„Creștinul este ostașul prin excelență, pentru că Biserica ne pune la îndemână un model complet de luptă cu păcatul”, a subliniat Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei.
Preasfinția Sa a oficiat slujba Pavecerniței Mari la Catedrala Episcopală din Miercurea Ciuc.
Conținutul Canonului cel Mare
Canonul Sfântului Andrei Criteanul, a explicat Preasfințitul Părinte Andrei, este unic „nu doar prin întindere, ci îndeosebi prin conținut, prin profunzimea simțămintelor legate de trăirile sufletești ale omului”.
„Imnul liturgic ne arată lucrarea păcatului în viața omului, deoarece prin păcat se pierde curăția sufletului. Omul robit de păcate cade, scade și decade, ajungând înstrăinat în relația cu Dumnezeu Creatorul”.
Cele 250 de strofe ale sale devin o amplă meditație biblică și o stăruitoare rugăciune de iertare a păcatelor.
Întoarcerea la Dumnezeu
Ierarhul a explicat că imnul liturgic „pătrunde în cele mai adânci încăperi ale păcatului și patimilor, pentru a elibera de acolo sufletul rănit de păcat”, oferind exemple scripturistice care evidențiază atât pilda drepților, cât și a celor care s-au întors prin pocăință.
„Drepții au urmat calea luminoasă către ceruri. A doua categorie sunt păcătoșii, care, robiți de patimi, au gustat din amarul înstrăinării și al izolării de lumina Preasfintei Treimi, dar, prin pocăință, au cunoscut întoarcerea, ajungând la mântuire”, a spus Preasfinția Sa.
„A treia categorie sunt păcătoșii, care, după cădere, nu au luptat pentru îndreptare, pierzându-și sufletele”.
Un imn al pocăinței
Episcopul Covasnei și Harghitei a evidențiat caracterul personal, dar și universal, al pocăinței exprimat în Canonul cel Mare, arătând că strigătul „miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă” nu aparține doar autorului, ci fiecărui om care îl rostește cu inimă smerită.
„Pe lângă faptul că se dau dimensiuni cosmice actului de pocăință (…), drama consumată în sufletul chinuit de păcat este prezentată conștiincios și cu mult rafinament psihologic”, a spus ierarhul.
„Sufletul începe să simtă în nimicnicia stării provocată de cădere, ca pe o povară de nesuferit. Cântarea ne spune: vremea este a pocăinței, vin către tine Făcătorul meu, ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului. Iubirea dumnezeiască, prin glasul propriei conștiințe, cheamă sufletul abia trezit din păcat la ridicare și după ce se desăvârșește pe sine la o stare a liniștii sufletești”.
Preasfințitul Părinte Andrei a încheiat cu un îndemn: „Bine ar fi ca în acest post să ne obișnuim cu citirea cât mai deasă din Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, pentru a trăi experiența unei pocăințe sincere, urmată de o grabnică întoarcere la o viață bineplăcută lui Dumnezeu”.
Anunțuri gratuite din Maramures
