În fiecare an, la finalul lunii ianuarie, memoria Holocaustului, una dintre cele mai întunecate pagini ale secolului al XX-lea, revine în atenția publică nu ca un simplu exercițiu al trecutului, ci ca o întrebare adresată prezentului. La Zalău, acest moment a fost marcat, în după-amiaza zilei de luni, 26 ianuarie 2026, prin Evenimentul Comemorativ și Conferința Internațională „Ne amintim… Lagărele Morții”, organizate cu prilejul Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului, la Casa de Cultură a Sindicatelor.
La manifestare au participat Înaltpreasfințitul Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, precum și Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului. Evenimentul s-a desfășurat în prezența ambasadorului Statului Israel în România, Lior Ben Dor, și a președintelui Comunității Evreilor din Zalău, Dan Has, reunind reprezentanți ai comunității evreiești, oficialități locale și județene, oameni de cultură și istorici, cadre didactice și elevi din unitățile de învățământ ale municipiului Zalău, precum și numeroși invitați.
În cadrul conferinței, oficialitățile prezente au rostit alocuțiuni dedicate memoriei victimelor Holocaustului și au aprins șase lumânări, în amintirea celor șase milioane de evrei care și-au pierdut viața în timpul uneia dintre cele mai dramatice tragedii ale secolului al XX-lea.
În cuvântul rostit, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei a arătat că memoria Holocaustului nu poate rămâne un simplu act comemorativ, ci trebuie să fie o reafirmare a fundamentului moral al vieții, pornind de la porunca dumnezeiască ce interzice categoric uciderea omului fără vină.
Astfel, ierarhul a amintit că respectul pentru viață își are temelia în poruncile lui Dumnezeu, iar abandonarea acestora a făcut posibilă tragedia Holocaustului: „Un argument împotriva uciderii oamenilor îl luăm din Vechiul Testament, unde proorocul Moise, în cartea Ieșirii, în capitolul 20, primind de la Dumnezeu cele zece porunci, ni le lasă nouă. Și este scris acolo, în poruncă, categoric: să nu ucizi. Sigur că cei care au organizat uciderea evreilor n-au avut credință. Dacă puneau problema religioasă, nu făceau această monstruozitate.”
Pentru a ilustra cele spuse, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei a evocat o amintire personală din copilărie, legată de comunitatea evreiască din vecinătatea casei părintești: „Îmi aduc aminte cu multă nostalgie că, peste drum de casa părintească, își aveau casele membrii comunității evreilor. În momentul în care a venit porunca să fie luați și duși la Auschwitz, bunica mea și soția vecinului nostru, Israel, s-au îmbrățișat și au plâns, pentru că își dădeau seama că nu se vor mai vedea niciodată. Din toată comunitatea au fost trei case și o singură persoană s-a mai întors, nenea Eugen; ceilalți au pierit acolo.”
De asemenea, ierarhul a subliniat că antisemitismul este incompatibil cu credința creștină, făcând trimitere la persoana Mântuitorului Iisus Hristos: „Acum revin la Noul Testament. Pentru noi, creștinii, cea mai importantă persoană din istorie este Domnul Iisus Hristos. Nu fac o lecție de teologie. El a fost Dumnezeu și om, dar, ca om, a fost evreu. Poate că nu ne gândim întotdeauna la acest lucru, dar Domnul Iisus Hristos a fost evreu, evreu get-beget. A fost Dumnezeu, dar a fost și evreu. Și atunci ne dăm seama cât de condamnabil este antisemitismul. Dacă noi ne punem nădejdea în Domnul Hristos, care ne mântuiește, dacă nu este sub soare alt nume în care să fie mântuire decât numele Domnului Hristos, cum am putea fi antisemiți? Cum am putea?”
În încheiere, Înaltpreasfințitul Părinte Andrei a subliniat că memoria victimelor Holocaustului trebuie să se transforme într-o responsabilitate asumată, exprimată prin opoziție fermă față de violență și ură, indiferent de context: „În acest sens, dacă avem din punct de vedere spiritual o convingere puternică, ar trebui să fim împotriva tuturor răutăților care sunt îndreptate împotriva oamenilor. A pomenit domnul ambasador că și astăzi pot fi situații în care oamenii sunt urâți și uciși. Ne-am rugat lui Dumnezeu pentru sufletele celor care au plecat în eternitate, fiind uciși în mod teribil. Și, repet, să ne ajute Dumnezeu să fim oameni buni și să punem în practică o spiritualitate firească, normală, care ne cheamă să ne iubim unii pe alții.”
În continuarea evenimentului, a luat cuvântul și Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului, care a subliniat că memoria Holocaustului nu privește doar trecutul, ci obligă la o vigilență morală constantă, arătând că procesul dezumanizării nu începe în lagăre, ci mult mai devreme, în felul în care omul ajunge să fie redus la idei, categorii sau criterii de utilitate.
În acest context, ierarhul a arătat că secolul al XX-lea rămâne un avertisment major, fiind un spațiu în care s-a văzut limpede ce se întâmplă atunci când ideile, sistemele sau cauzele ajung să fie puse mai presus de persoana concretă: „Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului ne obligă să privim secolul al XX-lea nu doar ca o succesiune de evenimente, ci ca un laborator în care s-a văzut limpede ce se întâmplă atunci când ideile, sistemele și cauzele ajung să cântărească mai mult decât omul concret. Când o societate acceptă ideea că valoarea unei vieți depinde de origine, de apartenență sau de utilitate, pragul moral coboară, iar ceea ce părea de neimaginat devine, în timp, administrabil.”
De asemenea, Preasfinția Sa a arătat că Scriptura nu lasă loc neutralității atunci când viața celuilalt este pusă în primejdie, stabilind o limită clară a responsabilității personale: „Scriptura nu vorbește în termeni abstracți, ci fixează o limită clară acolo unde relația cu celălalt riscă să se degradeze. «Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți» nu este formulată ca un ideal îndepărtat, ci ca o măsură concretă a modului în care este recunoscut omul din fața ta, înainte ca el să fie redus la etichetă sau categorie.”
În același cadru, episcopul a subliniat că iubirea aproapelui nu rămâne un principiu teoretic, ci implică o responsabilitate directă față de viața celuilalt: „Scriptura merge însă mai departe și leagă iubirea aproapelui de salvarea efectivă a vieții. «Izbăvește pe cei ce sunt târâți la moarte și pe cei ce se duc clătinându-se la junghiere scapă-i». Nu este loc lăsat pentru a spune: «n-am știut nimic». Atunci când viața celuilalt este în primejdie, iubirea aproapelui încetează să mai fie un principiu și devine responsabilitate.”
Referindu-se la exemple concrete de asumare morală, Preasfințitul Părinte Benedict a amintit că istoria secolului trecut a cunoscut și oameni care au ales să rămână oameni, în pofida presiunilor ideologice: În spațiul românesc îl pomenim pe preotul Liviu Galaction Munteanu, de la Cluj, mort în închisoarea de la Aiud, despre care se consemnează limpede că a salvat tineri evrei de la deportare și de la moarte, ajutându-i să treacă frontiera spre siguranță. Fapta aceasta nu are nevoie de retorică. Ea înseamnă o decizie concretă, luată într-un timp în care frica și conformismul puteau paraliza. În altă parte a Europei, în Franța ocupată, Maria Skobțova, monahie ortodoxă, martiră și ea în lagărul de la Ravensbrück, a spus într-o frază ceea ce mulți încercau să evite: „Nu există doar o problemă evreiască, ci o problemă creștină”. Nu este o formulă polemică, ci o trezire a conștiinței, pentru că nu poți primi persecuția ca pe o chestiune a altora dacă pretinzi că ai o măsură morală a vieții.”
În încheiere, ierarhul a arătat că memoria Holocaustului trebuie să rămână o formă de veghe morală, care să nu permită banalizarea răului sau transformarea suferinței trecutului într-un simplu discurs: „Memoria Holocaustului devine o formă de veghe: veghe asupra limbajului, ca să nu ajungă instrument de dezumanizare; veghe asupra gândului, ca să nu accepte ideea că viața altuia poate fi negociată; veghe asupra inimii, ca să nu se obișnuiască să treacă pe lângă suferință cu explicații reci. La fel de discret, această memorie cere și veghe asupra reflexului de a transforma suferința trecutului în capital moral, fără ca ea să producă grijă reală pentru omul viu de lângă noi. Dacă din această memorie rămâne o lecție, ea nu stă într-o frază tare, ci într-o așezare interioară: omul nu este categorie, nu este număr, nu este argument. Și atunci când viața cuiva atârnă de o decizie, porunca aproapelui încetează să mai fie teorie și devine, pur și simplu, realitate.”
Un moment aparte al evenimentului l-a constituit intervenția actriței Maia Morgenstern, invitat special al ediției din acest an, care a susținut monologul „Nu sunt eu”, un omagiu artistic adus victimelor Holocaustului.
Conferința internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului este organizată anual de Comunitatea Evreilor din Zalău și de Federația Comunităților Evreiești din România – Cultul Mozaic, în colaborare cu Primăria Municipiului Zalău, Colegiul Tehnic „Alesandru Papiu Ilarian” din Zalău, Inspectoratul Școlar Județean Sălaj și alți parteneri instituționali și culturali.
Ceremonie dedicată Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului
Tot în această zi, de la ora 11:00, la Primăria Municipiului Zalău a avut loc ceremonia dedicată Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului, organizată în Sala „Avram Iancu”. Evenimentul a constituit un moment de reculegere și reflecție, prin care a fost exprimat respectul față de memoria victimelor Holocaustului și a fost subliniată importanța păstrării vii a memoriei acestui capitol tragic al istoriei.
La ceremonie a participat și Preasfințitul Părinte Benedict, Episcopul Sălajului. De asemenea, au fost prezenți ambasadorul Statului Israel în România, Excelența Sa Lior Ben Dor, precum și reprezentanți ai autorităților locale și județene, ai comunității evreiești și ai instituțiilor publice din municipiu.
Scurt istoric
Adunarea Generală a ONU a stabilit ziua de 27 ianuarie ca zi oficială internațională de comemorare a victimelor Holocaustului.
Data de 27 ianuarie 1945 este semnificativă în istoria celui de-al Doilea Război Mondial, marcând eliberarea deținuților evrei și a altor grupuri etnice din cel mai mare lagăr de concentrare și exterminare nazist din Polonia, Auschwitz-Birkenau.
Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului, marcată anual pe 27 ianuarie, aduce în atenția publicului evenimentele din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, care au schimbat și curmat vieți. Șase milioane de evrei au fost uciși în timpul Holocaustului, dintre care 1,5 milioane erau copii.
Mai multe fotografii aici
Text: Episcopia Sălajului
Anunțuri gratuite din Maramures
