De ce U Cluj a învins FC Argeș în deplasare iar Universitatea Craiova a clacat pe teren propriu

U Cluj a venit cu 3 puncte din deplasare după 1-0 cu FC Argeș în vreme ce etapa trecută, prima de play-off, Universitatea Craiova a pierdut 0-1  acasă cu echipa lui Bogdan Andone. Răspunsul care tinde să explice foarte simplu diferența? Norocul.

În Bănie, dacă Al Hamlawi și-ar fi găsit pașii în buza porții la serviciul lui Baiaram, poate am fi avut al scenariu. Dar, mai ales, la Mioveni, dacă n-ar fi fost gafa lui Căbuz, s-ar fi terminat probabil doar 0-0. În plus, lui Bettaieb i-a ieșit o bijuterie pe „Oblemenco”, tentativa lui Oancea cu U Cluj s-a oprit doar în bară, în ultimul minut de joc.

Dar, dincolo de evidențe, există mai multe răspunsuri care furnizează inclusiv indicii clare despre cum se va scrie lupta la titlu până la final. Cele două Universități sunt lideri acum, la egalitate de puncte, până la reluarea campionatului după pauza prilejuită de meciurile echipei naționale. Totuși, de ce U Cluj a învins FC Argeș în deplasare iar Universitatea Craiova a clacat pe teren propriu cu echipa lui Bogdan Andone?

Dincolo de noroc, stilul „de deplasare” al Argeșului și echilibrul forței la U Cluj

Argeșul a obținut până azi aproximativ același număr de puncte acasă, versus meciuri în deplasare. Cu toate astea, stilul impus de Bogdan Andone și desprins cumva din realitățile de vestiar limitate ale nou-promovatei e unul care seduce mai cu seamă pe teren străin. Agresivitatea în valuri succesive, distanțele extrem de mici impuse în marcajul la întâmpinare, abordarea arțăgoasă cu o dinamică sufocantă: toate sunt elemente care își manifestă productivitatea mai cu seamă atunci când gazdele, în mod tradițional, încearcă să construiască, să aibă posesia, să domine.

Universitatea Craiova vs U Cluj în fața Argeșului înseamnă pentru olteni 158 de pase în plus și 16% procentaj extra de posesie, dar asumarea concentrării ofensive cvasi-totale a conturat scenariul pe care Argeșul a dat lovitura. La Mioveni, U Cluj a fost mai precaută, mai echilibrată, fixată într-un 4-2-3-1 mai puțin flamboaiant în aparență, dar mult mai robust.

Drammeh a acoperit o zonă de mijlocaș central pur, față de alte meciuri, mai puțin avântat în cursele lui „clasice” de mijlocaș box-to-box. Până la schimbare, Mendy a funcționat cel mult ca un wingback stânga, nu ca o extremă de atac, iar apoi El Sawy, privind harta dinamicii lui pe teren, ca un mijlocaș stânga „de 4-4-2”.

Da, foarte probabil U Cluj n-ar fi învins fără gafa lui Căbuz. Dar la fel de probabil e că nici nu ar fi pierdut. Poate că și-a dorit mai puțin din acest meci decât Universitatea Craiova, săptămâna trecută. Dar rigurozitatea și disciplina tactică au făcut-o să obțină mult mai mult.

Momentul-cheie pentru Bergodi: culmea, o accidentare 

Dacă atunci când vorbim de noroc în dreptul celor de la U Cluj ne gândim imediat la faza autogolului argeșean, cred că o serie de alte momente construiesc în fapt o conjunctură fericită, nu neapărat norocoasă. Strict „pe noroc”, Lukic putea să împingă încă din minutul 9 în plasă acțiunea lui Macalou, dacă mingea nu îl izbea tocmai invers, aproape de linia porții adverse…

Accidentarea lui Chinteș în minutul 39 și schimbările produse de ieșirea lui au devenit, culmea, un context favorabil spre victorie pentru ardeleni. Cât a jucat, apărătorul dreapta improvizat pe flancul stâng a trebuit să fie dublat permanent, pe plan defensiv, de Mendy. Prin intrarea Miguel Silva, cu o arie de acoperire până la final eminamente defensivă în harta terenului, El Sawy a devenit liber.

Nu neapărat ofensiv s-a văzut plusul, cât mai ales în echilibrarea echipei lui Bergodi. De la pauză, Argeșul a mizat pe Moldoveanu în acel flanc, în locul lui Rădescu, atacant vs mijlocaș, dar ecuația a fost clar câștigată de ardeleni în banda asta.

Apoi, am scris aici pe larg despre capacitatea admirabilă a lui Bogdan Andone de a găsit rețete adaptate pe adversar. A mers la Craiova, a mers în multe alte rânduri în sezonul regular. Dar nu merge totdeauna, fie și din simplul motiv că Argeșul nu are atâtea resurse valoroase în vestiar pentru a conferi platforma unei flexibilități inovatoare care să producă puncte mai mereu.

La Mioveni, Andone a început cu o singură schimbare față de victoria la Craiova. Mai defensivul Tofan în locul lui Oancea ca lateral dreapta, în același 3-4-2-1 dinamic. Doar că, în fața abordării lui Cristiano Bergodi, Rață a trebuit să coboare mult mai des și să „strângă”, sub presiunea mijlocului advers, ratând astfel șansa contribuțiilor la construcție în ultima treime.

Andone nu are de unde improviza eficient chiar mereu

Cu un singur șut pe poartă, U Cluj a luat trei puncte cu Argeșul, iar Universitatea Craiova, niciunul, cu trei șuturi pe poartă. Ai spune că așa e fotbalul și de-aia e frumos. Dar e și foarte frustrant!

Realitatea e că echipa lui Bergodi a fost mai pragmatică și mai coerent în mai multe momente ale jocului decât Universitatea Craiova. A faultat de două ori mai mult decât oltenii în 0-1 cu FC Argeș, a avut de patru ori mai multe tackling-uri încercate și reușite, dar a și intrat mai des în ultima treime decât au făcut-o elevii lui Coelho, iar la asta poate nu se așteptau mulți!

Tocmai pentru că în Bănie cred că portughezul n-a avut inspirație la formula de start iar sarcinile tactice date de Andone au avut alt efect. Acum, la Mioveni, a gândit ca Rădescu + Tofan să aibă același efect cu Mendy + Chinteș pe care l-au avut cu Bancu + Baiaram. Doar că flancul schimbat de ieșirea lui Chinteș în M. Silva + El Sawy a fost „stâncă”, fără pretenții ofensive.

Nu i-a mai ieșit lui Andone. Dar și pentru că lui Bergodi i-a ieșit aproape tot.