În perioada 9–13 noiembrie 2026, Liceul Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău a participat la o nouă mobilitate internațională în cadrul proiectului Erasmus+ „Democratic School Approach: Participatory and Fair Education Model”, desfășurată în Cinfães, Portugalia, în parteneriat cu Agrupamento de Escolas de Cinfães.
Pentru noi, această experiență a însemnat mai mult decât o întâlnire cu un alt sistem educațional. A fost o ocazie de a privi mai atent una dintre cele mai importante responsabilități ale școlii contemporane: aceea de a crea un mediu în care fiecare copil, indiferent de particularitățile, dificultățile sau nevoile sale, să se simtă acceptat, valorizat și sprijinit.
În această călătorie a cunoașterii și a dialogului intercultural, am reprezentat Liceul Ortodox „Sfântul Nicolae” din Zalău într-o echipă formată din patru membri: Sabău Viorica, coordonatorul proiectului, domnul director, Pr. Călin Ciurbe, Părintele Brisc Petru și doamna învățătoare Poteraș Andreea. Am pornit împreună spre Portugalia animați de dorința de a descoperi, de a împărtăși experiențe și de a găsi noi perspective asupra unei educații construite în jurul valorilor umane și creștine.
În cadrul parteneriatului Erasmus+, am colaborat cu echipa de la Agrupamento de Escolas de Cinfães, al cărei reprezentant în proiect este domnul Paulo Jorge Almeida de Vasconcelos. Am fost primiți cu ospitalitate de comunitatea școlară și de directorul instituției, domnul Rui Botelho.
Unul dintre cele mai relevante momente ale mobilității l-au constituit vizitele în unitățile de învățământ din comunitatea gazdă, inclusiv într-o școală primară și într-o structură educațională dedicată copiilor cu nevoi speciale.
Am avut ocazia să descoperim modul în care sunt organizate activitățile de sprijin, să observăm preocuparea pentru adaptarea procesului educațional și să înțelegem rolul Centrului de Sprijin pentru Învățare – CAA. Aceste experiențe ne-au oferit un prilej de reflecție asupra felului în care școala poate răspunde diversității nevoilor elevilor.
Am înțeles încă o dată că incluziunea nu înseamnă doar prezența unui copil în sala de clasă. Înseamnă participare reală, sprijin adecvat, respectarea ritmului individual de învățare și șansa fiecăruia de a-și descoperi și valorifica potențialul.
O școală incluzivă nu este aceea în care toți copiii sunt obligați să se adapteze aceluiași tipar, ci aceea care învață să se adapteze fiecărui copil. Este locul în care diferențele nu devin motive de separare, ci ne cheamă la înțelegere, răbdare și solidaritate.
Pentru noi, ca dascăli ai unei școli cu profil teologic, această perspectivă are o semnificație aparte. Fiecare copil este o persoană unică, purtătoare de demnitate și valoare, iar educația adevărată începe prin recunoașterea și respectarea acestei unicități.
Dincolo de metode, sunt oameni. Dincolo de diferențe, este copilul.
Poate că cea mai importantă lecție a întâlnirii noastre cu școala portugheză a fost aceea de a privi educația dincolo de limitele unei programe, ale unui manual sau ale unei metode de predare. În spatele fiecărei nevoi speciale se află un copil care își dorește să fie înțeles, încurajat și acceptat. Un copil care are nevoie de timp, de răbdare, de sprijin, dar mai ales de oameni care să creadă în el.
Am reflectat la faptul că nu toți copiii învață la fel, nu toți progresează în același ritm și nu toți își pot exprima potențialul în aceleași condiții. Tocmai de aceea, responsabilitatea școlii este să găsească modalități prin care fiecare să poată participa, să se dezvolte și să simtă că aparține unei comunități. Uneori, un pas mic înainte poate însemna o victorie uriașă pentru un copil. Iar datoria noastră este să vedem acești pași, să îi încurajăm și să nu măsurăm reușita tuturor după aceeași unitate de măsură.
Ne-am reamintit că profesorul nu este doar cel care transmite cunoștințe, ci și cel care observă, ascultă, încurajează și deschide drumuri. Iar o școală cu adevărat incluzivă este aceea în care niciun copil nu trebuie să lupte pentru dreptul de a fi acceptat.
Poate că nu vom putea schimba toate dificultățile cu care se confruntă un copil, dar putem schimba felul în care îl întâmpinăm, îl însoțim și îl facem să simtă că nu este singur.
Tema proiectului, educația democratică, s-a împletit firesc cu cea a incluziunii. Am discutat despre participarea elevilor la viața școlii, libertatea de exprimare, responsabilitate, respect reciproc și importanța unui climat educațional în care fiecare voce să fie ascultată.
Am reflectat asupra rolului școlii în formarea unor tineri capabili să dialogheze, să își exprime opiniile, să ia decizii și să îi respecte pe ceilalți. Pentru că incluziunea presupune și dreptul fiecărui elev de a participa, de a fi ascultat și de a simți că aparține comunității din care face parte.
Au fost abordate și teme precum educația pentru cetățenie, responsabilitatea financiară și siguranța în mediul școlar. Deși vremea nefavorabilă și închiderea școlilor au determinat modificarea programului inițial, experiența ne-a oferit ocazia de a continua dialogul și schimbul de idei, adaptând activitățile la contextul întâlnit.
Un moment cu o semnificație aparte l-a reprezentat semnarea Manifestului pentru Educație Incluzivă. Pentru noi, acesta nu a fost doar un gest simbolic, ci o reafirmare a responsabilității pe care o avem, ca educatori, față de fiecare copil.
Prin acest angajament, am transmis un mesaj comun: nicio diferență nu trebuie să devină un motiv de excludere, niciun copil nu trebuie lăsat în afara comunității, iar fiecare elev merită șansa de a învăța, de a se dezvolta și de a fi respectat.
Incluziunea nu se construiește doar prin documente, strategii sau declarații. Ea începe în fiecare zi, în sala de clasă, în felul în care vorbim cu elevii, în răbdarea cu care îi ascultăm, în disponibilitatea de a le înțelege nevoile și în curajul de a găsi soluții pentru fiecare dintre ei.
Creativitate, colaborare și unitate în diversitate
Un alt moment al experienței noastre a fost atelierul creativ în cadrul căruia am pictat steaguri Erasmus. Activitatea a devenit un prilej de exprimare a diversității și a colaborării, reunind oameni și perspective diferite în jurul unor valori comune.
Am regăsit aici una dintre cele mai frumoase dimensiuni ale programului Erasmus+: posibilitatea de a învăța unii de la alții, de a împărtăși experiențe și de a descoperi că diversitatea ne poate apropia.
Dincolo de activitățile educaționale, am descoperit în comunitatea din Cinfães oameni calzi, deschiși și primitori. Ospitalitatea lor ne-a făcut să ne simțim aproape de casă și a transformat această mobilitate într-o experiență umană, nu doar profesională.
În cadrul ceremoniei de încheiere, primirea certificatelor de participare a marcat finalul unei săptămâni intense, iar întâlnirea de rămas-bun ne-a oferit prilejul de a le mulțumi partenerilor portughezi pentru deschidere, colaborare și ospitalitate.
Incluziunea – o formă de iubire a aproapelui
Ne întoarcem din Cinfães cu idei noi, experiențe valoroase și, mai ales, cu o convingere pe care această mobilitate a întărit-o: educația nu înseamnă doar transmiterea de informații, ci formarea omului în întregul său – minte, inimă și suflet.
Pentru noi, incluziunea are și o profundă dimensiune creștină. A-l primi pe celălalt, a-i recunoaște demnitatea, a-i înțelege fragilitatea și a-i oferi sprijin înseamnă a pune în practică iubirea aproapelui. Înseamnă să nu judecăm după aparențe, să nu marginalizăm și să nu uităm că fiecare om are propria poveste, propriile daruri și propria valoare.
Poate că aceasta este una dintre cele mai importante lecții pe care le-am adus cu noi din Portugalia: adevărata incluziune începe atunci când învățăm să-l privim pe celălalt nu prin ceea ce îi lipsește, ci prin demnitatea și frumusețea pe care le poartă în suflet.
O școală incluzivă este, în fond, o comunitate în care nimeni nu este invizibil, nimeni nu este abandonat și fiecare găsește un loc în care poate crește și poate deveni cea mai bună versiune a sa.
Pentru că fiecare copil merită să fie văzut, ascultat, primit, respectat și iubit. Iar aceasta este, poate, cea mai frumoasă formă de educație.
Ne întoarcem din această experiență cu recunoștință față de partenerii portughezi și cu dorința de a duce mai departe, în comunitatea noastră școlară, valorile descoperite și împărtășite. Erasmus+ ne-a oferit încă o dată ocazia de a înțelege că, dincolo de granițe și limbi diferite, educația ne unește prin ceea ce avem mai profund în comun: umanitatea, respectul și iubirea față de aproapele.
Sabău Viorica – coordonator proiect
În numele echipei de mobilitate
Liceul Ortodox „Sfântul Nicolae” – Zalău
Anunțuri gratuite din Maramures