REPORTAJ Sălaj: Drumul lui Antonio Tărău – de la micul saxofonist din paradă, la maestrul ‘Lirei de Aur’

Un elev al Liceului de Artă ‘Ioan Sima’ din Zalău este, astăzi, unul din cei mai talentați și valoroși tineri clarinetiști români, cu un palmares de excepție ce include trofeul ‘Lira de Aur’ și recunoaștere internațională, alături de invitația de a concerta sub bagheta marilor dirijori ai lumii, în cadrul Festivalului ‘George Enescu’, în timp ce se pregătește să își continue studiile la Academia de Muzică din Cluj-Napoca.

Pe 1 decembrie 2015 Zalăul respira sub un cer greu, mohorât, într-o liniște apăsătoare, ce încă purta în ea ecoul durerii de la Colectiv. În acel an, Ziua Națională nu a avut strălucirea costumelor populare sau ritmul jocurilor de altădată; festivitățile erau sobre, aproape tăcute. Însă, când parada militară se apropia de sfârșit, o notă neașteptată de speranță a spart aerul rece.

Un puști de doar șapte ani, purtând cu mândrie o uniformă care o oglindea pe cea a fanfarei, a dus la buze un saxofon și a început să cânte. Era Antonio Tărău. Astăzi, acel copil a devenit vocea clarinetului românesc, un adolescent care a schimbat aplauzele străzii cu ovațiile marilor săli de concert.

Povestea lui Toni nu a început cu un instrument impus, ci cu o rugăminte fierbinte.

‘Îmi amintesc că aveam 5-6 ani și, de Ziua Copilului, m-am tot rugat de tata, probabil l-am bătut la cap mult, și mi-a cumpărat un saxofon. De acolo am început totul. Atunci s-a aprins ceva în mine’, rememorează el, cu simplitatea celui care și-a găsit vocația înainte de a învăța să scrie.

Părinții au ales atunci nu o jucărie, ci un instrument veritabil. Profesorul său, Emil Popovici, își amintește acele prime momente cu precizie.

‘A fost un saxofon sopran, de dimensiuni mai mici, special pentru copii, dar un instrument adevărat, foarte bun, de marcă. Am început să lucrăm în mod organizat de la vârsta de cinci ani și jumătate, chiar și în vacanțe. Încă de la început aveam un țel unde voiam să ajungem și știam ce avem de făcut ca să obținem performanță’, precizează profesorul.

Deși saxofonul i-a adus primele aplauze, adevărata provocare a venit odată cu clarinetul, instrumentul care necesită o disciplină de fier. Saltul spre muzica clasică a fost unul asumat și riguros.

‘Ținta noastră a fost să devină un instrumentist care să abordeze la orice oră mai multe stiluri muzicale, iar cel mai greu este muzica clasică. El cânta deja populară foarte bine, avea premii la nivel de clasa I, dar în clasa a IV-a am început ascensiunea spre clasic’, explică Emil Popovici.

Această ascensiune a culminat cu o premieră absolută la prestigiosul concurs ‘Lira de Aur’ de la Suceava.

‘Toni a obținut premiul întâi și Marele Trofeu la ediția a 53-a, el fiind doar în clasa a VIII-a. Este singurul clarinetist din România, la ora actuală, care a obținut marele trofeu în fața unor elevi de clasa a XII-a. A fost un moment de cotitură care a arătat tuturor că avem de-a face cu un talent rar’, subliniază profesorul său.

Consacrarea lui ca unul din cei valoroși tineri clarinetiști români a venit în anii de liceu, prin premiile obținute la Olimpiada Națională de Interpretare Vocală, Instrumentală și Studii Teoretice Muzicale.

‘Am reușit să aducem acasă premiul întâi în clasa a X-a, clasa a XI-a și acum ne gândim că și în clasa a XII-a vom avea parte de un rezultat de asemenea frumos. Și, cel mai important pentru noi, și trebuie să spun treaba asta, este că ne batem cu licee cu un anumit palmares, adică ne referim la licee din București, care au instrumentiști foarte buni, cu colegii de muzică din Cluj Napoca, Suceava sau Timișoara, iat Toni a reușit, de fiecare dată, să facă o figură frumoasă și să impresioneze prin prestația lui în cadrul acestor concursuri. Pentru noi este un motiv de mândrie și ne bucurăm de fiecare dată pentru reușitele lui, mai cu seamă că ține aproape și colegii lui și a creat un oarecare stil de lucru, a demonstrat că se poate și colegilor mai mici și că nimic nu este de neînvins și de necucerit. Asta ne dă speranță și nouă că, din Zalău, un liceu de artă relativ tânăr în peisajul școlilor de muzică de la nivel național, reușim să avem performanțe de genul acesta. Este nemaipomenit’, susține directorul unității de învățământ, Titus Câmpean.

Palmaresul lui Antonio a depășit rapid granițele Sălajului. În clasa a XI-a, la Concursul Internațional din Carlino, Italia, a obținut locul III într-o competiție cu peste 30 de muzicieni din toată lumea.

Confirmarea supremă a venit însă în toamna anului trecut, când a fost selectat în Orchestra Română de Tineret.

‘În septembrie anul trecut am fost la Festivalul Enescu, la Sala Palatului, cu 3.000 de oameni în public. Am avut un concert foarte reușit, cel puțin asta a spus dirijorul Christian Reif. În public a fost și maestrul Cristian Mandeal, care ne-a pregătit. El a spus că pentru ca o orchestră de tineri să cânte așa de bine o simfonie foarte grea — am cântat Simfonia a IX-a de Beethoven — este necesară multă muncă și dăruire’, povestește Antonio, cu o sclipire de mândrie în privire.

În spatele virtuozității sale se ascund mii de ore de exercițiu, adesea în detrimentul plăcerilor vârstei.

‘Îmi plăcea să joc fotbal, încă de mic. Mi-aduc aminte că pe la șase-șapte ani jucam fotbal în curtea școlii, la mine în sat. Pe când era fotbalul mai în toi și toată lumea era prezentă, a venit domnul profesor să mă cheme la oră. Ãla a fost chinul meu în ziua aia, dar m-am dus, am făcut ce trebuia făcut și după aceea am venit înapoi. Privind înapoi, nu-mi pare rău, pentru că a fost cu folos, să zic așa’, mărturisește el.

Pentru comunitatea din Zalău, succesul lui Antonio este o dovadă că excelența nu are limite geografice, iar directorul Liceului de Artă ‘Ioan Sima’ vede în el un model pentru ceilalți elevi.

‘Toni este acel ceva care a dat culoare și a dat o direcție, un suflu nou. Eu sunt mândru, atât de domnul profesor, cât și de rezultatele lui Toni. Ne bucurăm că Antonio a dat direcția pentru foarte mulți elevi din școala noastră, care au nevoie de modele. Știm că în ziua de astăzi ducem lipsă de modele, de repere reale după care să se ghideze tinerii și atunci când avem astfel de modele, e mai la îndemână și pentru noi să spunem ‘uite, dacă el a reușit și tu poți’. Și atunci reușim să ducem lucrurile într-o direcție bună. Este un lucru nemaipomenit și ne-am dori să nu rămână un caz izolat, să vină și alți elevi din spate, care să se apropie de performanțele pe care le-a reușit Toni. Lui îi dorim mult succes, oricare ar fi direcția pe care o va urma. Ideea e să rămână bun și foarte bun în ceea ce face’, mai spune directorul Titus Câmpean.

Ce urmează pentru Toni? Mai întâi Bacalaureatul, care, așa cum spune, amuzat, nu are nicio probă la clarinet, iar începând de anul viitor, Academia de Muzică din Cluj Napoca, unde a fost deja acceptat, ca olimpic. Încă nu vrea să privească foarte departe, dar cu siguranță viitorul lui este legat de muzică. Și de clarinet.

Pentru el, clarinetul nu este doar un instrument, ci o prelungire a propriului suflet, capabilă să transforme o zi mohorâtă de decembrie într-o simfonie a speranței. AGERPRES / (A – redactor: Sebastian Olaru, editor: Marius Frățilă, editor online: Andreea Lăzăroiu)