o casă cu acoperiș din paie, specifice Văii Someșului, au fost salvate de la degradare și restaurate cu grijă, în cadrul unei inițiative care își propune să pună în valoare patrimoniul local și să îl transmită mai departe, peste timp, ca parte vie a memoriei și identității rurale.
Într-o zi senină de ianuarie, cu ulițele Cuciulatului îmbrăcate în zăpadă și cu soarele oglindindu-se pe acoperișurile vechi, o gospodărie tradițională își spune din nou povestea.
Restaurată pas cu pas și îmbogățită cu o casă cu acoperiș din paie, veche de peste două secole, adusă din Ciocmani, gospodăria devenită muzeu este rodul unei misiuni asumate de Sebastian Dan și de Fundația pentru Conservarea Patrimoniului Cultural Tradițional: aceea de a păstra vie identitatea satului și de a o transmite mai departe, din generație în generație.
‘Tot s-a început în 2016 când am preluat gospodăria unchiului meu, Gheorghe Florian, gospodăria care ajunsese într-un stadiu avansat de degradare și de distrugere. Am început, timid, cu mici lucrări reparație, de întreținere. În 2018 am reușit să consolidăm șura, că era pe punctul de a se prăbuși, de a se dărâma, iar pe urmă, în 2022, am înființat Fundația pentru Conservarea Patrimoniului Cultural Tradițional, cu scopul de a conserva patrimoniul și a pune în valoare patrimoniul pe care avem aici, în Cuciulat, și nu numai’, precizează, pentru AGERPRES, Sebastian Dan.
Lucrările de restaurare au pus în valoare fiecare element al gospodăriei – casa, șura, găbănașul, poarta și gardul – oferind o imagine completă a modului de viață rural de la începutul secolului trecut. Casa principală, veche de aproximativ 100 de ani, a fost restaurată și transformată într-un muzeu ‘in situ’.
‘Ne aflăm în casa de la Cuciulat, casa muzeului Gheorghe Florean, o casă restaurată și transformată într-un muzeu ‘in situ’. E o casă cu o vechime de aproximativ 100 de ani, o casă care s-a păstrat, întreaga gospodăria s-a păstrat în integralitate ei, în planimetria inițială. Casa, șura, găbănașul, poarta, gardul, toate elementele acestea s-au păstrat intacte’, susține inițiatorul proiectului.
În interior, fiecare obiect își păstrează locul original, iar privirea este atrasă de anexele gospodărești, esențiale pentru viața de altădată. Găbănașul, amplasat strategic în dreptul ferestrei principale, reflectă importanța bunurilor depozitate acolo și grija pentru protejarea lor.
‘Găbănașul era o construcție foarte importan tă pentru acea vreme, pentru că acolo se depozitau obiectele principale, obiectele de valoare… și ne dăm seama de importanța acelei clădiri din faptul că avea încuietoare dublă’, adaugă acesta.
Poarta înaltă și dimensiunile casei indică statutul social al proprietarului, într-o perioadă în care arhitectura gospodăriei reflecta direct poziția în comunitate.
‘Gospodăria aceasta a fost o gospodărie a unui om înstărit. Ne dăm seama după poartă. În acea perioadă, poarta era un semn distinctiv de statut social’, precizează Sebastian Dan.
Demersul de conservare a continuat, în 2024, cu relocarea unei case cu acoperiș din paie din localitatea Ciocmani, o construcție veche de peste 200 de ani, aflată într-un stadiu avansat de degradare. Casa a fost desfăcută și reasamblată în cadrul gospodăriei din Cuciulat, devenind parte a muzeului.
‘Era o ruină, era într-un grad avansat de deteriorare. Am reușit 80% din acea casă să o recuperăm și să o redăm aici, în cadrul muzeului, să o redăm comunității’, menționează Sebastin Dan.
Relocarea a fost însoțită de o amplă documentare tehnică și digitală, menită să asigure nu doar conservarea fizică, ci și transmiterea cunoștințelor de restaurare către generațiile viitoare. Astfel, fiecare zi de lucru a fost filmată și documentată, ca mărturie pentru generațiile viitoare.
De asemenea, gospodăria a fost deja parțial scanată și transpusă în realitate virtuală, iar planurile vizează digitalizarea completă a ansamblului. În paralel, a fost obținut aviz favorabil din partea Ministerului Culturii pentru clasarea gospodăriei ca monument istoric.
Pentru copii și tineri, fundația a creat o cărticică de povești, o machetă de asamblat a casei cu acoperiș din paie și a inițiat concursuri de idei pentru punerea în valoare a patrimoniului local.
‘Identitatea noastră culturală nu are sens dacă nu o comunicăm tinerei generații și nu o transmitem mai departe. Avem datoria morală, dacă o casă a stat în picioare 200 de ani, să o dăm mai departe, încă cel puțin 200 de ani, să o redăm comunității’, conchide Sebastian Dan.
La Cuciulat, printre zăpadă și soare de iarnă, patrimoniul rural nu este doar conservat, ci transformat într-o lecție vie despre identitate, memorie și responsabilitatea de a duce mai departe moștenirea satului românesc. AGERPRES/(A – redactor: Sebastian Olaru, editor: Irina Poenaru, editor online: Andreea Lăzăroiu)
Mai multe imagini pe AGERPRES FOTO
Anunțuri gratuite din Maramures
