Mărțișorul secolului trecut (Harghita)

Articol disponibil în:

Română

În sate din nordul județului Harghita, mărțișorul din a doua jumătate a secolului trecut era simplu: păstra esența simbolică și era făcut în casă. Nu era un obiect cumpărat, ci unul născut din răbdarea mâinilor obișnuite cu torsul și cusutul.

Șnurul alb-roșu, din lână, bumbac ori mătase, era elementul central. La capete se formau cănaci (ciucuri sau împletituri decorative) ori mici podoabe lucrate din prelungirea firelor: pompoane rotunde sau aplatizate, pătrate simple ori duble, uneori chiar stele cu opt colțuri. În alte cazuri, firele erau înfășurate pe bucățele de carton ori furnir, apoi tăiate după forme cunoscute în comunitate, pentru a le da ținută și contur.

Amuletele erau rare printre oamenii de rând și apăreau mai ales în gospodăriile înstărite, unde mărțișorul putea fi completat cu un bănuț – semn al statutului, dar și al dorinței de protecție și noroc.

Mărturiile vizuale ale mărțișoarelor de odinioară sunt astăzi puține. Am reușit să găsesc câteva imagini, puse la dispoziție cu generozitate de prof. Doinița Ana Dobrean (Subcetate, Mureș) și de înv. Aurica Morar (Gălăuțaș), cărora le adresez și pe această cale sincere mulțumiri.

În tradiția veche, șnurul bicolor rămânea esențial. „Șnurul este mai important decât obiectul atașat lui. Acesta este mărțișorul autentic”, afirma dr. Virgil Nițulescu.

Astăzi, obiceiul dăruirii acestui simbol al primăverii continuă să fie transmis și reinterpretat, fiind susținut anual și de instituțiile culturale prin activități educaționale și programe de învățare nonformală.
(Cosmina M. Oltean)/MNCR – Muzeul Naţional al Carpaţilor Răsăriteni

1. Mărțișor cu cănaci rotunzi, sursa: înv. Aurica Morar (Gălăuțaș)
2. Mărțișor cu steluțe, sursa: prof. Doinița Ana Dobrean (Subcetate)
3. Mărțișor cu capete romboidale, din fire pe carton, sursa: înv. Aurica Morar (Gălăuțaș)