Un an de pregătire intensă, sărbători petrecute cu manualele deschise și numeroase ore de voluntariat pe ambulanța de Terapie Intensivă Mobilă SMURD. În spatele celor 903 puncte obținute la examenul de Rezidențiat de Alexia Mârza, cel mai mare punctaj din județul Sibiu, se află o perioadă de sacrificii, perseverență și experiențe care i-au definit parcursul spre profesia de medic.

Rezultatul obținut de Alexia Mârza la examenul de Rezidențiat a fost unul neașteptat chiar și pentru ea. Știa cât muncise și cât investise în pregătire, dar nu își imaginase că va obține un asemenea punctaj. Momentul în care și-a auzit rezultatul în sala de examen a fost copleșitor, iar vestea că avea cel mai mare punctaj din sală a făcut ca emoțiile să fie și mai puternice.

„Știam cât de mult am muncit pentru acest examen, câte sacrificii am făcut și cât de multe lucruri care îmi aduceau bucurie am lăsat deoparte pentru a mă dedica pregătirii. Știam că am oferit tot ce am avut mai bun, însă, cu toate acestea, nu mă așteptam la un asemenea rezultat”, a mărturisit Alexia.

Cei din jur i-au spus că, până în acel moment, punctajul său era cel mai mare obținut în sala de examen. Alexia încerca însă să înțeleagă ce tocmai se întâmplase. Bucuria rezultatului a venit după luni întregi de muncă, într-un proces despre care spune că i-a testat nu doar cunoștințele, ci și limitele fizice și emoționale.

„A fost un amestec de emoție, surprindere și o bucurie greu de descris în cuvinte. Sincer, cred că nici acum nu am reușit să conștientizez pe deplin ceea ce am realizat”, a povestit studenta.

Peste un an de pregătire și sărbători petrecute cu materia în față

Alexia a început pregătirea pentru Rezidențiat în octombrie 2025, cu mai bine de un an înaintea examenului. Primele luni au fost dificile din cauza programului încărcat de la facultate. Stagiile, cursurile și sesiunile nu îi permiteau să dedice învățatului atât de mult timp cât și-ar fi dorit, astfel că fiecare oră liberă devenea o ocazie de a parcurge materia.

„Ajungeam acasă, mâncam, iar apoi învățam până seara. Privind acum în urmă, realizez cât de mare a fost efortul depus, deși, la momentul respectiv, totul devenise o normalitate pentru mine.”

Pregătirea a continuat inclusiv în perioadele în care, pentru mulți, învățatul trece pe plan secund. Crăciunul, Revelionul și Paștele au fost și ele zile de studiu. Nu a fost o alegere ușoară, însă Alexia știa cât de important era obiectivul pe care și-l stabilise.

„Am învățat inclusiv de Crăciun, de Revelion și de Paște. Nu pentru că mi-ar fi fost ușor să renunț la aceste momente, ci pentru că știam cât de important era obiectivul pe care mi-l propusesem.”

Din luna iulie, când a putut să își organizeze timpul în funcție de propriul ritm, pregătirea a devenit și mai intensă. Au existat doar trei sau patru zile în care nu a învățat aproape deloc. În rest, programul însemna ore întregi la birou, uneori până la opt sau nouă seara, alteori până la două dimineața.

Una dintre cele mai mari dificultăți nu a fost neapărat un anumit capitol, ci volumul foarte mare de informații și senzația că, pe măsură ce învăța lucruri noi, începea să le uite pe cele parcurse anterior.

„Existau momente în care aveam impresia că pentru fiecare zece pagini învățate uitam alte zece. Este un sentiment extrem de frustrant, mai ales atunci când depui atât de mult efort și ai senzația că rezultatele nu reflectă întotdeauna munca ta.”

Pentru a ține pasul cu materia, Alexia și-a construit un program riguros. Și-a stabilit de la început câte parcurgeri ale materiei își dorea să realizeze și și-a împărțit zilele în funcție de obiective clare, uneori chiar pe intervale orare. A încercat să înțeleagă informațiile, nu doar să le memoreze, fiind convinsă că noțiunile înțelese rămân mai bine fixate.

„Încă de la început, mi-am propus un lucru foarte simplu: să fac tot ce îmi stă în puteri, astfel încât, indiferent de rezultat, să știu că nu aș fi putut oferi mai mult.”

În același timp, a învățat să accepte că nu toate zilele pot avea același ritm. Dacă într-o zi reușea să studieze 14 ore, profita de timpul și energia pe care le avea. Dacă într-o altă zi se putea concentra doar câteva ore, încerca să accepte situația și să continue.

Presiunea examenului și sprijinul familiei

Un examen de asemenea amploare vine la pachet cu o presiune constantă. Alexia spune că nu a reușit să gestioneze întotdeauna perfect stresul și că, pe parcursul pregătirii, gândurile sale s-au concentrat aproape exclusiv asupra examenului. Întrebările despre cât de mult mai avea de învățat și dacă se afla pe drumul cel bun au însoțit-o în tot acest timp.

„Trăiam într-un șir continuu de întrebări: «Oare pot? Oare fac suficient? Oare aș putea să învăț mai mult? Oare sunt pe drumul cel bun?».”

Sprijinul familiei a contat enorm în perioadele în care oboseala și nesiguranța deveneau greu de dus. Alexia a încercat să nu neglijeze nici odihna, adaptându-și programul la momentele în care era mai productivă. A observat că învață mai bine seara, astfel că prefera să stea la birou până târziu și să doarmă dimineața.

Au existat însă și momente în care presiunea a fost prea mare, iar oboseala și-a spus cuvântul. Pentru ea, este important ca astfel de experiențe să fie privite ca parte firească a unui proces solicitant, nu ca un eșec. „Nu există perfecțiune într-un proces atât de solicitant. Există zile bune, zile dificile, momente de încredere și momente de îndoială.”

SMURD, locul în care a învățat ce înseamnă medicina dincolo de teorie

Dincolo de pregătirea pentru Rezidențiat, o parte importantă a anilor de facultate ai Alexiei a fost voluntariatul în cadrul SMURD Sibiu, pe ambulanța de Terapie Intensivă Mobilă. Experiența i-a oferit ocazia să vadă cum cunoștințele dobândite la cursuri se transformă în decizii și intervenții concrete, în situații în care fiecare secundă poate conta.

Găsirea unui echilibru între facultate, învățat și gărzile de 24 de ore nu a fost întotdeauna ușoară. Au existat perioade solicitante, dar Alexia a considerat că timpul petrecut în echipaj reprezintă o investiție importantă în formarea sa profesională.

„Pot spune, fără ezitare, că voluntariatul în cadrul SMURD a fost una dintre cele mai valoroase experiențe ale anilor de facultate. A fost locul în care cunoștințele acumulate la cursuri au început să capete un sens mult mai profund.”

În echipaj a învățat despre responsabilitate, lucrul în echipă și capacitatea de a lua decizii sub presiune. Dar, mai ales, a înțeles ce înseamnă să fii prezent pentru un om într-unul dintre cele mai vulnerabile momente ale vieții sale.

„SMURD a fost, într-un fel, locul în care am crescut și m-am format, atât ca paramedic, cât și ca viitor medic.”

Alexia vorbește cu recunoștință despre oamenii alături de care a lucrat și despre cei care au avut răbdare să o învețe și să o îndrume. Spune că a avut privilegiul de a face parte dintr-o echipă de paramedici alături de care a crescut și s-a format, iar experiențele trăite împreună vor rămâne o parte importantă a parcursului său.

Intervențiile care rămân în suflet

Activitatea în prima linie a intervențiilor de urgență vine și cu experiențe greu de uitat. Accidentele și cazurile dificile pot schimba felul în care privești viața, iar faptul că trebuie să rămâi lucid și să acționezi rapid nu înseamnă că emoțiile dispar.

Alexia spune că, din exterior, oamenii văd adesea echipajul care intervine și profesioniștii care trebuie să își păstreze calmul. Dincolo de uniformă sunt însă oameni care trăiesc emoții și care poartă cu ei amintirile intervențiilor. „Însă, dincolo de uniformă, suntem tot oameni, cu emoții, cu vulnerabilități și cu povești care ne rămân în suflet”, a povestit Alexia.

Unele dintre cele mai puternice lecții au venit din întâlnirea cu fragilitatea vieții și cu situații în care oamenii nu au mai avut ocazia să spună lucrurile importante celor dragi. Astfel de momente au făcut-o să înțeleagă cât de ușor se poate schimba totul și cât de important este să nu amânăm ceea ce contează. „Dintre toate lucrurile pe care le-am învățat, poate cel mai important este faptul că timpul nu ne este garantat”, a mărturisit aceasta.

Experiența intervențiilor de urgență a învățat-o și că medicina nu înseamnă doar diagnostic și tratament. Un pacient ajunge în fața medicului cu o problemă medicală, dar și cu teamă, nesiguranță și speranța că va primi ajutor. De aceea, pregătirea profesională trebuie însoțită de empatie, răbdare și capacitatea de a asculta.

„Un pacient nu vine către medic doar cu o problemă medicală. De multe ori, vine și cu teama, cu nesiguranța și cu speranța că persoana din față lui îl poate ajuta.”

Pentru Alexia, încrederea pacientului se construiește prin seriozitate, profesionalism și felul în care medicul alege să se raporteze la fiecare om. Uneori, o explicație oferită cu răbdare sau câteva cuvinte potrivite pot însemna enorm pentru cineva aflat într-un moment dificil.

„Dincolo de punctaje și clasamente, există un scop mult mai măreț”

Privind în urmă la anii de facultate, la voluntariat și la perioada intensă de pregătire pentru Rezidențiat, Alexia le transmite viitorilor absolvenți de Medicină să nu piardă din vedere motivul pentru care au ales acest drum. Examenul este important, dar nu ar trebui să devină singurul reper al parcursului lor. „Să nu se piardă printre sutele de pagini pe care trebuie să le învețe și să nu lase presiunea unui examen să le umbrească motivul pentru care au făcut atâtea sacrificii”, a transmis aceasta.

Mesajul ei este unul despre perseverență, dar și despre sensul profesiei pe care au ales-o. Dincolo de punctaje, clasamente și orele petrecute învățând, medicina înseamnă, în cele din urmă, să poți fi alături de un om atunci când are cea mai mare nevoie.

„Dincolo de punctaje, clasamente și ore nesfârșite de studiu, există un scop mult mai măreț, acela de a putea fi, într-o zi, omul de care cineva are cea mai mare nevoie”.

Pentru Alexia Mârza, cele 903 puncte reprezintă rezultatul unei perioade de muncă intensă, dar și începutul unei noi etape. Experiența acumulată în echipa SMURD i-a oferit lecții pe care nu le-ar fi putut învăța doar din cărți: despre responsabilitate, vulnerabilitate, empatie și importanța fiecărui gest făcut pentru un pacient.

Iar poate cea mai importantă idee pe care vrea să o transmită celor care aleg medicina este că valoarea acestei profesii nu se măsoară doar în rezultate academice sau realizări profesionale, ci și în oamenii pe care reușești să îi ajuți. „Și poate că, uneori, după ani întregi de muncă și sacrificii, cea mai prețioasă răsplată pe care o poți primi este un simplu zâmbet de recunoștință”, a concluzionat Alexia.

Comentarii



Link sursă




Anunțuri gratuite din Maramures

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *