La 80 de ani, prof. Toader Pavel privește înapoi fără niciun regret: „Pot să mor mâine, că sunt mulțumit de ce am reușit”. De la copilul de oier din comuna Jina, la informaticianul din Centrul de Calcul Sibiu și apoi la cunoscutul profesor de matematică de la Școala „Regina Maria” Sibiu, organizator al Taberei Județene de Matematică și al Concursului Interjudețean de Matematică „Regina Maria” Sibiu, viața dascălului sibian e o lecție despre muncă, răbdare și respectul pentru elev.
Profesorul Toader Pavel a fost unul din profesorii de matematică respectați de elevi și părinți. A predat mulți ani în școlile sibiene. E pensionar acum. S-a născut în 21 noiembrie, acum 80 de ani, în Jina. Al doilea din șase copii, cât au avut părinții. Au fost 4 băieți și 2 fete. La borna de 80 de ani, privește înapoi cu o seninătate rară: „Foarte scurtă. Foarte scurtă. Dacă nu aș fi avut realizări profesionale care să mă mulțumească, cred că nu știu cum ar fi fost. Dar așa sunt mulțumit, foarte mulțumit”.
Copilăria din Jina: „Școala vieții”
Despre anii copilăriei spune: „Acolo, în Jina, am făcut și școala, dar pe vremea aceea nu mi-am dat seama cât de frumoasă era Jina. Îmi plăcea că erau copii mulți. Și am iubit școala”. Totodată, profesorul Toader relatează o practică de pregătire a copiilor pentru viață de pe acele meleaguri: „Părinții, copiilor trebuia să le facă o altfel de școală. Școala vieții, spuneau ei. Și atunci, de mic, învățai să faci orice lucru din gospodărie. Părintele împărțea sarcinile. Niciodată nu m-am gândit să fi întors vorba la părinți. Să fi zis că nu fac aia, nu fac cealaltă. Nu. Așa era lumea. Și toate acestea le făceam cu plăcere, sau nu știu cum să spun. Nu simțeai că e ceva greu”.
„Și, cum eram noi mulți, vara trebuia să muncim. Când era școală, era școală. Adică aveai ocupație, să zicem. Dar vara era, un obicei în sat. Daca erai mai mulți la părinți, te dădea pe unul sau doi ajutor la cate un neam. Se zicea că te da sluguliță. Nu aveai decât de învățat dacă te duceai în altă familie. De obicei te dădea la cineva care nu avea copii. Și pe mine m-au dat la neamuri. Adică la o mătușă, soră cu muma. Eram pe clasa a 3-a și a 4-a. După a 5-a și a 6-a, m-au dat la altul, ce era frate cu muma. Acolo mâncam, acolo dormeam. Și te adaptai obiceiurilor din familia respectivă. Dar era atenționat respectivul la care mergeai, ca să nu te pună la lucruri pe care nu le poți face”.
Munca în gospodărie a fost una din constantele copilăriei sale: „Noi întotdeauna lucram când eram copii. De exemplu, dacă părinții coseau, săpau, și noi lucram pe lângă ei. Aveam și noi o grebluță mai mică, o coasă mai mică, o sapă mai mică. Și așa învățai. Când te dădea la altul, și acolo trebuia să faci la fel”.
„Noi aveam două colibi. Una, în Hotaru de Jos, îi ziceam În Urzaca. Făceai o oră de acasă până acolo. Și cealaltă, la Hotaru de Sus, La Măgura. Mergeai patru ore jumate până acolo. Și vara, și iarna, mergeam la așa numitele colibi, care erau la distanță mare între ele. Puteau să fie de 5 km sau de 20 și ceva de km. Și se mutau animalele la una la alta, în funcție de anotimp”.
Învățătoarea de 92 de ani, care i-a ghicit caracterul
„Eu am fost un norocos în școală. Am avut o învățătoare care trăiește și acum. Are 92 de ani”. Profesorul Toader ține legătura și acum cu ea. Și are un respect profund pentru acei ani. „A fost învățătoarea care mi-a ghicit caracterul și a știut să mă stimuleze. Și am iubit-o, așa. Să nu fi zis cineva de rău de învățătoarea, că săream cât eram de mic”. Școala generală a urmat-o tot în Jina. În fiecare an a fost premiant.
Dilema din Jina: meserie, cioban sau liceu?
După care se înscrie la liceu. „În Jina era atunci, așa, cumva o… modă. Erau două curente în Jina pe vremea aceea. Unii ziceau, măi, n-are rost să faci tu liceul ăla, să te duci la școala… Profesorii care erau atunci ziceau ca să te duci la școala, dar să te duci să faci școala profesională. Faci o meserie, pentru că meseria e brățară de aur. Asta era sloganul. Unde să te duci? La Hunedoara? Noi țineam de regiunea Hunedoara. Sau la Cugir? În aceste două locuri. Dar cel mai bine la Hunedoara, așa ne spuneau. Și eu credeam că… așa e, așa e. Sa nu faci liceu, că faci patru ani și nu ești nimic. Și mai și plătești. Sau, cealaltă variantă, era să stai acasă cu părinții și să devii un bun cioban”.
Tata a insistat să meargă la liceu. „Și am venit la liceul din Sebeș. N-am fost mulțumit deloc că am reușit. După aceea, ce fac mai departe?”, m-a întrebat profesoara de matematică. „Eu voiam să mă fac inginer. Dar tata mi-a spus să mă fac profesor. Profesor de matematică. Copiii nu se gată niciodată.
Și așa m-am făcut. Am devenit profesor… Am mers la matematică, am reușit. La Cluj am făcut facultatea. Am ajuns profesor în Jina.
„Dacă ești profesor în satul tău, ești cineva”
Își începe activitatea didactică, de profesor de matematică, în Jina natală: „Credeam pe atunci că nu există o meserie sau o activitate mai bună și mai frumoasă decât să fii profesor în satul tău. Mi se părea că mai mult de atât nu ai ce să fii. Să fii împărat? să fii rege? Dacă ești profesor în satul tău, ești cineva! Așa aveam eu în cap. Dar puteam să fiu și un cioban foarte bun. Oamenii din sat mă dădeau ca exemplu când mergeam cu oile. Puteam să așez, oile de exemplu, pe o coastă așa, cu cârdul, de luau toată coasta, nu una după alta. Că dacă merge una după alta, prima mănâncă, alelalte nu mai mănâncă. Deci dacă era așa, le așezai așa, mâncau toate. Și asta nu putea, nu știa oricine să facă ”.
Copiii îl iubesc și au un respect special pentru el și materia predată. Prin energia și metodele sale mereu creative, reușește să aducă elevii la unele din cele mai bune performanțe: „Aveam copii foarte buni acolo, la Jina. Și în orice sat te duci, sau în orice școală te duci, nu există să nu fie copii buni. Sunt unii care nu ajung la performanțe mari, dar și aceia, dacă vezi de ei, sunt copii buni… Făceam cu ei pregătire suplimentară. Așa, ca realizări de vârf, unul din elevii mei din Jina, azi doctor, când a fost în clasa a 8-a, a fost al 4-lea pe județ la Olimpiadă. Apoi o fată tot din Jina, pe locul 3 din județ”.
Drumul spre Sibiu. Concursul de Sfântul Nicolae
Vine, după multe peripeții administrative, la Sibiu. „Ca să vii profesor în Sibiu, nu puteai, că trebuia să ai buletin de Sibiu. Ca să te scrii la concurs, trebuia să ai buletin de Sibiu. Iar buletinul nu-l puteai avea, pentru că nu aveai serviciu în Sibiu. Și a apărut un anunț în Tribuna Sibiului că angajează analiști programatori la Centrul de Calcul.
Concursul, în data de 6, țin minte și acum, 6 decembrie, Sfântul Nicolae. Am dat concursul, eram acolo 250 de concurenți și se făceau restructurări în industrie. Eu am avut un avantaj fiind profesor și ocupându-mă de concursuri de matematică. Și aveam așa, o istețime și o viteză în rezolvare mai mare. Și nu știu exact care a fost rezultatul. Unii ziceau că am avut cea mai bună lucrare, dar nu sunt sigur. Dar probabil că așa a fost, pentru că directorul de atunci a zis că pe băiatul ăsta nu trebuie să-l scăpăm. Și m-am angajat în anul următor”.
Aici reușește să învețe programare, așa cum se făcea atunci. „Spun că am reușit să scriu programe în mai multe limbaje de programare. Am realizat programe pentru ca să funcționeze simultan baze de date SCF cu baza de date SOCRATE, și am prezentat acest lucru la Simpozionul de Informatică din Cluj. Noi eram un fel de pionieri ai informaticii. M-am transferat la Oficul de Calcul al Întreprinderii Mecanica Sibiu. Am dus Oficiul de Calcul de la Oficiul de Calcul mic, la Oficiul de Calcul mare.
Dotarea a evoluat de la mașini de facturat, de perforat…, la terminale, două calculatoare, concentrator pentru transmisie de date. Pe vremea aceea lansarea producției se făcea pe calculator. Ofeream și elemente de urmărire a producției de pe calculator, consum de curent pe calculator, salarii, evidență materiale și altele… Sunt niște satisfacții. Apoi au apărut PC-urile. Pe vremea când eram șef Oficiu de Calcul aveam 60 colegi, toți foarte buni specialiști și colegi minunați. Pe vremea aceea Oficiul de calcul de la Mecanica era socotit cel mai bun Oficiu de Calcul din Centrală și Minister. Veneau mulți pe la noi să ne vadă realizările”.
Revenirea la prima iubire: catedra
Cu toate realizările din informatică, și-a dorit să revină în învățământ.
„Și a apărut posibilitatea de a preda în învățământ. S-a organizat concurs la Inspectoratul Școlar Sibiu pentru ocupare post de inspector pregătire date și informatică. Am câștigat concursul. Și am revenit în învățământ, la iubirea întâi”, spune profesorul. E inspector în învățământ și predă cu jumătate de normă informatică la Liceul 3.
Apoi predă și la Școala Generală 25 Sibiu. Are rezultate notabile, chiar de exceptie, în toată această perioadă. Cu olimpici de nivel județean și un elev prezent la Faza națională a Olimpiadei de Matematică. „Aveam metodele mele. Aveam Gazeta matematică a școlii, unde publicam probleme, publicau și elevii probleme. Și când apărea gazeta, erau câte cinci-șase elevi care stăteau să-si scrie problemele de acolo”.
După o vreme, se mută la Școala Regina Maria, pentru că era mai aproape de casă. „S-a eliberat un post la Școala 5, viitoarea Regina Maria. Și m-am transferat aici, plecand cu mult regret de la Școala din Valea Aurie. Aici, alți copii. Cu părinți mult mai porniți pe școală. Cu dorința de a face copiii lor școală, dacă nu chiar performanță. Se bucurau să-i vadă că merg la concursuri, că vor copiii să meargă la concursuri. Însă nu poți să faci performanță dacă nu faci și pregătire suplimentară. Iar părinții doreau să performeze copiii lor”.
Primele tabere de matematică
Atunci, primul lucru pe care l-am făcut pentru copiii Școlii 5 a fost Tabăra de matematică din Șanta. Am găsit 30 de copii din școală care vreau să meargă în Tabăra de matematică, am mai completat și de la alte școli, până la 50. Așa am pornit cu tabăra. Prima serie, cu 50 copii. Asta se întâmpla în 2002. Până atunci a mai fost tabără de matematică. Numai că atunci se făcea pe banii statului. Și după Revoluție, nu s-au mai dat bani.
Și când am repornit-o, s-au gasit părinți ce au dorit ei să contribuie, numai să se facă tabăra. Am ajuns la două serii cu câte o sută de copii pe serie. Și aveam premii pentru elevii câștigători de concursuri din Tabără, premii obținute din sponsorizări. Tabara a avut succes și datorită muncii depuse de tinerii profesori de matematică din Sibiu, pasionați de matematică și care sacrificau două săptămâni pentru a pregăti viitorii olimpici din Tabără. Tabăra Județeană de Matematică mai funcționează și azi, cu alți profesori, dar și cu profesori care erau în Tabăra anilor 2002-2007”.
Concursul de matematică „Regina Maria”
Tot la Școala „Regina Maria” Sibiu debutează, la inițiativa sa, și Concursul Inerjudețean de Matematică „Regina Maria”. O competiție care a funcționat 12 ani. „În 1994 s-au împlinit 75 de ani de la înființarea școlii. Și atunci, directorul ne-a spus ca fiecare profesor să vină cu o propunere. Să facem ceva la aniversarea școlii. Atunci noi, catedra de matematică, am propus să facem un concurs de matematică, un concurs al Școlii Regina Maria”.
„Întâi am pornit concursul cu elevii matematicieni ai școlilor din oraș. Pe urmă, au venit tot mai mulți, tot mai mulți… Au venit din Vâlcea, au venit din Alba, au venit din Mureș, au venit din București, din Brasov … Deci din toate zonele învecinate și nu numai au venit profesori și părinți cu copii la concurs. Am primit multe aprecieri de la alți profesori care veneau cu elevii lor la concurs.
Acest concurs nu se putea desfășura fără aportul multor profesori de matematică din Sibiu, care elaborau subiecte și corectau lucrările, învățători, profesori, studenți care ajutau la supraveghere și părinți care sponsorizau concursul. Mulțumesc tuturor pe aceasta cale”, spune Toader Pavel.
De la Regina Maria s-a și pensionat în 2010. A mai lucrat până în 2011, când s-a retras.
Autor al unei monografii de excepție
Profesorul Toader Pavel e și autorul unei cărți monumentale: Confesiunile unui profesor. În fapt, o prezentare extrem de riguroasă a evenimentelor ce s-au desfășurat în localitarea Jina. Lucrarea „nu a fost concepută ca o monografie a comunei Jina şi nu a fost scrisă doar pentru a prezenta parcursul iniţiatic şi profesional al autorului, profesorul Pavel Toader, parcurs ce poate fi o sursă de inspiraţie pentru cei ce parcurg un drum asemănător.
M-am folosit de copilul, elevul, studentul, profesorul de matematică din Jina, informaticianul şi apoi de profesorul de matematică din Sibiu, Pavel Toader, ce nu a fost împiedecat de nimeni să aibă ochii deschişi să vadă, să memoreze şi apoi să relateze, cu cât mai multă acurateţe, diverse aspecte ale societăţii pe care a cunoscut-o pe o perioadă de peste 70 ani”, subliniază autorul volumului.
„Cartea a fost scrisă atât pentru a face o pledoarie pentru un învăţământ de calitate, cât şi pentru a scoate în evidenţă jertfa dascălului dedicat profesiei, dascăl care-şi pune întreaga activitate în interesul elevului, al părintelui şi al comunităţii.
Lucrarea surprinde şi viaţa locuitorilor frumoasei comune Jina, a jinarilor grăniceri de pe vremea Mariei Tereza, a jinarilor participanţi la Primul Război Mondial, război care a durat pentru ei din 1914 până în 1920, perioada de relativă înflorire a comunei dintre cele două războaie şi mai ales perioada de după 1945 perioadă marcată de instalarea comunismului sub diversele aspecte economice, culturale, sociale până la căderea lui în 1989”.
Ce reprezintă matematica pentru el?
L-am întrebat ce reprezintă pentru el matematica? „Eu aș împărți în două matematica. Partea de algebră și partea de geometrie. Adică partea de calcul, algoritmi, abstractizari și partea de geometrie, unde ar fi definițiile, ar fi axiomele, teoremele, constructiile geometrice și raționamentele. Deci, dacă acestea și le poate însuși un elev sau altfel spus, daca un profesor, reușește să sădească unui elev dorinta de a înțelege partea de calcul și partea de raționament, spunem ca și-a făcut datoria”.
Și, mai spune el, matematica e extrem de importantă, „pentru că îți va folosi în viață. De multe ori am mai discutat cu elevi care sunt doctori sau juriști. La ce ți-a folosit matematica?, i-am întrebat. «Păi raționamentul acela pe care ne tot puneați dumneavoastră să îl învățăm la geometrie, e și la științe juridice. Așa e și la medicină. Deci, e un mijloc de a dezvolta și gândirea, și raționamentul, și chiar de a deveni ordonat în viață». Ordonat nu numai în sensul să-ti pui hainele unde trebuie, ci ordonat în tot ceea ce faci”.
Cum vede învățământul de azi?
Am vrut să știu cum vede profesorul Toader învățământul acum? „Salarii prea mici, concepţie neunitară, prea multe schimbări negândite suficient, program şcolar prea lung şi prea teoretic pentru elevii de gimnaziu, modul de accedere în liceu de acum este discutabil. Și nu în ultimul rând, lipsa unui ministru competent cu o echipă competentă numiţi pe o perioadă mai lungă, care să valorifice ce a fost şi ce este bun în învăţământul românesc şi pe care să-l adapteze la cerinţele de azi şi de mâine ale societăţii”, spune profesorul Toader Pavel.
Și adaugă: „Dacă vrei să fii profesor ca lumea, trebuie să fii foarte bine pregătit. Să te pregăteșt continuu. Chiar mi-au zis unii mai tineri: cum, domn profesor, la anii dumneavoastră mai faceți schiță de lecție? Dar eu nu intru la clasă fără… Păi cum? Pentru că am trei clase de-a 8-a, unii-s foarte buni, trebuie să desfășor lectia într-un fel; unii-s potriviți, unii-s mai slăbuți. Și dacă mă duc cu aceeași metodă și la cei buni și la cei mai puțin prieteni cu matematica, nu fac mare lucru”.
Dacă ar fi pus în situaţia de a îndrepta anumite lucruri din învăţământ, profesorul Toader vede educția de astăzi în felul următor: „Aş începe cu recunoaşterea că cel mai important din sistemul de învăţământ este elevul, iar dintre dascăli este învăţătorul. Pentru a avea învăţători competenţi trebuie să ai şcoli moderne de pregătire a lor, apoi salarizare echivalentă cu a unui profesor universitar de azi.
Atunci va fi atractivitate, de aici concurenţă, apoi triere pe bază de competenţă. După aceasta ar urma dascălii ce predau la gimnaziu şi apoi cei ce predau la licee. Pentru dascălii ce predau în mediul rural şi doresc să se stabilească acolo să se acorde credite fără dobândă pentru procurare locuinţă apoi pentru toţi facilităţi de întreţinere ca de exemplu un spor pentru încălzire, spor pentru transport, spor de izolare…”
„Nu am niciun regret”
Nu are niciun regret, pentru că viața i-a fost una cu multe reușite și bucurii. Atât profesionale, cât și pe plan familial. „Nu știu, eu… Pot să mor mâine, că sunt mulțumit de ce am reușit până acum. Am trei copii la casa lor, care sunt sănătoși, au studii superioare și au locuri de muncă bine plătite. Am trei nepoți. Ma gândesc de multe ori la părinții mei, care poate stiu din ceruri și sunt bucuroși că toti cei 10 nepoți ai lor au studii superioare și sunt oameni respectați și realizați”.
Cum vede retrospectiv viața, de la borna aceasta, de 80 de ani? „Foarte scurtă. Foarte scurtă. Dacă nu aș fi avut realizări profesionale care să mă mulțumească, cred că nu știu cum ar fi fost. Dar așa sunt mulțumit, foarte mulțumit. Și din partea de învățământ și din partea cât am lucrat în informatică. Și când eram analist programator în Centrul de Calcul și când am fost șef de Oficiu de Calcul, am avut realizări și au fost recunoscute la vreme respectivă. După aceea, când am lucrat în învățământ, faptul că am avut elevi care au reușit să obțină rezultate bune și ajungă oameni, îmi arată că n-am trăit degeaba”.
Ce face acum, la 80 de ani?
Ce face acum? Cum e o zi obișnuită? „Citesc. Mai rezolv probleme. Public încă probleme în Gazeta Matematică atunci când sunt solicitat”. E coautor al unor importante culegeri de matematică, una dintre ele, cea cu inegalități, foarte folosită și recomandată la nivel național. „Cele 5 culegeri de probleme, unde sunt coautor, au fost realizate în folosul elevilor şi al profesorilor cuprinşi în activitatea de pregătire a viitoarelor concursuri de matematică”, spune el.
Iar ca un moment al concluziilor, subliniază: „Acum, la 80 de ani, pot spune că succesele mele profesionale sunt ca urmare a unei bune pregătiri dobândită la Şcoala din Jina, la Liceul din Sebeş, la Facultatea de Matematică din Cluj, pentru care le mulţumesc profesorilor din unităţile de învăţământ amintite mai sus. Pregătirea de bază a mai fost completată printr-o asiduă pregătire zi de zi a lecţiilor, a activităţilor legate de Centrul de Excelenţă, de pregătire a Concursurilor de matematică, a Taberelor de matematică, a problemelor pentru Culegeri, a problemelor pentru Gazeta de matematică a şcolii, a problemelor pentru Cercul profesorilor de gimnaziu”.
Sfatul pentru un profesor debutant
L-am întrebat ce i-ar spune unui profesor debutant, care dorește să facă performanță: „Toţi elevii îşi pot însuşi matematica, dar pe nivele diferite. Dacă ştii aceasta şi acţionezi în consecinţă, toţi elevii se vor bucura de ora de matematică. Dacă chiar doreşti, pentru elevii cu minte de matematician, performanţă, atunci te abonezi la Gazeta Matematică, seria B, apoi o studiezi, apoi încerci să rezolvi toate problemele propuse şi cele date la Concursuri de Matematică. Pentru cele pe care nu le poţi rezolva, iei legătura cu alţi profesori pasionaţi, sau aştepţi 6 luni, când apar soluţiile autorului. La acest studiu nu trebuie să renunţi niciodată, cât timp eşti la catedră, pentru că îţi va da siguranţă şi curaj”.
„Apoi înfiinţezi Gazeta matematică a şcolii şi Cercul de matematică, unde vor participa doar elevii selectaţi capabili de performanţă şi cu dorinţă de multă muncă. Încet, încet vor apare primele rezultate bune, care vor impulsiona munca începută. Este un demers ce trebuie făcut din pasiune cu răbdare şi tenacitate fără a aştepta aprecieri imediate, aprecierile sigur vor veni cu timpul, dar recompensele mai rar. Este utilă colaborarea cu profesori pasionaţi din alte şcoli.
Internetul te ajută. Trebuie neapărat să găseşti stimulentele potrivite pentru a nu pierde pe copii entuziaşti din clasa a IV-a şi a V-a atunci când ei vor fi pe clasele VI-VIII şi când vor apare alte tentaţii pentru ei. În final, i-aș recomanda să nu uite îndemnul matematicianului din ţara vecină, George Polya: Să învăţăm noi, să-i învăţăm pe alţii / Şi să învăţăm cum să-i învăţăm pe alţii”.
Îți mulțumim pentru că ai ales să te informezi din Sibiu 100%. Dacă vrei să afli și mai multe povești, interviuri și vești bune în fiecare zi, susține-ne cu o recenzie – dă click AICI
Anunțuri gratuite din Maramures


