FOTO | Meșterița handmade din Alba Iulia și pasiunea pentru artă: „Cea mai grea parte poate fi că această mică afacere are de multe ori puterea de a mă rupe de realitate, de prieteni, de familie”

Meșterița handmade din Alba Iulia și pasiunea pentru artă: „Cea mai grea parte poate fi că această mică afacere are de multe ori puterea de a mă rupe de realitate, de prieteni, de familie”

Croissante, toast cu ouă ochiuri și avocado, dulceață de mure sau cafea cu bucăți de gheață! Dar, nu sunt comestibile, ci create din ceară de soia. Meșterița handmade din Alba Iulia, Monica Suciu a decis să creeze astfel de lumânări parfumate, iar acestea arată „delicios”. Mi-a deschis ușa micului ei atelier aflat în oraș și am stat de vorbă despre pasiunea aceasta, astfel că, da, chiar merită să o cunoașteți.

Monica este o tânără în vârstă de 27 de ani, de cinci ani lucrează într-o corporație și în urmă cu trei ani a început să croiescă în paralel cu jobul, o mică afacere cu lucrușoare făcute cu mana, respectiv lumânări, săpunuri și obiecte de decor făcute din ciment sau praf ceramic.

– De unde pasiunea pentru artă și care au fost primele tale creații?

– Eu am fost un copil timid, retras. Aveam prietene, însă îmi era mai ușor să fiu de una singură. Și, de cele mai multe ori, pasiunile se nasc atunci. Pentru mine a avut mai multe forme. Prima mea creație am realizat-o în jurul vârstei de 14 ani, când cochetam cu scrisul, o treabă de care mi-a fost, într-un mod inexplicabil, rușine și a fost un secret până la 18 ani, când am publicat prima mea carte.

Însă acela a fost și momentul în care pasiunea aceasta a început să se stingă rămânând un simplu cititor. Deci, în definitiv, am iubit mereu arta, indiferent despre ce ramură era vorba.

– Cum a luat naștere Mosuan și de unde acest nume?

– Îmi plăceau lumânările și mă gândeam ce mișto ar fi să pot face una. Într-o zi m-am întrebat ce mă oprește pentru că locuiesc la părinți, asta înseamnă puține responsabilități și mult timp liber pe care voiam să îl umplu, deci mi-am comandat un chit și restul e istorie.

Cât despre numele brandului, în urmă cu doar o lună a cunoscut lumina, când am făcut un mic rebranding pentru că înainte lumea știa de Meraakki Scents, un nume care a reprezentat 100% tot ce înseamnă brandul, inspirat din grecesul „meraki”, care definește lucrul făcut cu dragoste, cu creativitate. Pe scurt, să pui un pic din tine în ceea ce faci. Am decis să ascult ce mă sfătuia cuvântul și m-am pus cu totul în noul nume: MOnica SUciu ANdrada.

– Care este parte cea mai grea în realizarea lumânărilor? Dar la ceramică?

– Cea mai grea parte e atunci când mă prinde noaptea și mă gândesc că încă sunt multe de făcut, că mâine e zi de lucru, iar familia așteaptă cuminte în jurul mesei să apar și eu. Sau aș putea spune că e atunci când scoți produsul din matriță și el se rupe. Dar nu! Cea mai grea parte poate fi că această mică afacere are de multe ori puterea de a mă rupe de realitate, de prieteni, de familie.

– Ce mirosuri și modele realizezi?

– Uleiurile noastre parfumate se schimbă mereu. Fac încercări și testez, poate de asta nici nu reușesc să țin profitul mult timp în buzunar, folosesc liberul albitru și reinvestesc în orice doresc. Iar cât despre modele, am un catalog cu un număr de aproximativ 200 de produse. Recent am început să experimentez cu lumânările în recipiente și cred că pentru o perioadă voi încerca să le cunosc mai bine. Lumânările sunt din ceară naturală de soia și vin în diverse forme. De la brăduți, elfi, flori, îngeri și siluete, la modele minimaliste. Unele imită croissantele, toast cu ouă ochiuri și avocado, dulceață de mure sau cafeaua cu bucăți de gheață.

– Care este partea preferată din realizarea lumânărilor și a ceramicii?

– Vreau să îți portretizez două scenarii. Primul e acela în care țin produsul finit în mâini și realizez că în urmă cu câteva ore era doar o pulbere fără valoare. Iar următorul scenariu, există o parte în toată această muncă, una care îmi aduce extrem de multă fericire și mă încarcă, atunci când ajung să stau față în față cu oamenii și să le povestesc despre Mosuan.

Când ei, realizez, îl cunosc deja și îndrăgesc lucrușoarele mele mai mult decât mine. Cei din jurul meu deja sunt obișnuiți cu atelierul și familiari cu orice mic detaliu, pe ei greu îi mai surprind, iar pe mine și mai greu. Însă când merg la târguri, ajung să revăd clienți sau să cunosc oameni care văd dincolo de preț, care iubesc frumosul și obiectele care spun povești.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI