Muzee unicat ale aurului, cărbunelui și fierului. Se află în județul unde 100.000 de oameni munceau în industrie

Trei muzee unicat – al aurului, cărbunelui și fierului – amintesc de moștenirea industrială a Hunedoarei, unul dintre cele mai bogate județe în resurse naturale, afectat în ultimele decenii de declinul industrial.

Cele mai vechi mine de aur și de fier din România datează din Antichitate, iar unele, cum este galeria „Treptele Romane”, din județul Hunedoara, s-au păstrat în stare bună de conservare încă din vremea romanilor. În Hunedoara, minele de cărbune, aur, fier, cupru și minereuri complexe, împreună cu uzinele metalurgice și miniere, aveau peste 100.000 de angajați în anii ’80, perioada de maximă expansiune a industriei grele.

Cele mai multe au fost închise în anii 2000, iar în prezent doar câteva mii de oameni mai lucrează în industria extractivă a Hunedoarei. O mulțime de uzine, exploatări miniere și instalații metalurgice – unele vechi de peste două secole, altele construite în secolul XX – au fost dezafectate și au dispărut în ultimii ani. În schimb, Hunedoara și-a păstrat o parte a moștenirii industriale în muzeele sale, restaurate în ultimii ani.

Muzeul Aurului din Brad

Cel mai valoros dintre acestea a fost înființat în 1912, la Brad, și păstrează unele dintre cele mai preţioase piese de aur nativ descoperite de-a lungul timpului.

Primele minerale şi metale preţioase care aveau să fie admirate la Muzeul Aurului din Brad au fost strânse începând de la sfârşitul secolului al XIX-lea, de la minele din Munţii Metaliferi. În acei ani, aproape toate aşezările montane cuprinse în „poligonul aurului” sau „patrulaterul aurifer”, cu laturile între Brad (Caraci), Roşia Montană, Baia de Arieş, Zlatna, Săcărâmb şi Certeju de Sus, aveau mine exploatate intens, din care erau extrase aur, argint și cupru.

Muzeul Aurului din Brad şi-a îmbogăţit patrimoniul cu peste 1.000 de piese de aur nativ, în forme şi combinaţii rare, care cântăresc împreună aproape cinci kilograme. Unele piese impresionează prin forma lor primară, care le-a adus denumiri precum „pana lui Eminescu”, „balerina”, „harta României”, „feriga”, „căţeluşul”, „răţuşca” şi „şopârlele din aur”, datorită asemănării cu obiectele la care fac referire.

În muzeu este expus şi un lingou de aur de peste un kilogram, care arată bogăţia ţinutului în resurse minerale. Tot aici sunt prezentate unelte vechi care arată cum era extras minereul în urmă cu peste două milenii, metale rare precum silvanitul şi nagyagytul, descoperite pentru prima dată în lume în zăcăminte din Munţii Apuseni, şi peste 800 de exponate minerale aduse din toate colţurile lumii.

Minele Bradului au dat muzeului aur nativ

Majoritatea pieselor provin din zona minelor Brad-Ruda, Musariu, Brădişor şi Valea Morii, ele fiind prezentate publicului aşa cum au fost găsite de minerii care lucrau în subteran. De aici provin mai multe foiţe de aur nativ, aflate în diverse combinaţii cu cuarţ sau cu hidroxid de fier, cu forme spectaculoase.

Minele de aur din zona Bradului au o istorie de aproape două milenii. Cea mai bine păstrată galerie antică de aici se numeşte Treptele Romane (video) şi şi-a primit numele de la faptul că, la capătul celor aproape 200 de metri ai săi, mai pot fi văzute scări dăltuite în piatră, specifice minelor din vremea romanilor. De la capătul treptelor, în trecut, alte tuneluri miniere formau un labirint subteran uriaş şi neregulat, săpat în căutarea filoanelor de aur.

În anii ’80, în minele din vecinătatea Bradului şi Crişciorului lucrau peste 10.000 de oameni, iar reţeaua de galerii miniere subterane a exploatărilor de la Barza se întindea pe mai mult de câteva sute de kilometri şi avea 11 intrări la suprafaţă. Până la mijlocul anilor 2000, toate exploatările miniere au fost închise, însă noi resurse impresionante de aur și cupru au fost conturate în zonă, altele fiind cunoscute și sigilate în subteran.

De la minele Băiţei au ajuns la muzeu foiţe delicate de aur, combinate cu cuarţ. De la minele Hondol, Săcărâmb şi Certeju de Sus (comuna Certeju de Sus) sunt păstrate în muzeul din Brad mai multe exponate valoroase de aur lamelar cu cuarţ. Aşezările din jurul Săcărâmbului au o istorie de peste trei secole. Minele de la Roşia Montană, Stănija, Bucium şi din Munţii Bihorului au oferit şi ele exponate preţioase muzeului unic în lume.

Muzeul dedicat cărbunelui

Alte două muzee industriale din Hunedoara au fost redate publicului cu ajutorul investițiilor finanțate din fonduri europene.

Înființat în 1967, Muzeul Mineritului din Petroșani redă istoria minelor de cărbune din Valea Jiului, regiunea carboniferă cea mai intens exploatată din România secolului XX.

Muzeul Mineritului a fost reabilitat în perioada 2018–2021, printr-o investiție de cinci milioane de lei, finanțată de Uniunea Europeană. Clădirea care îl adăpostea, veche de peste un secol, a fost reparată, consolidată și dotată cu un lift care asigură accesul de la demisol până în pod, iar zona din fața muzeului a fost reamenajată cu alei, trotuare și spații verzi.

Colecțiile sale prezintă istoria mineritului de cărbune și dezvoltarea tehnicii miniere de exploatare, păstrând piese valoroase din toate epocile exploatărilor.

Primele mine de cărbune din Valea Jiului au fost deschise la mijlocul secolului al XIX-lea, însă industria zonei din sudul județului Hunedoara a atins apogeul în anii ’80, când întreprinderile miniere produceau anual aproximativ zece milioane de tone de cărbune.

În 1990, Valea Jiului cuprindea 14 mine de cărbune, înființate de-a lungul unui câmp minier de peste 60 de kilometri, care se întindea de la Lonea, în est, până la Valea de Brazi, în vest. În jurul lor funcționau uzine și instalații care deserveau activitatea minieră, iar la începutul anilor ’90 sectorul asigura peste 40.000 de locuri de muncă.

În prezent, doar trei mine au rămas în activitate: Vulcan, Livezeni (Petroșani) și Lupeni, ultima fiind în proces de închidere până la finalul anului 2026.

Muzeul Fierului din Hunedoara

Hunedoara, un oraș cu o tradiție metalurgică și minieră care își găsește rădăcinile în Antichitate, s-a dezvoltat în secolele XVIII–XIX odată cu primele furnale construite în vecinătatea sa, la Toplița, Govâjdia (video) și Călan. Uzinele de Fier din Hunedoara au fost înființate în 1884, iar combinatul siderurgic din Hunedoara, care le-a urmat, ajunsese la aproape 20.000 de salariați în anii ’80.

Primul Muzeu al Fierului din Hunedoara a fost înființat în 1974 și a funcționat până în anii ’90. Locul său va fi luat de noul Muzeu al Fierului, amenajat într-o clădire ridicată în anii 1900, pe malul Cernei, în apropierea Castelului Corvinilor, ruinată în trecut, dar reabilitată recent cu fonduri europene, printr-un proiect de două milioane de euro.

„Acum urmează partea a doua a întregului demers: amenajarea efectivă a viitorului muzeu. Va mai dura o vreme, deoarece dorim să avem aici exponate cât se poate de interesante. Foarte util va fi și spațiul din vechea curte din spatele clădirii istorice, unde avem o galerie expozițională generoasă, alături de un spațiu deschis și un furnal în miniatură”, spune primarul municipiului Hunedoara, Dan Bobouțanu.

Tot în vecinătatea Castelului Corvinilor, la adăpostul unui fost mare turn de răcire al combinatului siderurgic și al vechiului sediu al Uzinelor de Fier, o parcare privată a fost amenajată și ca muzeu al fierului în aer liber. Aici au fost aduse mai multe exponate care amintesc de Uzinele de Fier din Hunedoara sau care au fost folosite în Combinatul Siderurgic Hunedoara.

Printre ele se numără trei statuete vechi, din fier, salvate înainte de a fi topite, care înfățișează doi oțelari și un artist extravagant, dar și instalații inedite, piese și materiale folosite în siderurgie.