A apărut în „The New York Times”, acum este la Târgul de Paște din Sibiu: congolezul care cântă „Așa-i românul”

Între zecile de comercianți veniți la Târgul de Paște pentru a-și vinde produsele se află și Aime Lema. Din căsuța pe care a închiriat-o pe durata târgului răsună ritmuri de muzică populară, iar voia bună atrage imediat atenția mușteriilor.
„Aşa-i românu’ când să-nveseleşte,
Ca şi stejaru’ când înmugureşte,
Aşa-i românu’ când este iubit,
Ca şi stejaru’ când e înverzit.”
Cântă printre rafturile încărcate cu poșete de damă, borsete, portofele și brățări. Între două strofe, își prezintă și marfa: „Sunt de import, din Portugalia, și sunt făcute din plută.” Se bucură de vremea bună, pentru că știe cât contează pentru vânzări. „Când plouă sau bate vântul, lumea nu prea iese din casă, iar vânzările scad.”
A ajuns în România în 1991, ca student la chimie alimentară, la București. A rămas însă pentru mult mai mult decât studii. „Îmi place folclorul românesc și cânt destul de des”, spune el.

Astăzi, România este țara în care și-a construit viața. Aici și-a întemeiat o familie și tot aici și-a descoperit pasiunea pentru muzica populară. Versurile pe care le cântă par să-i reflecte propriile sentimente:
„Ţara-i mănoasă şi în fericire,
Poate oricine să trăiască-n ea,
Şi-a mea mândruţă, ce o am pe lume,
E tot ce am mai sfânt în ea.”
Trecătorii îl privesc cu surprindere și admirație. Unii zâmbesc, alții îl filmează, iar mulți se opresc să cumpere. Puțini știu însă că povestea lui a trecut de granițele României.
Aime Lema a fost subiectul unui reportaj în prestigioasa publicație americană „The New York Times”, fiind prezentat ca primul antrenor de culoare din România. În trecut, a antrenat o echipă de fotbal formată din persoane vulnerabile — oameni ai străzii, romi și persoane cu dizabilități.
În 2014, jurnaliștii americani l-au surprins antrenând echipa „Frăția”, în care juca inclusiv un portar născut doar cu mâna dreaptă.
„E bine să fii român”, spune Aime Lema la despărțire, cu un zâmbet larg.
În urma lui, în Piața Mare, muzica nu se oprește:
„Mă rog acum pentru a mea ţară
Şi pentru tine, sfânt poporul meu.”