Desfășurarea procesului și execuția moașei Borbála Farkas, una dintre ultimele vrăjitoare din Târgu Mureș, care a fost arsă pe rug în 1752 în locul numit ‘Maros árka mellett’ (lângă brațul Mureșului), pot fi explorate acum interactiv pe site-ul Muzeului Județean Mureș.
Prin simpla accesare a unui link, iubitorii de istorie pot experimenta o reconstituire digitală a procesului de vrăjitorie, bazată pe documente de arhivă, grație unui proiect realizat de Asociația Culturală Ultra Salix în colaborare cu Muzeul Județean Mureș și cu sprijinul Primăriei Târgu Mureș, cu titlul ‘Din Arhivă în Realitate Virtuală: Procesul moașei Borbála Farkas’.
Acest tur virtual pune bazele unei adevărate călătorii în timp prin faptul că vizitatorii au ocazia să identifice credințele care au stat la baza dramelor oamenilor de odinioară și modul în care acestea îi puteau decide cuiva soarta: dreptul la viață sau la moarte.
Reprezentantul pe comunicare al Muzeului Județean Mureș, Iulia Vizi, a declarat, pentru AGERPRES, că ideea acestui tur virtual a pornit de la expoziția de bază aflată la Secția de Istorie și Arheologie, despre secolele XVI și XVII ale orașului Târgu Mureș și ale regiunii.
‘Avem tot felul de concepte prin care am dori să povestim toată această istorie – prin storytelling și vizual. E un concept pe care muzeul dorește să îl integreze. Acest tur virtual a fost realizat de Asociația Culturală Ultra Salix, în colaborare cu Muzeul Județean Mureș, care are printre principalele obiective și promovarea culturală. Această asociație a câștigat, la un moment dat, un proiect finanțat de Primăria Municipiului Târgu Mureș. Ideea a fost ca produsul pe care noi îl avem ca expoziție să fie transformat într-un tur virtual, ca un fel de desen animat, care să te ajute să înțelegi mai bine ce au însemnat aceste două secole pentru oraș și cum s-a dezvoltat de atunci și până acum’, a arătat Iulia Vizi.
Potrivit acesteia, tot ce este realizat în această prezentare este documentat în arhive și, de asemenea, toate elementele vizuale se află și în expoziția muzeului – care e deschisă în fiecare zi de la 9:00 la 17:00, în afară de luni.
‘Chiar și expoziția fizică are elemente vizuale extraordinare, realizate în parteneriat cu Teatrul Național Târgu Mureș, în care avem anumite elemente din procesul moașei Borbála Farkas, care la un moment dat în istorie a fost percepută ca vrăjitoare. Pentru că atunci, în trecut, acum 250 de ani, moașele care știau și vindecau anumite boli prin anumite tratamente se credea că au puteri magice. De fapt, ele puneau în aplicare o formă de medicină populară veche de sute de ani’, a mai menționat Iulia Vizi.
După câteva săptămâni de audieri, Consiliul a deliberat și a pronunțat un verdict drastic.
‘După săptămâni de audieri, Consiliul Orașului a dat verdictul: Borbála Farkas să fie supusă torturii pentru a da nume de complici, apoi probei apei și, în final, arsă pe rug, ‘spre înfricoșarea și exemplul altora aflați în același păcat’. Bătrâna moașă a negat mereu acuzațiile și a cerut ‘remediu de nouă judecată simplă’, dar cererea i-a fost respinsă. Sentința a fost necruțătoare: ‘Să fie arsă și să moară. Să se facă execuția de îndată și pe loc”, aflăm din turul virtual.
Condusă din Piața Mare spre râu, Borbála mergea încovoiată, în fața privirilor mulțimii. Pentru autorități, procesul și pedeapsa ei erau un spectacol public, menit să arate că zvonurile de vrăjitorie și suspiciunile nu rămâneau nepedepsite. Procesiunea prin oraș devenea imaginea unei comunități unite nu prin dreptate, ci prin frică.
Potrivit hotărârii, înainte de arderea pe rug trebuia supusă torturii pentru a smulge numele unor complici, și apoi probei apei: condamnatul era aruncat în apă adâncă, iar dacă se scufunda era socotit nevinovat, dacă plutea era considerat vinovat de vrăjitorie. Asemenea încercări arată logica crudă a justiției secolului al XVIII-lea (…). Martorii spun că, în ultimele clipe, Borbála și-a blestemat acuzatorii, arată turul virtual de pe site-ul Muzeului Județean Mureș.
Borbála Farkas a fost o văduvă săracă, locuia de mai mulți ani în gazdă, în mai multe case modeste din Târgu Mureș, era cunoscută mai ales în cartierele de jos, unde locuiau meșteșugari, libertini și oameni fără drepturi civile și folosea tot felul de ierburi și rugăciuni în vindecare.
Expresia ‘Maros árka mellett’, ne mai explică autorii studiului, înseamnă ‘lângă șanțul sau albia Mureșului’ și desemna, în secolul al XVIII-lea, o zonă joasă, izolată, aflată în afara orașului.
‘Acesta este și locul unde a fost arsă pe rug Borbála Farkas, așa cum apare menționat în documentele vremii – un spațiu de la marginea orașului, folosit pentru execuțiile publice, departe de piețele și bisericile comunității. Astfel de locuri, departe de piețele și bisericile comunității, erau folosite pentru execuțiile publice, pedepse vizibile, dar retrase, care marcau excluderea definitivă din ordinea morală a orașului. Execuția Borbálei, desfășurată aici în 1752, nu a fost doar o sentință, ci și o alegere simbolică: spațiul periferic devenea scenă a fricii, a controlului și a arderii ca gest de purificare socială’, se mai arată pe site-ul muzeului.
Anunțuri gratuite din Maramures
