O figurină feminină din lut, veche de peste 7.500 de ani, a fost descoperită recent în apropierea municipiului Sfântu Gheorghe de către o echipă de arheologi de la Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni, au anunțat, marți, reprezentanții instituției.

Potrivit acestora, descoperirea a fost făcută în timpul cercetărilor preventive din zona Arcuș – Platoul Târgului (Vasarteto), în contextul unor lucrări de extindere a rețelelor electrice necesare zonei Sepsi Arena.

 

Săpăturile au scos la iveală urmele unei așezări neolitice datate între anii 5.800 și 5.500 î.Hr., aparținând culturii Starcevo-Criș, una dintre cele mai vechi culturi agricole din sud-estul Europei, iar statueta a fost găsită într-o locuință veche de peste șapte milenii, printre fragmente de vase, urme de lut ars și cărbune.

 

‘Figurina, înaltă de doar 6 centimetri, a fost modelată dintr-un lut amestecat cu pleavă și nisip, apoi arsă la o temperatură ridicată. Are o culoare cărămizie deschisă, iar pe partea din față se observă nuanțe brun-închise, semn că acolo focul a atins-o mai mult. Chipul ei nu este detaliat, dar detaliile esențiale sunt ochii incizați în formă de ‘V’, un mic nas oval și linii fine care redau părul lung, probabil prins într-un coc – una dintre cele mai vechi reprezentări de coafură feminină cunoscute în zona nord-dunăreană. Brațele, modelate lateral, par ridicate, iar în față se disting două mici proeminențe care indică sânii – semn clar că avem de-a face cu o figură feminină. Poziția aceasta, cu brațele deschise, era specifică reprezentărilor din neolitic, simbolizând rugăciunea, invocarea sau comuniunea cu divinitatea’, a declarat arheologul Dan-Lucian Buzea, citat într-o postare pe pagina de Facebook a instituției.

 

Specialiștii consideră că figurina ar fi putut avea un rol ritualic, fiind folosită ca ofrandă, amuletă sau obiect legat de fertilitate ori protecția locuinței, însă, indiferent de funcția avută, artefactul oferă o perspectivă prețioasă asupra comunităților neolitice timpurii.

 

‘Astfel de figurine sunt rare în cultura Starcevo-Criș, ceea ce face descoperirea de la Arcuș cu atât mai valoroasă. Majoritatea ‘idolilor’ cunoscuți din aceeași perioadă provin din Banat sau din zona Crișului, iar multe dintre ei au forme accentuate, de tip ‘Venus’ – statuete cu șolduri pronunțate, simboluri ale fertilității. Cea de la Arcuș, însă, este diferită: lipsesc trăsăturile exagerate, fiind mai degrabă o siluetă subțire, simplă, dar plină de expresivitate’, se mai arată în informarea menționată.

 

Cercetările au fost realizate de o echipă a Muzeului Carpaților Răsăriteni din Sfântu Gheorghe, coordonată de dr. Dan-Călin Ștefan, alături de dr. Dan-Lucian Buzea și dr. Puskas Jozsef, cu sprijinul unor arheologi colaboratori independenți. AGERPRES / (A, AS – redactor: Oana Mălina Negrea, editor: Marius Frățilă, editor online: Adrian Dădârlat)

Link sursă




Anunțuri gratuite din Maramures

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *