Președintele CJ Cluj, după vizita lui Nicușor Dan la Washington: „În această dimineață nu am fost obosit din lipsă de somn. Am fost obosit din cauza lucidității”

826 citiri

Vizita președintelui României, Nicușor Dan, la Washington, unde a participat la reuniunea inaugurală a Consiliului Păcii organizată la United States Institute of Peace, continuă să genereze reacții în spațiul public.

Președintele Consiliului Județean Cluj, Alin Tișe, a publicat vineri, 20 februarie, o postare amplă pe Facebook, în care analizează simbolistica momentului și modul în care țara este percepută în marile centre de putere.

Acesta își începe reflecția într-o notă personală: „În această dimineață nu am fost obosit din lipsă de somn. Am fost obosit din cauza lucidității care, cred, m-a cotropit și frământat toată noaptea”.

Referindu-se la confuzia de titulatură rostită la Washington la adresa șefului statului român, Tișe admite că incidentul poate fi considerat o simplă eroare de protocol: „O confuzie de titlu. Un nume rostit în altă funcție. O frază care, pentru unii, e doar o scăpare. Și da, putem spune că a fost o eroare de protocol. O clipă de neatenție. Se întâmplă”.

Totuși, el avertizează că, în politică, simbolurile pot cântări uneori mai mult decât tratatele și subliniază poziția strategică a României în arhitectura de securitate.

„România nu este o țară periferică, într-un colț de hartă. Este granița estică a NATO. Este poarta Mării Negre. Este punte între Est și Vest. Este teritoriu strategic, într-o epocă în care securitatea globală nu mai e teorie, ci realitate zilnică”, notează acesta.

Episodul de la Washington ar putea reprezenta „nu o insultă”, ci „un diagnostic”

În opinia sa, miza nu este greșeala în sine, ci ceea ce sugerează ea despre locul țării în conversația marilor puteri: „Întrebarea nu este dacă a fost o greșeală. Întrebarea este: ce spune această greșeală despre locul nostru în conversația marilor puteri?” Liderul CJ Cluj consideră că, atunci când liderul lumii libere nu are reflexul imediat al numelui și funcției reprezentantului unei țări strategice, problema nu ține de dicție, ci de prioritate.

Mesajul său insistă asupra rolului diplomației ca formă de recunoaștere: „Diplomația este, înainte de toate, o artă a recunoașterii. Recunoașterea poziției. Recunoașterea relevanței. Recunoașterea identității”. În aceeași logică, el subliniază că statutul de pilon strategic trebuie susținut prin coerență internă și o voce externă clară: „Puterea reală nu vine din faptul că ai baze militare pe teritoriu. Nici din faptul că ești menționat în documente strategice. Puterea vine din coerență internă, din voce clară externă și din capacitatea de a te face indispensabil”.

Tișe afirmă că percepția externă este decisivă în geopolitică: „Adevărul dureros este acesta: în geopolitică nu contează cât de important te crezi. Contează cât de imposibil e să fii ignorat”. În acest context, episodul de la Washington ar putea reprezenta „nu o insultă”, ci „un diagnostic” al modului în care România este percepută: „aliat sigur, dar previzibil; stabilă, dar tăcută; prezentă, dar rar decisivă”.

În final, liderul administrației clujene îndeamnă la introspecție și clarificare strategică: „Nu este un capăt de lume. Este o oglindă”. În locul căutării unor vinovați externi, el consideră că România trebuie să își definească mai clar proiectul de țară și rolul viitor. „Respectul internațional nu se cere. Se construiește. Se negociază. Se impune prin consistență”, conchide el.