Trei cazuri grave de violență între elevi, petrecute în doar câteva săptămâni, în două unități de învățământ din Sibiu, readuc în prim-plan problema siguranței copiilor în școli. Două dintre incidente au avut loc la Școala Gimnazială nr. 21 din municipiu (detalii aici). Un al treilea caz, petrecut la școala Gimnazială „Stephan Ludwig Roth” din Moșna (detalii aici), indică faptul că violența școlară nu mai este un episod izolat, ci un fenomen în creștere.
Primul incident, petrecut pe 9 ianuarie 2026, a șocat comunitatea locală. O elevă de clasa a VII-a a fost agresată fizic de două colege, în toaleta școlii, în timp ce alți elevi filmau. „Dă-mi drumul”, se aude fata strigând disperată, însă agresiunea continuă. Inspectoratul Școlar Județean Sibiu a anunțat măsuri disciplinare, consiliere psihologică și implicarea Biroului de Siguranță Școlară.
Citește și- Incident grav la Sibiu: elevă bătută de două colege într-o școală / video
La doar câteva zile distanță, o altă situație gravă a ieșit la iveală. O mamă din Sibiu, Trifan Alina, susține că fiul ei, elev în clasa a VI-a, este agresat în mod repetat de colegi, atât fizic, cât și psihic. Femeia vorbește despre bătăi, umilințe, incidente filmate de alți copii și lipsa unei reacții ferme din partea conducerii școlii. „Vreau siguranța copilului meu. Atât”, spune mama, care afirmă că a încercat inclusiv transferul băiatului la o altă unitate de învățământ.
În acest context, psihologul Mihai Copăceanu, psiholog clinician, doctor în medicină și specialist în adicții, atrage atenția că violența din școli nu mai poate fi tratată superficial.
„Violența actuală crescută în rândul tinerilor implică o serie de explicații biologice, emoționale, familiale, sociale și culturale. Orice explicație simplă este o greșeală”, subliniază Copăceanu. Acesta demontează ideile vehiculate frecvent în spațiul public: „Violența din mediul online sau jocurile video nu determină, în mod direct, un copil să fie violent. Acestea sunt explicații false”.
Violență fizică, hărțuire, bullying, violență emoțională
Potrivit specialistului, adolescentul agresiv este „o persoană în devenire, cu o toleranță foarte scăzută la frustrare, probleme de control al impulsurilor, imaturitate emoțională și o gândire irațională care îi întărește comportamentele disfuncționale”.
Mai grav este faptul că nu mai vorbim de episoade izolate. „Este un fenomen în creștere, generalizat în aproape toate școlile, indiferent de profil. În unele cazuri vorbim de violență fizică, în altele de hărțuire, bullying, violență emoțională”, spune Mihai Copăceanu.
Citește și- Scandalul de la Școala 21 din Sibiu, continuă. Mama elevului: „Copilul meu a fost pus la zid, iar eu am fost eliminată din grupul clasei”
,,Ce facem acum este ineficient”
Psihologul vorbește despre un paradox periculos: deși există tot mai multe campanii anti-bullying și lecții tematice, cazurile de violență cresc. „Asta înseamnă că ceea ce facem acum este ineficient. Prezentările cu sloganuri penibile au impact zero. Avem nevoie de programe serioase de psihologie, axate pe schimbarea comportamentului, nu pe bifarea unor activități”.
În ceea ce privește rolul psihologilor școlari, Copăceanu atrage atenția asupra limitelor sistemului. „Numărul consilierilor este insuficient, iar complexitatea cazurilor depășește adesea competențele și resursele existente. Este o gândire simplistă să credem că sancțiunile disciplinare și câteva ședințe de consiliere rezolvă problema. Aceste măsuri sunt tardive, se aplică după ce incidentul a avut loc”.
În cazurile grave, spune specialistul, este nevoie de echipe multidisciplinare: psihologi clinicieni, psihoterapeuți, psihiatri de copii, asistenți sociali.
,,Intervențiile nu se fac după incidente, ci înainte”
Există însă soluții, iar ele sunt cunoscute și validate în alte țări. „În Canada și Marea Britanie, prevenția începe devreme. Copiii sunt evaluați complex pentru a identifica riscurile de agresivitate, victimizare, depresie sau anxietate. Intervențiile nu se fac în clasa a VII-a, după incidente grave, ci cu doi-trei ani înainte”, explică Copăceanu.
Un alt aspect esențial este responsabilitatea comunității. „Copilul nu este doar al familiei sau al școlii, este al comunității. Primari, consilieri locali, lideri comunitari – toți au un rol. În alte state europene se investesc sume serioase în prevenția violenței, nu doar în clădiri și săli de sport”.
Psihologul atrage atenția că există și exemple pozitive, inclusiv în România: școli unde violența este aproape inexistentă. „Toleranță zero la primele abateri, disciplină, respect, infrastructură decentă, implicarea părinților și chiar uniforma școlară – care este dovedit că reduce violența”.
Anunțuri gratuite din Maramures
